Un indicator în genul celor plantate la intersecţiile marilor drumuri europene te îndeamnă să intri în gangul de lîngă Teatrul Ion Creangă. Dacă îl asculţi – lasă să se înţeleagă indicatorul – vei da de Atelierul de reparat ochelari, sifoane, brichete şi stilouri. E vorba de o încăpere strîmtă, prevăzută cu o tejghea, în dosul căreia trebăluieşte un meşter cu ochelari.
Reparatul nu se face la voia întîmplării.
Obiectele despre care vorbeşte textul firmei sunt repartizate după cum urmează:
Luni şi miercuri se repară sifoanele şi brichetele, joia e consacrată stilourilor. Marţea, vinerea şi sîmbăta meşterul se ocupă de ochelari.
E 8 dimineaţa.
Bătrînul a venit doar de cîteva clipe. Îşi scoate dintr-o pungă de plastic buteliile de gaz, luate de acasă, pentru că, lăsate peste noapte în atelier, ar putea să dispară. După ce-şi aşază tacticos toate instrumentele pe măsuţa lipită de geam, trage din servietă un tranzistor, căruia îi potriveşte, ascultîndu-l atent, lungimea de undă, pentru emisiunea Muzică, antren, veselie.
Deşi mic şi cîrpit cu sîrme, aparatul revarsă în atelier veselia specifică unei noi dimineţi de lucru în patria noastră, angajată pe drumul ferm al democratizării. Nici n-a apucat meşterul să-şi aşeze uneltele, că s-au şi ivit clienţii. Primul scoate din servieta diplomat cinci stilouri fără capac. Amîndoi, meşterul şi el, scotocesc într-o cutie de carton plină de capace tip. Găsesc vreo cîteva. Meşterul le dă pe dinăuntru cu ceară topită şi le înşurubează pe stilouri. Al doilea, care a stat pînă acum afară, pentru că odăiţa nu îngăduie mai mult de un client, vrea să-şi repare ochelarii. Meşterul îi ia, îi priveşte în zare, cîntăreşte în palmă cordonul de ebonită şi încheie declarînd că operaţia e destul de dificilă. Dintele din mijloc, pe care s-ar fi putut baza, s-a rupt. Trebuie să-i schimbe rama de tot. Clientul e de acord. Altfel ar trebui să meargă în Piaţa Sfîntul Gheorghe, la un atelier extrem de ocupat (părerea meşterului).
Vine rîndul meu.
Unul dintre numeroasele mele stilouri are peniţă groasă.
Poate să-i pună una subţire?
Meşterul ia stiloul, îl cercetează atent, îi declară marca şi trage concluzia:
– Nu se poate!
Restul timpului (pînă apare la geam un alt client) îl pierdem bîrfind amîndoi World-ul care a luat locul scrisului caligrafic.