„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Mihail Bulgakov: Pilat anunță eliberarea lui Baraba – fragment din romanul „Maestrul și Margareta”
„De cum ieşiră din grădină în piaţă şi se urcară pe podiumul înalt şi spaţios de piatră ce domina piaţa, Pilat, privind în jur printre gene, se lămuri asupra situaţiei. Drumul pe care-l străbătuse cu cîteva clipe mai înainte, adică drumul de la zidul palatului pînă la podium, era pustiu; în schimb, piaţa din faţa sa dispăruse. O potopise mulţimea. Aceasta s-ar fi revărsat şi peste podium, şi peste acel drum rămas pustiu, dacă n-ar fi ţinut-o în loc un rînd triplu de soldaţi din legiunea sebastiană, la stînga lui Pilat...
Continuați lectura >
Afacerea numită Paștele Blajinilor
În fiecare an, a doua zi de Paşti, cei din Vintileasa sărbătoreau Paştele Blajinilor. Paştele Paște îl sărbătoriseră ei duminică, în prima zi de Paşti. Mai bine zis îl sărbătoriseră sîmbătă spre duminică noaptea. Sîmbătă, pe la 11 noaptea, toţi o luau spre biserică, după ce, în prealabil, împovăraseră masa din camera de sus, cea deschisă doar la marile sărbători, cu tot ce se putea mînca după lunga perioadă de Post: ouă roşii, cozonac, Pască, sarmale, fripturi, ciorbă. La mijlocul bucatelor, ca un Foişor de foc într-un tîrg de pe vremea venirii turcilor, se înălța carafa cu vin.
Continuați lectura >
Cînd zeitățile japoneze vorbesc engleza
Călătorul în străinătate poartă cu sine, chiar de la trecerea graniţei autohtone, convingerea că ţara spre care se îndreaptă diferă fundamental de a lui. Fireşte, şcoala l-a învăţat că extratereştrilor de aia li se zice aşa, extratereştri, pentru că trăiesc în afara Terrei, şi, în consecinţă, oricît de costisitoare ar fi compania turistică, ea nu-ţi poate oferi nici măcar în Alaska extratereşti la tavă. Totuşi, undeva în adîncurile sufletului de călător...
Continuați lectura >
„Se preferă miniștrii fără idei și atitudini personale”
Am primit pe e-mail cele două pasaje din Arghezi scanate și trimise dactilografei pentru a le folosi mai tîrziu la scrisul zilnic de editoriale. Primul e luat din tableta Amintiri din timpul dictaturii și îl surprinde pe Arghezi în flagrant delict de talent la țintuirea cenzurii: „Învăţat o viaţă întreagă să nu mă ţie nimeni de cot şi să nu mi se uite, cînd scriu, peste umăr, m-am pomenit acum cîţiva ani cu un inspector în faţa mesei de lucru şi cu un controlor în spatele scaunului meu.
Continuați lectura >
Cum am învățat să fac gazetărie de tiraj din numerele dedicate Tovarășului
Pentru a desluși dacă în vara lui 1988 am fost la Taormina, în Sicilia (în 2015, făcînd aici un popas, nu am reușit să-mi amintesc nimic din cele două zile de călătorie de acum 33 de ani), am mers la BAR și am luat la mînă colecția revistei Teatrul din 1987 pînă în 1988. Număr de număr verificînd, mi-a sărit în ochi uriașul spațiu tipografic sacrificat comandamentelor politice ale momentului. În chip fatal, fiecare număr conține un soi de editorial nesemnat...
Continuați lectura >
Nikolai Gogol: Finalul romanului „Suflete moarte”
„– Hei, dar ce faci acolo? îl întreabă Cicikov pe Selifan. N-auzi? – Ce este? răspunse încet Selifan. – Cum «ce este»? Gînsac fără minte! Așa se mînă? Haide, dă-i drumul! Într-adevăr, Selifan mîna de mult cu ochii închiși, lovind din cînd în cînd prin somn, cu hățurile, coastele cailor, care moțăiau și ei; iar Petrușka își pierduse cine știe pe unde șapca și acum, furat și el de somn, își lăsase capul pe genunchiul lui Cicikov, care trebui să-i dea un bobîrnac. Mai înviorat, Selifan lovi de cîte ori calul bălțat pe spinare, și acesta porni în trap; apoi, după ce-și învîrti biciul pe deasupra tuturor cailor...
Continuați lectura >
Talk show-ul „La un pahar de vin”
Barbăroşii din Deal e un sat uitat de Dumnezeu în imensitatea Bărăganului. Uitat de Dumnezeu, pentru că – aşa cum zice Florea Floricel, proprietarul buticului La Florea lui Floricel, ar fi trebuit ca Prea Înaltul să facă rost satului dacă nu de o cale ferată, fie şi secundară, măcar de un drum, cît de cît, care să ducă spre sat din șoseaua județeană. Deşi aşa ceva n-a fost amintit în campania electorală, marcată de incidente tipice Barbăroşilor din Deal, neîntîlnite însă la Barbăroşii din Vale, pentru că satul cu numele ăsta e în Ardeal, primarul Gică Barborete a cheltuit o groază de bani...
Continuați lectura >
Am fost la Scilla. Nu însă şi la Caribda
Dacă vrea să pară şi altcineva decît un absolvent de facultate privată, ale cărei cursuri le-a urmat prin Internet fără WiFi, un june gazetar poate găsi pe Wikipedia, noua British Library a generațiilor facebook-iste, expresia Între Scylla şi Caribda sau mai pe românește zis, Între Scilla și Caribda. Expresia desemnează o situaţie practic imposibilă, în care trebuie să alegi între două rele, amîndouă mortale. Poţi spune, de exemplu, Guvernul de Centru-Dreapta e între Scylla şi Caribda în materie de măsuri economice.
Continuați lectura >
Cheia Puterii lui Stalin: Disimularea perfectă
După întoarcerea din Rusia, unde am fost să văd, printre altele, Poligonul de la Butovo, locul de lîngă Moscova, unde au fost executați, între 8 august 1937 și 19 octombrie 1938, 21.000 de condamnați la moarte în cadrul Marii Terori (cîte o sută de persoane pe zi), am luat la rînd cărțile din dulapul consacrat de sus pînă jos Istoriei Rusiei de la începuturi pînă la Vladimir Putin, pentru a găsi cărți despre sinistra Teroare stalinistă. Printre altele, am dat de varianta românească a cărții lui Robert Conquest...
Continuați lectura >
Pînă și eu uitasem c-am fost redactor șef la Echinox
Puțini dintre cei interesați cît de cît de personalitatea sau, mă rog! de persoana mea, știu că am fost, printre altele, și redactor șef al revistei Echinox. Și eu uitasem amănuntul acesta și, prin urmare, în CV-ul profesional n-am trecut, printre publicațiile făcute sau refăcute, Echinox, legendara revistă de cultură de la Cluj-Napoca. Mi-a reamintit acest adevăr o întîmplare petrecută cu doi ani în urmă, cînd frecventam zilnic Biblioteca Academiei Române, fără să-mi imaginez că va veni o vreme...
Continuați lectura >