O apariţie interesantă în materie de ghiduri ale New Yorkului e broşura New York City, din colecţia Insight Pocket Guides.
Publiser-ul seriei deschide cartea cu tradiționala scrisoare către cititor, aici prezentat ca Dear Visitor! Epistola se vrea o cîntare nu a New Yorkului ( din cîte-mi dau seama americanii cred că nu e nevoie de așa ceva), ci a autorului, John Gattuso:
„John Gattuso, corespondentul Insight la New York, îmbrățișează atât oamenii, cât și locul, ducând cititorii către toate obiectivele de succes, dar celebrând personalitatea unică a orașului pe drum.
John este un scriitor și editor care a lucrat la multe proiecte Insight. Mai întâi a cunoscut New York-ul în ieșirile cu bunica sa în excursii pentru a vedea spectacole la Radio City Music Hall sau pentru a vedea dinozaurii la Muzeul de Istorie Naturală. În timp ce făcea jogging pentru a ține pasul cu ritmul alert pe care îl dădea ea, o auzea pe bunica spunând „Nu există nimic ca New York” și „Orice vrei, poți găsi aici”, sentimente pe care adultul Gattuso le susține din toată inima.
În Insight Pocket Guide: New York John, autorul își face o plăcere din a-și împărtăși pasiunea pentru oraș într-o serie de itinerarii atent concepute special pentru oamenii care au doar câteva zile de petrecut în acest oraș, care, spune el, poate dura o viață întreagă pentru a înțelege. Bazându-se pe cunoștințele bunicii, el a conceput trei itinerarii de o zi întreagă, concentrându-se pe obiectivele „de văzut”, o serie de itinerarii „Alegeți și alegeți” de jumătate de zi concepute pentru vizitatorii cu mai mult timp, precum și o selecție de excursii ușoare de o zi. ”
Așadar, John Gattuso, autorul volumului, a prevăzut totul. El a luat în calcul, de exemplu, posibilitatea ca un turist să n-aibă prea mult timp la dispoziţie. Acestuia i se oferă un New York în trei zile pline. Pentru vizitatorii care-şi pot permite să piardă vremea, autorul a meşterit cincisprezece jumătăţi de zi de itinerarii:
De la unu la opt pentru tururile de dimineaţă, de la nouă la cincisprezece pentru cele de după-amiază.
Fiecare zi a celui ce n-are timp e îndrumată cu o minuţiozitate capabilă să stîrnească invidia fostelor partide comuniste, care-şi făcuseră un stindard din îndrumarea individului pînă-n pînzele albe ale celor mai mici gesturi.
De la început, textul nu lasă loc nici unei libertăţi individuale.
Şi se spune clar, să nu fie discuţie:
„Prima dumneavoastră zi de călătorie e dedicată obişnuirii cu Manhatann-ul, privit din trei puncte de vedere.
Primul: de pe un vapor care face croazieră în jurul insulei; al doilea: de pe stradă; al treilea: din cer, de la vreo 300 şi ceva de metri înălţime”.
Un alt ghid s-ar mulţumi să-ţi spună doar atît:
Pentru transpunerea în viaţă a primului punct de vedere, te duci în locul cutare şi iei vaporul cutare.
Ghidul New York City nu e un ghid obişnuit. El pleacă de la premisa că toţi oamenii sau mai bine zis, toți oamenii călători sînt niște idioţi. Chiar în prima zi de şcoală, cei ce fac Logica iau cunoştinţă de celebrul raţionament:
Toţi oamenii sînt muritori.
Ion este om.
Deci Ion este muritor.
Dacă ar avea cunoştinţă de ghidul scris de John Gattuso, tipărit în Singapore şi distribuit în SUA, studenţii de la Logică ar rosti în cor: Toţi oamenii sînt tîmpiţi; călătorul la New York e om. Deci, călătorul la New York e tîmpit.
