- LXIV - Fapt Rămași fără job, după ce America și-a redus drastic programul spațial, cei de la NASA s-au apucat de produs trotinete pentru deplasarea de la o Galaxie la alta, fără a se consuma petrol. * În parcare O jună pamponată, tip hangiță, se trudește zadarnic să scoată mașina din parcare. Parcarea se află la etajul cinci al unui complex comercial din Centru. Ca să scoată mașina, juna trebuie să dea înapoi printre cei doi stîlpi ai locului de parcare. Nu reușește. De fiecare dată riscă să atingă un colț al mașinii. Uneori cel din dreapta. Alteori cel din stînga. În cele din urmă coboară și cere ajutorul bărbaților în trecere pe acolo către mașinile lor.

- LXIII - Fapt Furase uşa Băncii Naţionale a României, din oţel inoxidabil.  A pus-o după aceea,în locul porții, pentru ca la întoarcerea de la cireadă vițelul să nu mai sufere Sindromul porții noi. * Atmosferă de toamnă Apa rîului e tulbure. Vine de dincolo de Marele Oraş, dinspre Piteşti, ca o supă în care plutesc, indiferente, bucăţi de lut, resturi de alge, tăciuni stinşi. În apropierea ştrandului rîul face un cot domol, ca şi cum apa ar simţi nevoia să dea o ocrotire, pe lîngă malul înalt şi puternic. Din ghiolul alcătuit astfel rîul se scurge cu repeziciune peste pietre, clipocind misterios.

- LXII - Realul Se taie de zor în Curtea Academiei, care seamănă cu o pădure retrocedată. O firmă angajată de director personal o curăță în vederea unor luminișuri. Un sondaj în rîndul cititorilor a dezvăluit că absența oazelor de lumină din parcul în care ies pentru a se recrea le influențează negativ creația, în direcția unui pesimism exagerat. Un copac de prisos sau, mă rog, considerat de specialiști, membrii Secției Horticultură ai Academiei e scos din joc astfel: Cu ajutorul unei scări din aluminiu, incredibil de fragilă pentru o scară atît de înaltă, un lucrător mai ușor în greutate agață o frînghie de gîtul copacului.

- LXI - Personaj Dumitru Buleandră, om la locul lui, gospodar, bine văzut de mai marii comunei Corlățești. Are un băiat foarte deştept, Gavrilă, bun la matematică, atît de bun că oamenii, văzîndu-l, îl întreabă  cît fac 9x9+5. Gavrilă Buleandră le răspunde pe loc,  fără să clipească, asemenea unui automat în burta căruia a clincănit fisa: 86! Cei care fac asta, n-au nevoie de rezultat. L-au pus să calculeze aşa, într-o doară, să mai treacă timpul. Şi tot într-o doară se uimesc, pîrţîie semnificativ din buze şi plesnesc din palme zgomotos. Cu băiatul lui Dumitru Buleandră, s-a petrecut la un moment dat ceva de pomină. Îmbolnăvindu-se de oreion, a fost dus la Spitalul clinic Colentina, din Bucureşti.

- LX - Reclamă Lanțul de magazine Penny face următoarea reclamă radio la gogoșari: Sîntem urmașii lui Traian și Decebal. Veniți la Penny ca să luați gogoșarul Traian! Un alt lanț de magazine, Megaimage, afișează pe toți pereții îndemnul: Cu un ghiveci de dovlecei puteți cîștiga 100 de euro. Pentru a dovedi că acești 100 de euro există și nu sînt un tras pe sfoară, deasupra textului e reprodusă o bancnotă de 100 de dolari. Ghiveciul de dovlecei, în borcane care te întîmpină triumfătoare într-o expoziție ad-hoc, face parte parte dintre produsele care nu se vînd neam, cu toate reducerile de pînă acum.

- XLIX - Săptămînal Mihăiță Ciumpu a debutat în primii ani postdecembrişti cu afacerea săptămânalului intitulat Draga mea. Scris de ziarişti care lucraseră mai înainte la Femeia, Săteanca, Rebus şi Viaţa sindicală, săptămînalul tipărea cu precădere sfaturi date tinerilor care-şi începeau viaţa sexuală. Jumătate din publicaţie se referea la componenta sentimentală a relaţiei bărbat-femeie. Adolescenţii şi tinerii erau învăţaţi cum să-i spună fetei c-o iubeşte în condiţii ieşite din comun cum ar fi: fata era supravegheată straşnic de părinţi, fata era surdo-mută sau – şi mai grav – cu înclinaţii lesbiene fără s-o ştie încă.

- XLVIII - Vînzătorii de la Poartă La Găgeşti, sus, în Deal. Bate cineva la poartă. Întreb de dincoace de gardul înalt, care nu lasă să se vadă dincolo, în uliţa năpădită de iarbă: – Cine-i? Mi se răspunde: – Noi, v-am adus păturile! Deschid poarta. Niţel intrigat. N-aştept nici o pătură. În uliţă, doi inşi, bărbat şi femeie, în veşminte de fluieraşi coborîţi parcă de pe scena unui concert de muzică populară dat în cinstea înalţilor oaspeţi.

- XLVII - Latifundiarul Strîmtorat financiar după prăbuşirea Imobiliarelor, latifundiarul s-a întors la ocupaţia sa din tinereţe, cea care i-a dat primul milion de dolari: oieritul. În sala de bal a Palatului de la Şosea şi-a instalat turma de oi, cumpărată din Anglia pentru lîna lor deosebită. Noaptea tîrziu, cînd se întoarce de la cîte-o recepţie, se grăbeşte să ajute la fătatul unei oi, fără a-şi scoate fracul şi mănuşile.

- XLVI - Control Deşi e vineri seara, timp pentru certat copiii sau pentru mers la cîrciumă, restaurantul e gol. Mesele lungi, din lemn ne strunjit, imitîndu-le pe cele de la hanurile din Moldova de Sus, stau una lîngă alta, cu farfurii, tacîmuri şi şerveţele neatinse. Mai ceva ca la o expoziţie. Ca să facă şi ei ceva – pustietatea asta le dă fiori – ospătarii umblă printre mese îndreptînd ici un şerveţel, colo o furculiţă. La o masă din apropierea bucătăriei se vede, totuşi, un consumator. Aşa pare după cum stă aplecat deasupra mesei, ca şi cum s-ar uita în ciorba fierbinte din faţă. Nu, nu e un consumator.

- XLV - Tik-tokuri Pe șosea Se apropie Crăciunul. Din loc în loc, de-o parte și de alta a șoselei naționale, pe panouri fixate în piloni de fier, zdraveni ca picioarele  unui pod, scrie cu vopsea groasă neagră: Porc de vînzare. Crescut fără îngrășăminte. * La Cafenea Cafeneaua din Centru e alcătuită din măsuțe avînd drept față de masă un cerc de sticlă și fotolii babane, dispuse în jurul măsuței ca niște bătrîni înțelepți, dar neputincioși, în jurul unei tinere pempante. Fotoliile sînt adînci. Cînd te așezi, ai o clipă senzația prăbușirii într-un hău. După care îți dai seama că măsuța e prea înaltă pentru tine. Ca să stai de vorbă cu ceilalți de la măsuță, trebuie să-ți pui bărbia pe labe, ca și cum ai vrea să mîrîi.