„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
19 ianuarie 1990, ziarul „Observator” – debutul meu ca Istoric al clipei
Teatrul pe baricade a apărut la începutul lui ianuarie 1990. După tipărirea revistei am intrat în ceea ce se cheamă stand by. Despre e se petrecea cu mine atunci, am mărturisit în interviul Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan: „Pe la începutul lui ianuarie 1990, a venit o ziaristă din redacţie la mine şi mi-a spus că ministrul Andrei Pleşu a cerut să fie schimbaţi redactorii-şefi – greşeala mare a ideii revoluţionare. Şi la noi trebuia să punem pe un cetăţean, Dumitru Solomon.
Continuați lectura >
Cronologia raționată a istoriei universale prelucrată cu privire la esamenul de bacalaureat
Cronologia raționată a istoriei universale prelucrată cu privire la esamenul de bacalaureat de A. D. Xenopol, doctor în Filosofie, profesor de Istorie și Filosofie la Institutul Academic din Iași, ediția a doua, revezută și adausă, Iasi, Tipo-litografia H. Glodner, 1878. Citez din Prefață: „Lipsa unei espuneri pe scurt a înșirării faptelor istorice ne-au părut îndestul de simțită în timpul practicei de aproape șapte ani ce am făcut-o ca profesor la Institutul academic.
Continuați lectura >
I.L. Caragiale: „Atmosferă încărcată”. Schiță publicată în Universul, 10 martie 1900
E o zi posomorîtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus dominical… Ai observat şi dumneata, cititorule, cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului dominical?… E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate; grupuri se aglomerează la răspîntii, unde discută fierbinte; toată lumea e cuprinsă de nervozitate… Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de puşcă — din norocire, moravurile poporului nostru...
Continuați lectura >
Președintele stă de vorbă cu Poporul la Radio
Președintele a hotărît să-și schimbe strategia de comunicare. Consultanții americani, angajați în schimbul făgăduielii că le va face rost de Subcurbura Carpaților de Miazăzi, i-au zis să ia exemplu de la Vladimir Putin, care stă de vorbă cu Poporul rus la televizor. – Nu-mi place la televizor! a bombănit președintele, moderatoarele stau răscrăcănate pe scaunul din fața mea, de li se văd chiloții pînă departe, și eu nu vreau să-mi înșel soția nici măcar în gînd! S-a optat pentru început, pînă va fi convinsă Prima Doamnă să accepte să fie înșelată în gînd, pentru radio.
Continuați lectura >
Un strigăt răsună la Baden-Baden: Vin ruşii!
Vin ruşii! se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii! se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile.
Continuați lectura >
De ce trebuie crezuți profeții neliniștitori
S-a împlinit un an de la declanșarea Pandemiei, mai precis de la impunerea în Occident, în numele luptei împotriva Coronavirus, a unor restricții draconice prin care Statul a limitat libertățile cetățenești ale individului. Chiar din debutul Pandemiei, am scris că Dictatura sanitară, dar mai ales acceptarea ei, fără crîcnire de zeci de milioane de cetățeni occidentali, prezentați de propaganda pluralismului ca în stare să-și dea viața de dragul libertății, ține de acele momente sinistre din Istoria unor țări, profețite de unii, dar refuzate de Om, ființă secretoare de iluzie.
Continuați lectura >
Am debutat în presa postdecembristă făcînd revista „Teatrul pe baricade”
22 decembrie 1989 m-a găsit redactor șef la revista Teatrul. Ajunsesem șef la acest lunar după debarcarea de la Suplimentul Literar-Artistic, în urma unor supărări ale Tovarășei. Deși plecarea de la Scînteia tineretului a fost gîndită ca o trecere pe linie moartă, o dată numit conducător al lunarului (trecerea de la un cotidian la un lunar avea pentru mine cel puțin toate datele unei intrări în concediu pe termen nelimitat), mi-am luat în serios responsabilitățile și am purces la reconstrucția publicației.
Continuați lectura >
Secvența – publicație la care am aplicat principiul meu de o întreagă viață de gazetar: Cititorul contează
Ciprian Stoleru îmi aduce la BAR, o dată cu mai multe exemplare din Historia, și cartea lui Călin Hentea Memorii în papuci. Despre o tinerețe obișnuită, scoasă la editura Eikon, în 2016. Un autograf de complezență se vrea semn că e o carte dată cu dedicație: „Domnului Ion Cristoiu, împreună cu cele mai frumoase gînduri”. Călin Hentea s-a specializat în propaganda prin presă. E autorul unor cărți de autoritate în domeniu. Despre una dintre ele, Dicționarul propagandei, dacă nu mă înșel, am făcut o ediție a emisiunii Om cu carte la TVR 2.
Continuați lectura >
Un sîrb care ia peste picior istoria Angliei
Azi noapte, sub puterea noii mele pasiuni – lumea anglo-saxonă – urmăresc primele episoade din The Last Kindom. Îmi schimb treptat-treptat părerea despre danezi, rămași în Istorie ca Vikingi. Serialul, fără forța fantacy a lui Games of Thrones, cu multe invenții hollywoodiene în materie de suspans cinematografic, e mai mult decît util celor interesați de istoria Angliei și de Istorie în general, evident, sub formula Istoriei ca telenovelă. Ca și în Game of Thrones, întîlnim căsătoriile din interes, fetele bune de măritat alcătuind o excelentă avuție pentru părinții regi ambițioși, puterea călugărilor, amplificată de șiretenia lor fără margini, violența, sălbăticia, sexul în variantă primitivă.
Continuați lectura >
O clasă de copii oligofreni: Parlamentul englez
După-amiaza lui 2 februarie .... mă găsește în loja jurnaliștilor din Camera Comunelor. La tribună, primul ministru răspunde interpelărilor. E un moment la care jinduiește orice jurnalist din lume. Eu însă nu de asta cat în jur atît de încordat. Alta e explicația stării mele. Ieri dimineață, anunțîndu-mă că voi asista la o şedință a Parlamentului englez, și încă nu la una obişnuită, ci la una dedicată interpelărilor pe adresa primului ministru, însoțitoarea mi-a atras atenția să mă pun la costum şi cravată. Nu se poate intra în blugi în Parlamentul Marii Britanii.
Continuați lectura >