De vreo săptămînă, televiziunile de ştiri toacă de dimineaţa pînă seara senzaţionalul eveniment al sezonului: Gripa aviară. O găină suspectă de a avea gripă aviară s-a ivit în Firtăuţii din Deal, din Oltenia. Comandouri ale tuturor televiziunilor, inclusiv ale celor de teleshoping, s-au deplasat de urgenţă în satul cu pricina, pentru a înfăţişa naţiunii, în transmisie directă, găina asupra căreia se abătuse nenorocirea. Grămădiţi în faţa aparatelor, telespectatorii din întreaga ţară, unii aflaţi la serviciu, alţii, la domiciliu sau prin berării, au putut vedea o găină căreia i s-a pus pe loc un diagnostic fără posibilitatea de contrazicere: Ca o curcă beată.
Prin 1950, Vasilica Istrate din Vintileasa Deal a trecut printr-o mare cumpănă. Era cît pe-aci să fie judecată şi condamnată pentru tentativă de sabotare a campaniei de primăvară. Aşa cum avea să povestească mai tîrziu Gavrilă Istrate, tatăl Vasilicăi, în trenuleţul mixt Floreşti-Vidra, unui tînăr prozator interesat de „obsedantul deceniu”, în acel an, Vasilica făcu prostia să-i dea atenţie lui Florea Natijaru, tractoristul venit în sat de la SMT Floreşti pe timpul campaniei de primăvară.
Vasile Mardare, patronul postului TV Canalu Unu, vrea să mă vadă. Ne ştim destul de vag. Pe vremea cînd făceam gazetărie, m-a trimis directorul ziarului să-l dau în gît. Vasile Mardare refuza să mai plătească taxa de protecţie şi, cum zicea Bossul (aşa-i spun toţi directorului), trebuia să primească un semnal. Chestia cu semnalul nu era a lui. O folosea primul ministru şi noi, cei din redacţie, o preluasem, folosind-o în bătaie de joc. Cînd unul dintre noi punea ochii pe vreo piţipoancă, toţi ceilalţi îi ziceau să n-o mai aburească atîta, să-i zică de-a dreptul, hai să ţi-o trag!
Jos, la parter, pe dreapta şi pe stînga, se desfășoară o galerie cu buticuri scumpe, intimidînd călătorul mai ceva decît nişte expoziţii de artă futuristă. Nu intră nimeni. Înăuntru, stinghere, în mijlocul lucrurilor de lux, vînzătoarele îşi fac unghiile. Deși n-au nevoie. poate fi de nici un ajutor. Habar n-are de o altă limbă decît cea vorbită la Fălticeni, de unde a ajuns la Bucureşti şi, chiar dacă ar şti, tot nu s-ar grăbi să-l îndrume. Totul în înfăţişarea distinsei te îndeamnă să nu cumperi nimic.
Şcoala elementară din Clipiceşti s-a pomenit peste noapte cu un computer ultraperformant, unic în ţară şi, deci, rîvnit de Centrul de fizică a Pămîntului de la Măgurele, de SRI şi chiar de Administraţia prezidenţială. Compania Sidelco din Suedia, una dintre cele mai cunoscute în lume în domeniul forării calotei polare, a trebuit să-şi înlocuiască în totalitate computerele vechi, cu altele noi, corespunzătoare progresului tehnico-ştiinţific. rarea noilor computere n-a constituit o problemă pentru companie. Cu un profit de 50%, compania îşi putea permite să cumpere şi o sondă spaţială, d-apoi nişte computere.
Banda din care făcea parte Nelu Pravăț se specializase în furtul poșetelor de pe plajă. Unui om nu-i era deloc ușor să șterpelească o poșetă. Te puteai apropia de lucrurile din jurul unei tipe care se prăjea la soare și, în consecință, nu era atentă la ce se întîmpla în jur, pe două căi. Fie îmbrăcat de oraș, fie în costum de plajă. Amîndouă formulele erau periculoase. Un bărbat îmbrăcat de oraș pe o plajă cu tipi și tipe doar în chiloți bătea la ochi. Dacă te apropiai în costum de plajă, nu atrăgeai atenția. Dar, după ce luai poșeta, cum o duceai de-a lungul și de-a latul plajei fără a fi văzut de nimeni.
Evenimentul s-a petrecut în urmă cu un deceniu. Cel care l-a luat – un ţigan căldărar din marginea oraşului – n-a avut ce face cu el. A servit drept interfaţă pentru un lider politic local. Între timp, liderul şi-a prăpădit banii cu o jună din localitate, lucrătoare la Cooperativa Deservirea, care l-a divorţat, i-a trîntit un copil şi l-a lăsat, luînd cu ea o sumă uriaşă drept pensie alimentară. ma să-i revină adevăratului proprietar printr-o donaţie dubioasă. Cum n-a mai avut nici un chior, ţiganul a lăsat hotelul să se părăginească.
După desființarea Institutului de Grafică a Pămîntului, Lenuța Luncă se întoarse la Florești, de unde plecase cu ani în urmă, în căsuța de la margine, lăsată moștenire de maică-sa. Aici înființă firma Te măriți SRL. Potrivit textelor publicitare apărute în ziarele locale, dar și unui reportaj contracost dat de televiziunea locală intitulată Pe rîu în jos –, firma se adresa tinerelor care voiau să se mărite. Ea asigura, nu pe gratis, desigur, următoarele facilități: – Găsirea unui bărbat corespunzător dorințelor exprimate de pretendente într-un chestionar. Viitorul soț era verificat de o echipă de detectivi particulari dacă n-are cumva o legătură amoroasă...
Culai Cătănuţă din Dealul din Vale se chinuie de cîteva zile să conecteze vaca la telefonul mobil prin bluetooth. Cu vreo săptămînă în urmă, un nepot venit de la Bucureşti, ca să cumpere vin natural (aşa zice el, pentru a-l deosebi de vinul falsificat), i-a adus un smartphone nou-nouţ, abia scos din cutie, trimis prin poştă de Vodafone drept bonus, pentru că-şi prelungise contractul cu doi ani. Nepotul, care lucra la Orange, ghidînd prin telefon pe cei care-şi uitau PIN-ul şi li se bloca cartela, deoarece greşiseră mai mult de trei ori, mai avea pe-acasă cîteva telefoane, toate nici măcar scoase din cutii, date însă de Orange angajaților cînd se pomenea fără lichidităţi pentru salarii.
Președintele american va fi timp de o oră oaspetele României. Se ducea spre Beinjing, unde-l aștepta o întîlnire infernală cu președintele chinez. Consilierul pentru Afaceri Externe, cumpărat de compania Chevron, la rîndu-i mituită de oficialii români, i-a sugerat președintelui să răspundă pozitiv mesajelor de a face un popas pe meleagurile moldo-valahe. Președintele are rău de aterizare. De pe vremea tinereții sale, cînd era să se zdrobească de pistă cu o avionetă pilotată de un amic, a rămas cu spaima că aparatul s-ar putea desface în bucăți cînd roțile se vor lovi de bitumul pistei. De aceea nu-l încîntă ideea unei aterizări în plus pe acest traseu calculat de a avea o singură aterizare: La Beijing.