Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 226, anul II, joi, 25 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Surprinzătoarea lovitură dată opoziţiei prin apariția intempestivă a dnei Leonida Lari la tribuna parlamentului s-a transformat, cum era şi de aşteptat, într-un scandal. Presa naționalist-comunistă n-a scăpat prilejul de a o idiliza la nesfîrşit pe distinsa membră a PNŢCD. Fotografii pe prima pagină, reproduceri in extenso ale discursului domniei-sale, plecăciuni de un lirism leşinat, gen „sărut mîna, doamnă Lari!“.
„Afacerea bluzelor albe” Cu puțin timp înainte de a muri, Stalin declanșează ceea ce a intrat în istorie sub sintagma „afacerea bluzelor albe”. Deși momentul e cunoscut, o scurtă recapitulare se impune. În 13 ianuarie 1953, „Pravda” publică un articol stupefiant: „Spioni și asasini mîrșavi sub masca de profesori-medici”. Reluat de „Scînteia” din 14 ianuarie 1953, articolul e un comentariu la anunțul agenției TASS, potrivit căruia: „Organele securității de stat au descoperit un grup terorist de medici...
Cum am reușit eu de Vinerea Mare, să scot un steguleț cu Papa la un euro cincizeci, deși tuciuriul îmi cerea doi euro Papa Francesco a oficiat Via Crucis, liturghia din Vinerea Mare, la Colosseum, Roma. La Roma fiind, nu se putea să nu fiu prezent la fața locului, în calitate de creștin, dar și de jurnalist. Cîteva note de atmosferă, scrise acum, la miezul nopții de vineri spre sîmbătă, la întoarcerea de pe Via dei Fori Imperiali, transformată de joi seara în arteră pietonală. Pentru ca spectacolul (pînă la urmă un spectacol a fost, dacă mă gîndesc la decorul antic...
- XV - Arhiplin, tramvaiul se tîreşte pe şine, în această după-amiază de vară, în care totul se topeşte de căldură. Deşi transpirată din cap pînă în picioare, lumea dinăuntru e totuşi veselă. Acolo, în faţă, ascuns de spinările călătorilor, plînge un sugar. Din cînd în cînd, prin tăcerile lăsate, căci micuţul urlă în răstimpuri, de parcă şi-ar aminti din cînd în cînd că un sugar asta trebuie să facă, să urle fără motiv, se aude dialogul prin radio al vatmanului de pe traseu.
Sînt în sat trei vile mai ceva ca în Beverly Hills. A producătorului ilegal de ţuică (zis şi Alcoolistul), a traficantului de cherestea şi a potcovarului Culai Buric. Culai Buric e analfabet. Ştie meserie de la taică-său, care a învăţat-o de la taică-său, şi aşa mai departe, pînă la Gelu şi Menumorut. Ridicată pe locul fostului cămin cultural, vila e de fapt un Palat. Cu atîtea încăperi că numai pentru aprinsul luminii a fost nevoie să se angajeze un om, cu acvariu sub podeaua dormitorului şi o alee străjuită de palmieri, în capătul căreia te întîmpină o Marilyn Monroe din marmură.
