„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Vizita Înaltului Oaspete

Președintele american va fi timp de o oră oaspetele României.
Se ducea spre Beinjing, unde-l aștepta o întîlnire infernală cu președintele chinez.

Consilierul pentru Afaceri Externe, cumpărat de compania Chevron, la rîndu-i mituită de oficialii români, i-a sugerat președintelui să răspundă pozitiv mesajelor de a face un popas pe meleagurile moldo-valahe. Președintele are rău de aterizare. De pe vremea tinereții sale, cînd era să se zdrobească de pistă cu o avionetă pilotată de un amic, a rămas cu spaima că aparatul s-ar putea desface în bucăți cînd roțile se vor lovi de bitumul pistei. De aceea nu-l încîntă ideea unei aterizări în plus pe acest traseu calculat de a avea o singură aterizare:
La Beijing.

Consilierul n-a adus argumente de ordin geopolitic.
Nici nu era nevoie.
Pentru ca România să îndeplinească un rol la un moment dat, ajungea un telefon dat Președintelui de portarul de la Casa Albă. Doar de portar. Frizerul Președintelui nu se cobora pînă la nivelul președintelui României. El suna – dacă suna, firește – de la Germania în sus.

Consilierul îi explică Președintelui american cît de bine ar fi dacă înaintea întîlnirii cu președintele chinez ar trăi clipe de beatitudine în România.

Și fără să li se sugereze, Autoritățile de la București – de la șeful statului pînă la primarii de sector – se vor da peste cap să fie cît mai recunoscători, pentru că Înaltul Oaspete a binevoit să-și poposească pe meleagurile lor la fel de Înaltele tălpi.

Ca să-l decidă, consilierul îi spuse că, printre altele, la București se preconiza scoaterea a zeci de mii de români la marginea drumului pe care urma să-l străbată alaiul prezidențial, pentru a agita stegulețe ale Americii și portrete ale Înaltului Oaspete.

Se preconiza, de asemenea, înlocuirea tuturor cabinelor telefonice, a fațadelor de clădiri obosite, a stîlpilor de electricitate cu altele, noi, definite prin culori vesele, optimiste.

Avea să se împrospăteze verdele copacilor de pe marginea traseului, ba chiar și din parcurile ce-ar fi putut cădea sub privirile Înaltului Oaspete, și să se desființeze, ca fiind prea agresivă, culoarea Roșie a stopurilor.