Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 222, anul II, joi, 18 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ În pagina a opta a numărului de față publicăm răspunsul Procuraturii la plîngerea penală făcută împotriva Evenimentului zilei de un cetățean al republicii. Cetățeanul respectiv se numeşte Stelian Moţiu şi e director cu publicistica la cotidianul Azi. Altfel spus, la oficiosul mascat al dlui Petre Roman. Din adresa trimisă ziarului Azi de dl procuror Eugen Vasiliu, cititorii noştri află un lucru care s-ar putea să-i surprindă: între 6 şi 11 martie 1993, Evenimentul zilei s-a aflat în ancheta Procuraturii.
Sîmbătă, 30 martie 1996, Evenimentul zilei a scris în pagina 3, dedicată Evenimentelor: „În această seară, milioane de telespectatori din întreaga țară vor spune: Adio, Silvio Conti!” Primele rînduri sunau astfel: „Început cu aproape 6 ani în urmă, serialul «Caracatița» ia sfîrșit în această seară prin derularea ultimului episod din seria a șaptea.” Semnat zilnic, editorialul meu din Evz a surprins prin abordarea și a unor subiecte considerate în afara Politicii. Dat fiind uriașul succes al serialului Caracatița în România...
Un călător în străinătate poate sta la un hotel fie de unul singur, fie cu familia (doar cu consoarta sau cu consoarta şi cu copiii). Deşi cele două feluri de a ajunge peste hotare nu sînt delimitate ferm (există sînt situaţii în care îți poți lua familia și dacă pleci în interes de serviciu), regula spune că în calitate de turist mergi cu familia, iar în călătoria de serviciu mergi de unul singur. Deși au posibilitatea să-şi ia nevasta într-o călătorie de serviciu, nu cred să fie pe lumea asta bărbaţi însuraţi cărora să le surîdă o asemenea ipoteză. Şi nu neapărat pentru că ar fi corecţi şi n-ar vrea să păgubească...
La întoarcerea din Sicilia, unde îndeplinise slujbe felurite, de la casier de parcare publică gratuită în weekend pînă la ținător de șase la un asasin plătit în slujba Cosei Nostra, Marian Bijulică și-a pierdut geamantanul. Nu el l-a pierdut, ci Alitalia. Ajuns la Otopeni a așteptat zadarnic ivirea geamantanului pe banda transportatoare. Era un geamantan de lemn moștenit de la taică-său, care-l folosise cînd se dusese la Armată. Cu muchiile sale ascuțite stîrnea furia mînuitorilor de bagaje.
Dacă, de prin alte locuri fiind, vrei să ajungi de la Florești la Bădila de Jos, ai de ales, la marginea orașului, între două trasee. Sau o ții tot înainte pe drumul european E 90 și, într-un sfert, hai, cel mult o jumătate de ceas, socotind și posibilitatea de a fi oprit, în centrul Dumbrăvenilor, de șeful postului de miliție, care-ți va parcurge posomorît documentele de conducător auto, ai ajuns la Bădila de Jos. Sau o iei la stînga, pe o străduță prost pietruită, mărginită de căsuțe joase, cu cișmele în curtea din față, ieși din Florești, lași în urmă, fără prea mari regrete, Bărăteazu...
O scurtă vizită în Parcul Național Brecon Beacons
