„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

admin_adrian

Cînd Caragiale nu dă interviuri proştilor din presă

Mai 1893 Din 1 februarie 1893, apare zilnic la Iaşi, Evenimentul, oficios naţional-liberal, cum ţinea să se amintească încă de pe frontispiciu. Din toate punctele de vedere, ziarul nu diferă de sutele de foi mai mult sau mai puţin efemere, răspîndite, la vremea respectivă, de-a lungul şi de-a latul României Mici. O evocare din 14 iunie 1912, apărută în Opinia, cotidian cu care fuzionase Evenimentul, în urmă cu doisprezece ani, la 23 ianuarie 1900, ne schiţează o imagine despre felul cum se făcea gazetărie pe vremea lui Carol I.

Continuați lectura >

Pluguşorul

Responsabilii cu textul puteau sta liniştiţi. Deşi nu trecuseră nici de mijlocul lui octombrie, Pluguşorul era deja terminat. Bătut la maşină cu car mare, văzut şi aprobat de şeful Secţiei, gata, aşadar, pentru a fi băgat la Secretariat. O scoseseră la capăt şi cu 23 August-ul şi încă destul de bine! După grandiosul spectacol de pe stadion, pentru care se spetiseră de prin aprilie, nu-i chemase nimeni să-i felicite. Nici n-ar fi fost cum. Era meseria lor. Pentru asta luau salariu.

Continuați lectura >

Cum se cîştigă din hachiţele vremii

Toate ghidurile ţin morţiş să te avertizeze că-n Scoţia vremea e impredictibilă. Pentru ghidurile despre lumea occidentală, ţara noastră nu există. Altfel, ele ar adăuga imediat: Asemenea politicii din România postdecembristă. Adevărul cu impredictibilitatea e confirmat de viaţă din plin la Edinburgh, Capitala Scoției. La 1,30, e soare. Lumea se năpusteşte prin parcuri. Peluzele gem de inşi lungiţi pe jos, dormitînd ca pisicile. La 1,35 începe să plouă. Unii îşi desfac umbrele, pe care nu-mi dau seama unde le-au ţinut.

Continuați lectura >

Doar la 1 decembrie ce mai e căutat fostul președinte Nicolae Ceaușescu

1. La Cluj, sîmbătă, după încheierea sindrofiei cu premierea (cînd vei avea în curînd 70 de ani de viață și 50 de ani de presă, nici un premiu din lume nu te mai mulțumește), dau o raită prin centrul orașului. Ca aspect, Clujul din 2017 nu diferă prea mult de Clujul anului 1972, anul în care am părăsit Ardealul pentru București. Deși sîntem de mult în capitalism, de aproape 30 de ani, se spune, strada centrală, Corso, oferă aspectul exterior al unui burg transilvan împiestrițat cu prăvălii de Istanbul.

Continuați lectura >

Cum am ajuns redactor șef la „Expresul” lui Cornel Nistorescu

Potrivit Carnetului de muncă, așa cum i se spunea la vremea respectivă Cărții de muncă de azi, pe 1 februarie 1990, am demisionat de la revista Teatrul. Ordinul de acceptare a demisiei, purtînd numărul 60, a fost semnat de Andrei Pleșu pe 8 februarie 1990. Nu știu în ce zi mi-am strîns lucrurile și am plecat pentru totdeauna de la sediul revistei. Sediu în care nu m-am mai întors niciodată în cei treizeci de ani trecuți de atunci. Nici nu știu dacă revista Teatrul mai apare și dacă da, unde își are sediul.

Continuați lectura >

Mihail Sadoveanu, Fragment din „Jderii s‑au dus în Ţara Leşască”, Frații Jderi, volumul 2, Izvorul alb

„A treia zi, cu asemenea popasuri şi înaintări, Jder văzu vadurile Prutului. Pînă a nu ajunge acolo, tamazlî­curile străbătură printre bălţi şi stufuri. Apoi la locul care se chiamă Simioneşti găsiră pod umblător. Ionuţ Păr-Negru chemă la sine pe podar şi‑i puse în palmă de mai înainte brudina, poruncindu‑i să înceapă trecerea îndată după miezul nopţii, aşa ca să fie vitele dincolo înainte de ziuă.

Continuați lectura >

La postul TV

Postul TV e la etajul 6 al unui bloc vechi din Centru. Că e în clădirea asta răpănoasă nu încape nici o îndoială, o dată ce pe o mare parte din faţadă o muieruşcă goală, cu dinţii proaspăt puşi, îşi arată o coapsă Marelui Bulevard. Sub juna pictată în culori violente, de iarmaroc, un îndemn te pune niţel pe gînduri: Vino să vezi! Vino să vezi ce? Birourile şi studiourile postului TV sau dedesubturile tipei care îşi arată dinţii?

Continuați lectura >

Nimic despre vechii greci. Totul despre cîinii şi mîţele de azi

Cei care se întorc azi dintr-o călătorie în Grecia au despre ce pălăvrăgi acasă şi, mai ales, la serviciu. Admiratorii Greciei antice vor vorbi despre Acropole, Mycene, Delphi, Epidaur, Cnossos şi Phaistos, locuri ştiute nu numai de cei care au făcut şcoala la vremea ei, dar şi de cei care frecventează doar Google. Amanţii unei mîncărici bune, stropite cu o băuturică, şi urmate, fireşte, de o plimbărică vor vorbi despre Plaka din Atena, dar şi despre barurile, restaurantele şi cafenelele din porturile Heraclion şi Chania sau din Matala.

Continuați lectura >

Neghiobia polemicii editorului cu autorul

Cu un efort deosebit, cerut de ostilitatea pe care mi-o stîrnește cartea lui Seven Hassel, General SS, vîndută de coperta a IV-a ca fiind despre nemții de la Stalingrad (de asta m-am și apucat de ea, altfel n-aș fi citit-o în veci), strînsură de clișee tipice prozei despre militari, cu întîmplări virile și limbaj de cazarmă, ajung cu lectura la pagina 18, unde dau peste o situație imposibil de crezut în democrație: Ciorovăiala editorului cu autorul.

Continuați lectura >

Revista „Magazin” rămîne în Istoria presei, pentru c-a fost condusă de Alex Ștefănescu

Revista Magazin din ianuarie - martie 1990, cît am colaborat eu la ea ca autor de tablete cu valoare de proză, nu e trecută în nici o Istorie a presei postdecembriste. N-o consemnează nici măcar monumentala lucrare a lui Ion Hangiu, Presa românească de la începuturi pînă în prezent. Dicționar cronologic, 1790-2007, vol. IV, 1989-2007, recunoscută pentru acribia sa.

Continuați lectura >