2. Cînd industria turistică pîngărește lumea din noi O călătorie în străinătate e, în fond, o confruntare între realitatea de la faţa locului şi imaginea noastră despre ea. Oriunde ai merge pe planetă, te aştepţi să dai peste ceva ştiut dinainte. Din lecturile anterioare despre locul respectiv. Din literatura ţării cu pricina. Din ce ţi s-a spus de către alţi călători sau de către cei care n-au fost niciodată pe acolo. De cele mai multe ori, rezultatul acestui nemilos examen e dezamăgirea.
1. O lecție pentru forțele noastre de ordine Spre deosebire de alte călătorii peste hotare, în cea întreprinsă în Israel n-am luat cu mine camera video. Am lăsat-o acasă, lipsindu-mă de avantajul fixării pe peliculă a unor lucruri unice în lume, sub influența știrilor din presa internațională despre măsurile excepționale de securitate din Israel de teama atentatelor teroriste. Obiceiul nostru strămoșesc în materie de ceea ce se numeşte luarea unor măsuri de securitate e știut de toți bucureștenii:...
Timp de un secol aproape, stăpînirea turcă e un factor de protejare a monumentelor de pe Acropole, dar şi din întreaga Grecie. Excepţie făcînd distrugerile provocate de folosirea templelor în scopuri militare sau de folosirea marmurei din piesele descoperite întîmplător de ţăranii greci, pentru a-şi ridica un grajd sau un zid de incinte, tezaurul lăsat de antichitatea greacă rămîne aproape neatins.
M-am întrebat, deseori, ce s-ar fi întîmplat dacă pe vremea Înaltei Porți ar fi existat o presă a Țărilor Române? O presă liberă și independentă, firește. Răspunsul l-am primit pe parcursul recentei călătorii făcute în America de o delegație alcătuită din mai mulți șefi de publicații românești actuale. Neîndoielnic, aflată în vizită la Constantinopol, delegația jurnaliștilor din Țările Române s-ar fi interesat, cu o înverșunare ieșită din comun, de imaginea Țărilor Române la Înalta Poartă.
Broșura dedicată vizitei la Universal Studio, intitulată pompos ,,Ghidul oficial ilustrat al Studioului Universal”, expune amănunte revelatoare despre mașinăria care pune trucajele menite a justifica prețul biletului de intrare. 40 de efecte speciale în incendii care-l imită pe cel din Backdraft. 29 momente computerizate în scena cu King Kong. Pentru a-ți oferi senzațiile unice ale călătoriei prin spațiu și timp din Back to the Future, producătorii au apelat la 20 computere, 20 discuri laser, 300 difuzoare, 60 de monitoare video.
Cine vrea să înțeleagă ce s-a petrecut, de fapt, în România, la finele lui decembrie 1989 se confruntă cu mai multe oferte. Poate da gata, de exemplu, un Everest de cărți și articole dedicate evenimentului, un eveniment care riscă să devină, prin exploatare nesăbuită de către oficialitate, un fel de 23 August de Iarnă. La sfîrșitul lecturilor va ști că mult poreclita Revoluție română a fost în realitate o lovitură de stat pusă la cale de KGB.
Spectacole asemănătoare de sunet și lumină, semănînd cu grandioasele montaje literar-artistice de pe stadioanele din vremea lui Ceaușescu, produc și alte cazinouri din Las Vegas. Unul dintre ele, Mirage, este construit pe ideea de Junglă. Drept urmare, în vitrina de la intrare stau tolăniți, în stil mic burghez, doi lei vii. O imitație de junglă funcționează din plin atît în interiorul, cît și în exteriorul imensului cazinou.
În America, Bătăliei cu caloriile i s-a consacrat o întreagă industrie de aparate. Aparate de măsurare a greutății, a caloriilor consumate, a kilometrilor străbătuți la jogging, a pașilor făcuți la mersul pe jos. Aparate de gimnastică la domiciliu, la serviciu, în săli special amenajate. Casete video cu gimnastică aerobică. Tratate.voluminoase despre cum să slăbești. Excelează în domeniul aparatelor compania The Sharper Image specializată, aș putea spune, în trăsnăi.
La București fiind, mărșăluind, într-una din zile, pe lîngă o tarabă cu dulciuri, am exclamat, cu un năduf demn de o tragedie shakespeariană: Trecem printr-o lume de calorii! Maxima mea pripită, formulată din mers, viza uriașele tentații care ies în calea celui ce vrea să-și păstreze silueta. Ea se baza, firește, pe experiența realității românești. Cînd am conceput-o, nu fusesem încă în America. De aceea, ea avea, în formă și în conținut, o umbră de îndoială. Dacă ar fi fost să o rostesc în public, ar fi trebuit să o spun în șoaptă. Acum însă, după cîtva timp de stat pe continentul american, pot striga în gura mare, fără teama că m-aș putea înșela:
Americii din filme i se adaugă America văzută de mass-media. America așa cum ne-au înfățișat-o reportajele de televiziune. America așa cum ne-o înfățișează presa. De la televiziune și din ziare știm aproape totul despre Casa Albă. Despre gardul de lîngă care s-a tras asupra clădirii. Despre peluza pe care așteaptă jurnaliștii declarațiile de presă ale președintelui. Am văzut și eu în timpul vizitei la Casa Albă camerele de luat vederi și microfoanele lăsate acolo pe peluză tot timpul pentru orice eventualitate.