Drept urmare, ghidul te ia în primire chiar de la hotel. El presupune – nu ştiu de ce – că ai tras la Plaza Hotel. Chiar dacă stai în cealaltă parte a New York-ului, tot de aici trebuie să te pui în mişcare. Fiind vorba de dimineaţă, se consideră că n-ai mîncat. Om normal, gîndeşti să scoţi din servietă un sandwich. Ghidului nu-i trece prin cap aşa ceva. El îţi zice să iei breakfast-ul la Plaza Hotel. Nu de alta, dar în concepţia lui, prima zi la New York trebuie să ţi-o petreci în stil mare. N-are importanţă, zice ghidul, că o să te cam usture la buzunar:
„Legendara eleganţă a Plazei merită banii. Nu-ţi rămîne decît să întrebi de Edwardian Room, un salon” – zice ghidul – „cu vedere spre Central Park”.
După terminarea micului dejun -un ou și un cîrnat -, vine nota de plată. Năucitoare. Tu însă nu trebuie să regreți c-ai dat atîția bani pentru un simplu breakfast. Aici, la Plaza Hotel, au mîncat de dimineaţă ca şi tine, dar fără să-şi numere dolarii pe furiş, Mark Twain, Eleaonor Roosevelet şi alte celebrităţi. Dacă ai noroc, ieşind din hotel încă buimăcit de cît a putut să coste un ou şi un cîrnat, poţi întîlni „mai mult decît o celebritate, coborînd scările către limuzina care o aşteaptă”. Cum tu n-ai nici o limuzină care să-ţi stea la dispoziţie, cobori scările oftînd şi, dînd ascultare broşurii, iei un taxi, spunîndu-i şoferuluui să te ducă la Circle Line, la pontonul 83, în West Side Highway, strada numărul 42.
Aici iei vaporul pentru a duce la capăt primul punct de vedere asupra New York-ului:
Croaziera în jurul insulei.
Timp de trei ore, cît durează mersul cu nava, ghidul te lasă în pace. Cînd ai coborît pe mal însă, te ia în primire şi pînă seara nu te slăbeşte din ochi. Te pisează rău, rău de tot, de-ţi vine să-ţi blestemi ziua cînd ţi-a trecut prin cap să călătoreşti la New York. Îţi spune cum să iei taxiul, cum să deschizi uşa acestuia, cum să te adresezi celui de la volan, unde să te ducă, cum să cobori şi cum să treci strada, unde să te uiţi şi unde să nu, ce să cumperi şi cum să cumperi.
Un loc fundamental în cicăleala ghidului tipărit îl ocupă restaurantul unde poţi lua lanch-ul. Din întreaga-mi experienţă de călător în străinătate, pot jura că toate ghidurile fac, în materie de restaurante, publicitate mascată. Prefăcîndu-se că se dau de ceasul morţii ca nu cumva să intri, străin fiind, în cine ştie ce bombă împuţită, ele îţi sugerează un anume local. Ghidul Introducere în Liban, cînd vine vorba de luat masa, nu se dă în lături să vîre o pilă, recomandîndu-ţi călduros snack-ul La Andre, din Beirut, pe lîngă Librăria Antoine (trotuarul de vis-a-vis), într-o veche galerie comercială, unde “se mănîncă excelente sandwich-uri, ascultînd jazz”. La Beirut am întîlnit o duzină de snack-uri unde se pot mînca sandwich-uri excelente ascultînd jazz. Dintre toate, ghidul Introducere în Liban a găsit de cuviinţă să-mi vîre pe gît snack-ul La Andre. Cît o fi luat autorul, Pierre Pinto, pentru publicitatea asta mascată? Cel ce-a scris New York City în buzunarul dumneavoastră a fost mai şmecher. A încasat de la mai multe restaurante. Ca să le împace pe toate, el apelează la un truc. Din cînd în cînd îţi recomandă să iei lanch-ul undeva. Cum, chiar călător fiind, nu poţi mînca din cinci în cinci minute, ghidul simte nevoia să precizeze: dacă n-aţi luat pînă acum masa, vă propunem să intraţi la… Cînd îşi dă seama că formula bate la ochi, dă iama printr-un alt truc: Cel al opţiunii între două restaurante.
Iată un exemplu. După ce ţi-a recomandat vreo cinci locuri unde poţi lua lanch-ul, el se face că uită:
După ce-aţi terminat de explorat Trump Tower, probabil că vă gîndiţi la lanch. Optaţi pentru una din două posibilităţi. Dacă Trump corespunde gusturilor dumneavoastră, urcaţi la etajul cinci, unde veţi întîlni o cafenea cu vedere spre Midtown. Dacă mai puteţi răbda, întoarceţi-vă pe Fifth Avenue, mergeţi pe strada 50, faceţi la dreapta şi veţi da de un restaurant.
