Cei care se întorc azi dintr-o călătorie în Grecia au despre ce pălăvrăgi acasă şi, mai ales, la serviciu. Admiratorii Greciei antice vor vorbi despre Acropole, Mycene, Delphi, Epidaur, Cnossos şi Phaistos, locuri ştiute nu numai de cei care au făcut şcoala la vremea ei, dar şi de cei care frecventează doar Google. Amanţii unei mîncărici bune, stropite cu o băuturică, şi urmate, fireşte, de o plimbărică vor vorbi despre Plaka din Atena, dar şi despre barurile, restaurantele şi cafenelele din porturile Heraclion şi Chania sau din Matala.
Despre Cafeneaua Florian, aflată din 1720 în Piaţa San Marco, ghidurile nu lasă loc de întoarcere: Dacă n-ai băut o cafea la Florian, degeaba ai fost la Veneţia! E ca şi cum nici n-ai fi trecut pe acolo. Bîntuit de această învăţătură, mi-am zis, chiar din seara sosirii la Veneţia: Nu plec de aici pînă nu beau o cafea la Florian! Păi cum să nu beau şi eu o cafea la Florian, cafeneaua binecuvîntată de aceşti iluştri înaintaşi?! E trecut şi Casanova, la loc de frunte, dar ăsta e din altă piesă!
În maldărul de pliante de la hotelul Amari, unul dintre cele mai luxoase din Bangkok, descopăr broşura cu titlul „Relaxare cu un masaj”. Oricît de novice ai fi într-ale planetei, e imposibil să nu ştii de celebrul masaj thailandez. Fie că ţi-au spus cei ajunşi din întîmplare prin această parte a lumii, fie că ai văzut, pe şest, cu storurile trase, „Emmanuelle 2“. Aşadar, orice bărbat de pe Pămîntul ce se învîrte fără rost în jurul Soarelui, numai și numai pentru a-i face pe plac lui Copernic, tresare ambiguu descoperind expresia Masaj thailandez.
Vin ruşii! se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii! se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile.
După-amiaza lui 2 februarie .... mă găsește în loja jurnaliștilor din Camera Comunelor. La tribună, primul ministru răspunde interpelărilor. E un moment la care jinduiește orice jurnalist din lume. Eu însă nu de asta cat în jur atît de încordat. Alta e explicația stării mele. Ieri dimineață, anunțîndu-mă că voi asista la o şedință a Parlamentului englez, și încă nu la una obişnuită, ci la una dedicată interpelărilor pe adresa primului ministru, însoțitoarea mi-a atras atenția să mă pun la costum şi cravată. Nu se poate intra în blugi în Parlamentul Marii Britanii.
Cursele Low Cost sînt întruchiparea inegalităţilor sociale, denunţate de Marx în Manifestul Partidului Comunist. Nu ştiu dacă în Coreea de Nord se predă marxism-leninismul. Tare mă tem că se predă Kim Iri Sung-ismul, varianta locală a marxism-leninismului, aşa cum în România, de prin 1971, comunismului îi luase locul ceauşismul. Dacă s-ar preda – şi prin folosirea multimedia – o cursă Low Cost ar trebui filmată, iar pelicula difuzată la disciplina marxism-leninism, lecţia Marx despre inegalităţile sociale.
„La o oră de Mediterana, în departamentul Aude, călătorul care circulă pe autostrada Celor Două Mări vede răsărind dintr-o dată, la ieşirea dintr-o vale, cel mai formidabil ansamblu fortificat care ne-a rămas din Evul Mediu: Cetatea Carcassonne”. Într-un asemenea stil, demn de epicul somptuos al unui Balzac, debutează prezentarea Cetăţii Carcassonne în ghidul Carcassonne din Colecţia Asul inimii. Am citat din această broşură, una din sutele dedicate celebrului vestigiu medieval, pentru a înţelege ce poate însemna, într-o economie de piaţă, o asemenea pleaşcă.