„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Proza

Întîlnirea istorică dintre Tzontzy și Motilici

S-a declanșat Operațiunea Cei doi pisoi. Îi spun așa, deoarece n-am la îndemînă un nume mai inspirat. Apropos. Cum se reușește uneori să se dea operațiunilor inițiate de serviciile secrete nume de cod atît de interesante? Așa cum am mai scris în acest jurnal al relației mele cu mîțele și cîinii, titularul casei e Tzontzy, un pisoi devenit deja eroul scrierilor mele. Un fel de Ahile pentru Homer. E un pisoi afurisit și tocmai de aceea mi-e simpatic. Cînd mi-e lumea mai dragă, dacă-l ating tresare imediat și prinzîndu-mi mîna cu lăbuța, mă mușcă.

Continuați lectura >

Cod roșu în apartament! Lui Tzontzy îi curge nasul!

Aduși mie de pisică în gură, pe rînd, de parcă mi i-ar fi pus în brațe, cei patru pisoi se încaieră în joacă. Cîte unul tresare de la locul lui, din iarba ogrăzii, fără motiv și se năpustește asupra celorlalți cu laba. Se produce astfel o încăierare. Se lovesc cu lăbuțele, se dau unul pe celălalt de-a rostogolul, se apucă de greabăn. Ai crede, o clipă, că se vor omorî reciproc. Îți dai seama însă că se joacă. O joacă în care nimeni nu e rănit. Sînt la Găgești – Deal. Ori de cîte ori intru în casă, aud scîncetul al unui pisoi. Probabil că pe acesta l-au aruncat în bălăriile din marginea drumului.

Continuați lectura >

Despre cîini și mîțe. Pisica e ca femeia

La Găgești Deal ajuns, pentru a-mi face norma de lectură din Arghezi, mă așez pe un scaun pliant în fața chioșcului. Cățeaua vine și mă împunge cu botul. Face asta și cînd mă lungesc în hamacul instalat în spatele chioșcului, între doi pomi de lîngă gard. Mergînd în casă după cafea, las pe jos volumul de Publicistică al lui Arghezi. Cînd mă întorc, cartea nu mai e de găsit. O descopăr lîngă gardul grădinii, într-un roi de foi albe risipite pe iarbă. E opera cățelei. A înșfăcat cartea cu gura, a dus-o mai departe de locul inițial, ca pe un os după care s-a apucat s-o facă praf.

Continuați lectura >

Și pisicile preferă Libertatea Robiei aurite

Din cînd în cînd, noaptea, mă trezesc din somn mieunăturile lui Totolici. Au ceva ultradramatic. Așa vor fi sunat strigătele celor închiși la Lublianka în prima noapte. Sau ale lui Edmond Dantes în nopțile din Chateau dʼIf. Soția spune că vrea să-i dăm drumul afară. Cum adică? întreb eu, pragmatic. Am vîrît în el 20 de milioane de lei cu tratamentul, cu internarea, deși mai strănută încă. Păi, dacă-l lovește o mașină se duc pe apa sîmbetei, cît ai clipi, 20 de milioane de lei! Soția îmi aruncă o privire ucigătoare.

Continuați lectura >

Tot ce zboară se vînează!

Pe cimentul podelei, acoperit parțial cu un covor înfățișînd un leu care-și suge laba din motive care ne scapă, doarme unul dintre cei doi dulăi ai prăvăliei. E o nădușeală groaznică. Nevasta proprietarului stă la tejghea și-și face vînt cu un maculator ieșit din uz. În fața ei, nițel mai la dreapta, un ventilator zbîrnăie din răsputeri pentru a arăta că e harnic și nu consumă degeaba curentul electric. Prin fața ușii scoase din țîțîni, pentru că numai astfel stă larg deschisă, trec fetele mari ale Orășelului, conștiente de sînii lor fără sutien.

Continuați lectura >

Pisoiul a învățat pe stradă să tragă pe sfoară omul

Am scris într-un număr anterior despre dramatica plecare de-acasă a lui Tzontzy. Voi relata mai jos Întoarcerea. Marea Întoarcere. Seara, la ceva timp după întoarcerea de la Bibliotecă, stau în biroul meu, în chip americăneşte, şi mă chinui să găsesc un loc gol pe ultimele pagini ale unui volum de Publicistică de-a lui Arghezi, pentru a-mi nota pagina şi ideea programtă a deveni, într-un timp de după Judecata de Apoi, eseu supus publicării. Uşa se deschide brusc şi soţia apare în cadrul ei cu pisoiul în braţe. În mod obişnuit, soţia nu mă bate la cap cînd sînt în biroul meu. Doar evenimentele mari, de răscruce în viaţa noastră domestică, o fac să deschidă uşa.

Continuați lectura >

Noul Max sau Noua Maxa

N-am noroc la cîini şi pace! După căţeaua salvată şi crescută de soţie, a cărei moarte mi-a fost prezentată drept dispariţie şi a făcut ca soţia să nu mai calce pe la Găgeşti, mi-a murit şi Max, căţelul despre care am scris pe blog, transformîndu-l astfel în vedetă on-line. Vestea mi-a fost dată de fratele meu cu prudenţa folosită de regulă la anunţurile că un apropiat are cancer în faza terminală. La început m-a sunat ca să-mi spună că Max nu se simte bine, dar c-a luat măsuri sanitare şi acum parcă s-a mai însănătoşit.

Continuați lectura >

Despre cîini și mîțe. Cățelușa Nela își scrie Memoriile

Pe strada care dă în Marele Bulevard trec în sus și-n jos studenții de la ASE, în deplasarea de la o clădire la alta. Flăcăul de la Consulat a ieșit din ghereta plantată lîngă Gardul Grădiniței pentru a urmări manevrele stîngace ale unei șoferițe care vrea să iasă cu spatele din Parcare. Pe fața lui strălucește zîmbetul de dispreț al masculului față de șoferițe, deși între noi fie vorba, el n-are carnet de șofer. În ușa buticului amenajat într-unul din acareturile gospodăriei sale a ieșit proprietarul...

Continuați lectura >

Dulăii sunt ca țăranii din Răscoala de la 1907

Întors de la BAR pentru pauza de prînz, socotesc c-ar trebui să-i dau drumul pisoiului de pe balcon. Cînd pleacă la servici, dimineața, înaintea mea, soția îl duce în balconul apartamentului, închis cu ferestre. Toată noaptea, pisoiul a alergat în voie prin casă. Cum eu mă culc tîrziu, după miezul nopții, cînd ies din birou pentru a căuta o carte în restul casei, mă trezesc că de lîngă picioarele mele țîșnește ceva asemănător unui șobolan (comparație defăimătoare) sau a unui iepure (comparație laudativă).

Continuați lectura >

Experimentul: Și pisoiul are drept la liberul arbitru

Continuă experimentul iniţiat de soţie şi denumit de ea – Şi pisoiul are drept la liberul arbitru. Acesta constă în crearea tuturor posibilităților ca pisoiul să plece de la noi cînd vrea el. Doamne ferește! Noi nu-l ținem cu forța, că doar nu sîntem regimul Ceaușescu! Pînă acum pisoiul, care n-a făcut încă un an , a stat doar în casă.

Continuați lectura >