Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 260, anul II, marți, 4 mai 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Fierberea națională, cum s-ar putea numi starea de spirit existentă în prezent la scara întregii ţări, a abătut atenţia de la un fapt cu deosebite consecinţe şi semnificații: numirea ca subprefect de Cluj a dlui Liviu Medrea, fost viceprimar PUNR, mîna dreaptă a mereu agitatului domn Gheorghe Funar. În nebunia pe care o reprezintă grevele izbucnite pretutindeni, interminabilul dialog guvern-sindicate...
În sine, polemica cu punctele de vedere anterioare, voinţa de a contesta o imagine despre clasifici făurită în decenii întregi de editare şi exegeză, de a releva anumite aspecte din opera clasicilor, neglijate mai înainte, de a propune, în acord cu timpul istoric, cu noile crezuri literare, noi puncte de vedere asupra literaturii româneşti, reprezintă un element firesc în dialectica receptării de către posteritate a unui text literar fundamental.
Accesul la W.C.-ul public e una dintre chestiunile de fond ale conștienței cu cea mai lungă răspîndire în Istoria omenirii. Liber sau contra cost? Cu plată la preţ fix sau după cum te lasă inima? Întrebări pe care şi le pune orice călător în străinătate cînd dă cu privirea de siluetele ce împart oamenii în cele două categorii biblice: Urmaşii lui Adam şi urmaşii Evei. Scoţia a tranşat chestiunea, o dată pentru totdeauna: Intrarea e liberă! În călătoria mea prin această componentă a Regatului Unit, am descoperit, totuşi, două excepţii:
- XL - Antologia literaturii administrative Afiş la Farmacia numărul 1 din Dădoaia de sub Deal: „Întrebările se adresează numai la ghişeu”. * Apropierea furtunii Spre apus, cerul s-a făcut cenuşiu, atîrnînd greu, ameninţător, deasupra pămîntului. Nu se aude nici un tunet acolo unde cerul e pămîntiu, tivit cu un roşu intens. O tăcere uriaşă, adîncă, în care sunetele cad şi se înneacă, făcînd-o insuportabilă, a coborît peste Marele Oraş. Şi, odată cu ea, frica. Şi poate nu atît frica, frica pur şi simplu, ci o nelinişte nervoasă, intrată chiar şi în lucruri. Viaţa oraşului merge mai departe, trepidantă.
După Revoluţie, Cleopatra Doroftei din Vintileasa dinspre Munți s-a reprofilat pe magie neagră. Lucrase mai înainte ca secretară cu propaganda şi ateismul la Comitetul judeţean de partid. După zece ani de luptă împotriva superstiţiilor mic – burgheze, ajunsese să cunoască practicile vrăjitoreşti mai ceva ca un doctor docent în Ocultism. Mai mult, obligată fiind să descindă cu comandouri complexe chiar în satele şi cătunele ameninţate de opiumul obscurantismului contrarevoluţionar, ea se număra printre puţinele persoane din judeţ care ştia amănunţit locul unde se ascundea fiecare vrăjitoare.
O vizită pe coasta belgiană
