20 mai 1990, ziua votului liber şi independent, se nimeri, din nenorocire pentru Sile Cârstocea exact în ziua cînd îl înmormînta pe Moşu Vasile. Moşu murise la 95 de ani. Spre uşurarea celor din casă, deoarece ai lui Cârstocea începură să fie priviţi cu ură. Rînd pe rînd, se petreceau din lumea asta oameni tineri şi mai puţin tineri: De 30, de 40, de 50 de ani, dar şi de 18. Cum fusese cazul Lenuţei Boboc, din Vintileasa Deal, care murise într-un chip ce zguduise satul.
În iarba bătrînă a ogrăzii, crescută scurt, dar viguros, viţelul, cîinele şi pisoiul se bucură de o libertate neaşteptată. Cîinelui i s-a dat drumul în cinstea copiilor veniţi de la Bucureşti. Stă de regulă atît de strîns lipit de cuşcă, încît ai impresia că se va spînzura la un moment dat. Slobozit, nu mai ştie cum să-şi exprime slugărnicia faţă de eliberatori. E ca un poet famelic mituit de un bogătaş. Se dă cu burta-n sus indecent, schelălăie leşinător, o rupe la fugă pe neaşteptate şi aleargă încolo şi-ncoace, fără un itinerariu precis...
După cum era de așteptat, hotărîrea de a adăuga eseurilor deja publicate prin reviste alte două, unul despre Psihoza teroristă, altul despre chipul teroristului în presa năpîrlită, m-a aruncat în nenorocirea căreia i-aș spune N-o să mai termin niciodată această carte. Cu acribia-mi blestemată, m-am apucat să citesc și să recitesc tot ce am așezat pe rafturile de cărți despre Evenimentele din decembrie. Numai că fiecare carte parcursă, chiar și doar pentru a verifica un citat sau o sursă, a stîrnit noi și noi gînduri, noi și noi preocupări.
În America, Bătăliei cu caloriile i s-a consacrato întreagă industrie de aparate. Aparate de măsurare a greutății, a caloriilor consumate, a kilometrilor străbătuți la jogging, a pașilor făcuți la mersul pe jos. Aparate de gimnastică la domiciliu, la serviciu, în săli special amenajate. Casete video cu gimnastică aerobică. Tratate.voluminoase despre cum să slăbești. Excelează în domeniul aparatelor compania The Sharper Image specializată, aș putea spune, în trăsnăi.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 212, anul II, sîmbătă, 6 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Așa cum, de altfel, am anunţat în ediţia de prînz a ziarului nostru, în cadrul unei reuniuni ținute joi noaptea, la Sala Dacia din Bucureşti, Opoziția a decis să iniţieze o moţiune de cenzură la adresa guvernului Văcăroiu. Constituția ne explică amănunțit ce înseamnă asta. Dat fiind că nu toți cititorii noştri şi-au făcut din Constituție un obiect de studiu zilnic, se cuvine a stărui asupra moţiunii de cenzură și, mai ales, asupra implicațiilor practice ale acesteia.
În 1985, Culai P. Cunea, profesor de Istorie în apropierea pensiei, hotărî să întocmească monografia comunei Vintileasa. Se apucă, deci, s-o scrie, răscolind prin arhivele primăriei, prin podul şcolii, ba chiar şi prin casele oamenilor, care se speriară rău, crezînd că a început o nouă colectivizare. Pe măsură ce lucra, tot mai multe goluri din istoria satului i se conturau fatal. Ca să le umple, începu să umble prin Vintileasa, întrebînd bătrînii, dar nici ei nu-şi aminteau prea mare lucru.
Pantelimon Găvan a fost cu calul la un medic veterinar din Floreşti. A avut multe bătăi de cap. La rînd, în faţa lui, era o femeie între două vîrste, cu un căţel isteric. Pînă a intra în cabinet, căţelul a lătrat tot timpul calul. Dacă la început, ceilalţi pacienţi – un pisoi cu o problemă la ochiul stîng, un dulău cu gîtul prins într-o pîlnie de ghips, ca să nu-şi smulgă bandajul, şi un ursuleţ cu blăniţa pîrlită – urmăriseră liniştiţi disputa, cînd calul începu să dea semne de nervozitate, pe toţi îi lovi agitația.
La București fiind, mărșăluind, într-una din zile, pe lîngă o tarabă cu dulciuri, am exclamat, cu un năduf demn de o tragedie shakespeariană: Trecem printr-o lume de calorii! Maxima mea pripită, formulată din mers, viza uriașele tentații care ies în calea celui ce vrea să-și păstreze silueta. Ea se baza, firește, pe experiența realității românești. Cînd am conceput-o, nu fusesem încă în America. De aceea, ea avea, în formă și în conținut, o umbră de îndoială. Dacă ar fi fost să o rostesc în public, ar fi trebuit să o spun în șoaptă. Acum însă, după cîtva timp de stat pe continentul american, pot striga în gura mare, fără teama că m-aș putea înșela:
Aprilie 2018. Criza din Siria m-a șocat prin iuțeala cu care s-a ajuns la o intervenție militară, fără a se mai proceda la tradiționala comedie a consultării democratice a Parlamentelor. Mi-am amintit imediat de credința istoricilor că Primul Război Mondial putea fi preîntîmpinat, dar că un mecanism fatal a dus la un Măcel pe care nimeni nu și-l dorea și la o Prăbușire a Vechii Ordini care a înghițit și pe cîțiva dintre declanșatorii Conflagrației: Țarul Nicolae al II-lea, Kaiserul Wilhelm.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 211, anul II, vineri, 5 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Scandalul de ieri dimineaţă din parlament e deja ştiut. Graţie transmisiei în direct de către Televiziune, aleşii poporului au putut fi surprinşi într-o ţigănie de neuitat. De la tema propriu-zisă – să se supună sau să nu se supună votului Programul de guvernare – s-a ajuns rapid la aprecieri gen: ai fost comunist, ba tu ai fost comunist. E drept, astfel de etichetări mai trec acum drept înjurături. Nu e însă departe vremea cînd ele vor trece drept elogii. Negustoria din parlament a fost, ca de obicei, compromiţătoare pentru democrație.