Şcoala elementară din Clipiceşti s-a pomenit peste noapte cu un computer ultraperformant, unic în ţară şi, deci, rîvnit de Centrul de fizică a Pămîntului de la Măgurele, de SRI şi chiar de Administraţia prezidenţială. Compania Sidelco din Suedia, una dintre cele mai cunoscute în lume în domeniul forării calotei polare, a trebuit să-şi înlocuiască în totalitate computerele vechi, cu altele noi, corespunzătoare progresului tehnico-ştiinţific. rarea noilor computere n-a constituit o problemă pentru companie. Cu un profit de 50%, compania îşi putea permite să cumpere şi o sondă spaţială, d-apoi nişte computere.

Banda din care făcea parte Nelu Pravăț se specializase în furtul poșetelor de pe plajă. Unui om nu-i era deloc ușor să șterpelească o poșetă. Te puteai apropia de lucrurile din jurul unei tipe care se prăjea la soare și, în consecință, nu era atentă la ce se întîmpla în jur, pe două căi. Fie îmbrăcat de oraș, fie în costum de plajă. Amîndouă formulele erau periculoase. Un bărbat îmbrăcat de oraș pe o plajă cu tipi și tipe doar în chiloți bătea la ochi. Dacă te apropiai în costum de plajă, nu atrăgeai atenția. Dar, după ce luai poșeta, cum o duceai de-a lungul și de-a latul plajei fără a fi văzut de nimeni.

Evenimentul s-a petrecut în urmă cu un deceniu. Cel care l-a luat – un ţigan căldărar din marginea oraşului – n-a avut ce face cu el. A servit drept interfaţă pentru un lider politic local. Între timp, liderul şi-a prăpădit banii cu o jună din localitate, lucrătoare la Cooperativa Deservirea, care l-a divorţat, i-a trîntit un copil şi l-a lăsat, luînd cu ea o sumă uriaşă drept pensie alimentară. ma să-i revină adevăratului proprietar printr-o donaţie dubioasă. Cum n-a mai avut nici un chior, ţiganul a lăsat hotelul să se părăginească.

După desființarea Institutului de Grafică a Pămîntului, Lenuța Luncă se întoarse la Florești, de unde plecase cu ani în urmă, în căsuța de la margine, lăsată moștenire de maică-sa. Aici înființă firma Te măriți SRL. Potrivit textelor publicitare apărute în ziarele locale, dar și unui reportaj contracost dat de televiziunea locală intitulată Pe rîu în jos –, firma se adresa tinerelor care voiau să se mărite. Ea asigura, nu pe gratis, desigur, următoarele facilități: – Găsirea unui bărbat corespunzător dorințelor exprimate de pretendente într-un chestionar. Viitorul soț era verificat de o echipă de detectivi particulari dacă n-are cumva o legătură amoroasă...

Culai Cătănuţă din Dealul din Vale se chinuie de cîteva zile să conecteze vaca la telefonul mobil prin bluetooth. Cu vreo săptămînă în urmă, un nepot venit de la Bucureşti, ca să cumpere vin natural (aşa zice el, pentru a-l deosebi de vinul falsificat), i-a adus un smartphone nou-nouţ, abia scos din cutie, trimis prin poştă de Vodafone drept bonus, pentru că-şi prelungise contractul cu doi ani. Nepotul, care lucra la Orange, ghidînd prin telefon pe cei care-şi uitau PIN-ul şi li se bloca cartela, deoarece greşiseră mai mult de trei ori, mai avea pe-acasă cîteva telefoane, toate nici măcar scoase din cutii, date însă de Orange angajaților cînd se pomenea fără lichidităţi pentru salarii.

Președintele american va fi timp de o oră oaspetele României. Se ducea spre Beinjing, unde-l aștepta o întîlnire infernală cu președintele chinez. Consilierul pentru Afaceri Externe, cumpărat de compania Chevron, la rîndu-i mituită de oficialii români, i-a sugerat președintelui să răspundă pozitiv mesajelor de a face un popas pe meleagurile moldo-valahe. Președintele are rău de aterizare. De pe vremea tinereții sale, cînd era să se zdrobească de pistă cu o avionetă pilotată de un amic, a rămas cu spaima că aparatul s-ar putea desface în bucăți cînd roțile se vor lovi de bitumul pistei. De aceea nu-l încîntă ideea unei aterizări în plus pe acest traseu calculat de a avea o singură aterizare: La Beijing.

cea de Est de un fluviu subteran de apă fierbinte care intră în țară pe la Sighetul Marmaţiei şi iese pe la Mangalia, vărsîndu-se în Marea Neagră, la o adîncime de 2000 de metri. Dumitru Cojocaru, profesor pensionar, şedea undeva, la marginea Floreştilor, pe una din zecile de străduţe nepavate, cu cişmeaua la colţ, stângaci delimitate de garduri peste care urcau şi coborau, nestăpîniţi, trandafirii. Ocupa una dintre numeroasele căsuţe ale Floreştilor; căsuţă de ţăran ajuns la oraş.

Pentru cît timp va sta la noi, în vederea vindecării, soţia i-a amenajat Pisicuţei, într-un coş de nuiele, un culcuş de vis. Dacă n-aş fi om, m-aş cuibări eu în el, preferîndu-l patului din dormitor. Pe fundul recipientului soția a pus o bucată de plapumă. Socotind că Pisicuţa ar vrea să doarmă în stil uman (cu capul pe lăbuţă), i-a așternut un material protector. În afara acestei garsoniere de lux, Pisicuţa are la dispoziţie şi culcuşul lui Tzontzy, actualmente liber de chiriaş. Aşa cum am mai scris, Tzontzy a fost dislocat din balcon.

După ciclonul normelor pentru porci, se năpusti peste Vintileasa cel al normelor pentru viţei. O Decizie a Uniunii Europene îi puse sub Înalta Autoritate a Comisiei Europene. rajdul viţelului trebuia să aibă ferestre mari, orientate spre Răsărit şi cu termopane. O măsură luată pentru ca viţeii să nu sufere de singurătate. Grajdul trebuia să fie suficient de mare pentru ca viţelul să poată zburda în voie. Altfel ar fi suferit de Sindromul încătuşării.

Un indicator în genul celor plantate la intersecţiile marilor drumuri europene te îndeamnă să intri în gangul de lîngă Teatrul Ion Creangă. Dacă îl asculţi – lasă să se înţeleagă indicatorul – vei da de Atelierul de reparat ochelari, sifoane, brichete şi stilouri. E vorba de o încăpere strîmtă, prevăzută cu o tejghea, în dosul căreia trebăluieşte un meşter cu ochelari. Reparatul nu se face la voia întîmplării. Obiectele despre care vorbeşte textul firmei sunt repartizate după cum urmează: