Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 302 anul II, marți, 22 iunie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Evenimentul zilei împlinește azi un an de la apariția primului său număr. Cititorii vor fi miraţi, poate, că la această aniversare ziarul n-are o ţinută sărbătorească. Un astfel de moment e, în mod obişnuit, un prilej al laudei de sine. Ce tiraj mare avem, de ce largă audienţă ne bucurăm în rîndul publicului, de ce facem şi ce dregem! Deşi unele motive ar fi să ne mîndrim măcar acum, la aniversare (e suficient să amintim că tirajul celor trei ediții e de peste 600.000 de exemplare) nu o facem însă. De-a lungul unui an, din 22 iunie 1992, ne-am remarcat prin tonul critic...
(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În exigența unui erou pozitiv al comediei satirice se regăsește un aspect definitoriu al îndrumării literaturii în perioada realismului socialist: Prezența obligatorie a personajului pozitiv. În istoria literaturii noastre contemporane, teza potrivit fără personaj pozitiv nu există creație revoluționară e formulată întîia oară în cazul „Ana Roşculeț”, nuvelă publicată de Marin Preda în 1949, la Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor din RPR. Dat fiind că Anei Roşculeț i se neagă calitatea de personaj pozitiv, nuvela apare ca o gravă greşeală ideologică...
Am ajuns acasă, de la birou plecînd, pe la unu noaptea. Am lăsat în urmă o clădire pustie și am pășit pe carosabil pe o stradă pustie. E ger. Zăpada scîrție sub tălpi mai ceva ca în pastelurile scrise de Alecsandri privind pe geam afară dintr-un salon de lux, cu sobă de teracotă. Luminile municipalității, amintind că țin de birocrația administrației locale, sînt reci și sporesc impresia de singurătate. Cum intru în casă, mă surprinde ordinea. E vorba de ordinea anterioară, distrusă timp de cîteva zile de Motănel.
- XC - Campania împotriva rechinilor O dubiță angajată de candidatul la alegerile locale străbate strada principală a orășelului la intervale regulate, stabilite de consilierii de imagine după calcule luate dintr-un manual american dedicat campaniei pentru alegerea Șerifului. În timp ce un difuzor aruncă în aerul zilei muzica din Războiul stelelor, dubița oferă trecătorilor, prin exploatarea ambilor pereți, o realizare artistică remarcabilă: Fălcile rînjind înfricoșător ale unui rechin cu capul de două ori mai mare decît trupul sînt prinse de două mîini mari, puternice. Dedesubt, „Nu lăsați rechinii imobiliari să muște din orășelul nostru“. Rechinul atît de sever pus la punct îi întruchipează pe speculanții de terenuri.
Catrinei Poplăzău nu-i mai veni în luna respectivă pensia de văduvă de Război. Mai trecu o lună. Se luă cu treaba şi, cum avea ceva bani puşi deoparte, nu se îngrijoră. Şi alţii din sat întîmpinau probleme cu banii care veneau prin poştă. Cam la o lună o dată, cel care transporta banii de la judeţ prin satele din jur, o ştergea cu tot cu furgoneta blindată peste graniţă. Străbătea Bulgaria şi ajungea la Istanbul, iar de aici, trecînd podul peste Bosfor, dispărea în imensităţile de pustiu ale Asiei. Pentru că nici un nou angajat nu mai constituia o garanţie, Poşta Română decise ca toate oficiile poştale să se autofinanţeze.
