„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Anul 4 / Numărul 10 / Săptămâna 18 - 24 martie 2024

Comentariile mele de altădată...

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 208, anul II, marți, 2 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Cursul firesc al celor două Camere ale Parlamentului a fost întrerupt ieri de furtuna provocată de declaraţia făcută de dl László Tökés la Budapesta şi difuzată duminică seara la Actualităţi. Potrivit spuselor preşedintelui de onoare al UDMR, în România minoritatea maghiară e supusă unei purificări etnice.

Continuați lectura >
Jurnalul gîndurilor mele

Căutînd prin folderul cu Note de călătorie textul Germania – în căutarea fisurii, pentru a-l lipi la însemnările pe aceeași temă din noul voiaj, descopăr c-am mai fost în această parte a Germaniei, pe vremea cînd era RFG. Fragmentele despre Dusseldorf, Bonn, Koln îmi atrag atenția c-am fost în partea de Germanie în care am călătorit în vara lui 2017. Cînd am fost? Anul mi-l amintesc cu aproximație. Cred c-a fost 1975, pe vremea Vieții studențești. O fotografie pe care n-am uitat-o, înfățișîndu-mă într-un grup din care făcea parte și Dumitru Tinu, confirmă ipoteza.

Continuați lectura >
Minutul de istorie
Lumea văzută de un român rupt în fund

Conferință de presă cu mai-marii Consiliului Europei și cu șefii celor două state puternice de pe continent: Helmut Kohl și François Mitterrand. Reușesc cu mare greutate să pun laba pe un loc în rîndul al doilea. Avusesem noroc. Primele cinci rînduri fuseseră ocupate cu o oră înainte de începerea Conferinței. Veniți mai devreme, fericiții își marcaseră locul prin sacoșe, poșete, fulgarine, lăsate cît mai vizibil. Au trecut patru ani de la răsturnarea lui Ceaușescu.

Continuați lectura >
Proza

Florin Bărbălău, băiatul cel mare al lui Costache Bărbălău, e faimos în sat, pentru că ori de cîte ori vine de la Bucureşti, unde lucrează, toţi cîinii dau fuga să se ascundă pe unde pot. Florin Bărbălău nu anunţă cînd vine pe acasă decît pe taică-său, rămas văduv, ca să-i pună la punct camera de la drum, unde doarme. Cu toate acestea, trecerea lui pe uliţe, în drumul de la şosea spre casă (n-are maşină, vine cu microbuzul de Vidra), e ştiut de toţi cei din spatele gardurilor. Cîinii, pînă atunci liniştiţi, lungiţi la soare cu acea indiferenţă de invidiat, întîlnită doar la animalele sătule, sar în sus şi o zbughesc în cuşti, căutînd să se vîre cît mai adînc.

Continuați lectura >
Povestiri din Vintileasa

La marginea satului, între ultima casă din Vintileasa şi prima din Vătraiul, adică exact acolo unde se va construi, peste cîţiva ani, cartierul rezidenţial al îmbogăţiţilor din Floreşti, primarul se gîndi să amenajeze un loc din poezia lui Eminescu. Gavrilă Tacu nu ştia din poetul naţional decît textele devenite romanţe şi, mai ales, cel cu Trece lebăda pe ape/ Printre trestii să se culce. Ori de cîte ori se îmbăta, lălăia versurile astea pînă-i dădeau lacrimile şi cădea cu capul pe masă. Se trezea însă într-o altă stare de spirit, net diferită de prima, drept pentru care sărea în sus, zbierînd...

Continuați lectura >
Cărțile de pe raft
De la Vlad Țepeș la Ceaușescu
Jurnal de călătorii

Rotterdam - portul cel mai mare al Europei

PlayPlay