În mărinimia lui, ghidul s-a gîndit la toate. Şi la faptul că vă tentează viaţa de noapte. A prevăzut pînă şi posibilitatea ca o întîlnire de afaceri să fie contramandată în ultimul moment. În acest caz – zice ghidul – nu vă întoarceţi la hotel. Vă oferim şansa, citindu-ne, să vă omorîţi o oră în Manhatann.
New York City în buzunarul dumneavoastră conţine nu numai îndrumări minuţioase privind itinerariul, dar şi sfaturi. Multe, enorm de multe sfaturi. Cînd să vizitezi New York-ul. Cum să te îmbraci pentru diferite anotimpuri, pentru diferite luni, pentru diferite zile, pentru diferite ore ale zilei. Cum să te aperi de hoţi. Cum să schimbi banii.
Cum să chemi taxiul. Dintre toate, mi-a trezit un interes deosebit sfaturile strînse sub titlul:
Cum să nu pari străin de oraş.
De ce e nevoie de aşa ceva: New York este un oraş de emigranţi. Ei vorbesc diferite limbi, se îmbracă diferit, se poartă felurit. Şi cu toate acestea, nimic nu e mai suspect decît un străin de oraş. Nu pentru că ar fi ceva rău în asta, deşi new-yorkezii văd restul Lumii ca alcătuit din inși care şi-au pierdut busola, ci pentru că ei te vor trata ca pe un bebeluş, sau, mai rău, ca pe un orfan pierdut. Lor li se va face milă de tine şi-ţi vor oferi ajutorul. Ba chiar vor încerca să-ţi fure portofelul sau să te bîrfească. N-am înţeles unde e nenorocirea. Ei şi, ce dacă new-yorkezii te tratează ca pe un bebeluş? Hai, chestia cu furatul portofelului parcă mai merită străduinţa de a nu părea străin de oraş. Ce mare brînză e, însă, dacă new-yorkezii, simţind că eşti din altă parte, se apucă să te bîrfească? Cu toate acestea, am mers mai departe cu lectura şi am parcurs lista de lucruri pe care, potrivit autorului, trebuie să le eviţi ca să nu pari un străin la New York:
- 1. Nu privi în sus, spre zgîrie-nori, în timp ce eşti pe trotuar. New-yorkezii nu ridică niciodată privirile mai sus de etajul al doilea.
- 2. Nu-i zice lui Sixth Avenue, Avenue of the America, chiar dacă ăsta e numele ei oficial.
- 3. Nu-i zice lui Seventh Avenue Fashion Avenue.
- 4. Dacă cineva întîlnit în Metropolitan Area (în interiorul suprafeţei de 40 de kilometri) spune că trebuie să meargă City, nu-l întreba care City).
- 5. Nu sta la întretăierea dintre strada 34 şi Fifth Avenue întrebînd unde e Empire State Building.
- 6. Nu întreba un new-yorkez cum se ajunge la Green-witch Village or Hew-ston Street. Pronunţia corectă e Gren-itch şi How-ston.
- 7. Nu-ţi ţine portofelul în buzunarul de la spate al pantalonilor.
- 8. N-o porni automat cînd semaforul arată WALK.
- 9. Nu spune North şi South, ci Uptown şi Downtown.
- 10. Nu zîmbi în timp ce mergi cu metroul. Cei din jur vor crede că eşti ţicnit.
Deşi am luat cunoştinţă de aceste îndrumări, n-am respectat nici una dintre ele. M-am uitat în sus pînă mi-am înţepenit ceafa. Am pornit imediat ce am văzut semnul WALK. N-am zîmbit în metrou. Nu de alta, dar n-am mers cu metroul. Cît despre Sixth Avenue şi Seventh Avenue n-am avut cum să respect sfaturile. Pentru asta ar fi fost nevoie să am habar de engleză. Cu toate acestea, nimeni nu m-a tratat ca pe un bebeluş, şi mai ales nimeni nu m-a bîrfit. Am respectat însă chestia cu portofelul. Nu pentru că aşa scrie în ghid, ci pentru că nu am portofel.