1. La Cluj, sîmbătă, după încheierea sindrofiei cu premierea (cînd vei avea în curînd 70 de ani de viață și 50 de ani de presă, nici un premiu din lume nu te mai mulțumește), dau o raită prin centrul orașului. Ca aspect, Clujul din 2017 nu diferă prea mult de Clujul anului 1972, anul în care am părăsit Ardealul pentru București. Deși sîntem de mult în capitalism, de aproape 30 de ani, se spune, strada centrală, Corso, oferă aspectul exterior al unui burg transilvan împiestrițat cu prăvălii de Istanbul. Buticuri cu chiloți și tricouri, multe, multe restaurante, așa cum îi stă bine unui oraș capitalist din România de azi. Pereții sînt însă coșcoviți de neîngrijire, firmele sînt ca la Bagdad, peste tot, la orice etaj, nici o clădire nu strălucește. La Mastricht, care e un oraș de provincie al Olandei, strada principală strălucește de sclipiciul occidental. Clujul e hidos și prin monumentele sale patriotarde ridicate în anii imediat postdecembriști, precum Clopotul, masive, urîte, aiurea într-un ansamblu care ar trebui să fie armonios.
În Piața Catedralei catolice e tîrg de toamnă, cu ardei, usturoi, magneți, ulcele. Zăresc un magnet cu Nicolae Ceaușescu în postură de președinte abia ales. Vînzătoarea, gureșă ca toți cei din comerțul cu bucata, îmi spune că nu prea se vinde, doar la 1 decembrie ce mai e căutat fostul președinte. Pe o latură se găsește o tarabă cu cărți vechi, de anticariat, și ceea ce se numește antichități: bani, scrisori, cărți poștale, afișe, medalii, toate trimițînd la trecut. Iau de pe tarabă volumul În umbra celulei, amintirile lui Petru Groza din închisoare, publicate în 1945, evident scrise nu din supunerea la tumultul memoriei, ci din motive politice. S-o iau, să n-o iau? Cedez gîndului ca va trebui s-o port cu mine toată ziua prin oraș, lucru înlesnit și de calculul că nu merită efortul, chiar dacă Petru Groza e un obiect de studiu pentru cultivarea religiei de către comuniști, la îndemnul rușilor, pentru a seduce masele analfabete. Intru la Librăria din colț, știută de pe vremea studenției, de sub revista Tribuna și de lîngă cafeneaua intrată în istoria literaturii ca fiind locul de întîlnire al tribuniștilor, echinoxiștilor și al nostru, al celor de la Filosofie. Deși e proprietate privată, Librăria e mult deasupra celor din centrul Bucureștilor, inclusiv Cărtureștilor, acesta din urmă un bazar mai degrabă decît o librărie. După o raită printre rafturile primei părți, întreb la casă unde e Istoria, și o găsesc în partea dinspre fosta cafenea, în dulapurile de pe peretele din fund. Pe mesele din față, ca la toate librăriile care se respectă, stau noutățile în materie de carte dintr-un domeniu. Luarea cotoarelor la rînd îmi semnalează cărți despre care nici nu știam c-au apărut. Dintre acestea, mă opresc asupra a două exemplare:
Unul se intitulează Documentele fundamentale ale regimului comunist din România (1948- 1989), volum apărut la editura Cetatea de scaun în 2012. Nu-i exclus s-o fi cumpărat, dacă e pe piață de 5 ani mari și lați. Oricum, o cumpăr pentru că are strînse între coperți documente precum Declarația din 1964 sau Hotărîrea Plenarei CC al PCR din octombrie 1986 de reducere a cheltuielilor militare și organizarea, în legătură cu asta, a unui referendum.
Cumpăr și Schisma roșie. România și declanșarea conflictului sovieto-iugoslav (1948- 1950), apărut în 2007 la editura Compania. S-ar putea s-o fi cumpărat și pe asta în cei 10 ani de la apariție.
2. Duminică dimineața, de la Mall Băneasa, cumpăr două cărți. Prima se intitulează Spionii zilei Z, variantă românească a cărții lui Ben Macintyre, apărută în 2012 sub un titlu net diferit: „Double Cross. The True Story of the D – Day Spays”. La Mall, citesc doar Spionii zilei și mă grăbesc s-o cumpăr crezînd că e vorba de o carte despre spioni celebri din istoria lumii. Abia acasă descopăr Z al zilei Z, care nici măcar Z n-a fost, ci D, o carte despre Marea Debarcare, așadar. Pînă la urmă e bună și așa, avînd în vedere că Marea Debarcare mă mai preocupă. O s-o pun pe raftul despre al Doilea Război Mondial, între cărțile despre Debarcarea în Normandia. Mult mai interesantă e a doua carte cumpărată: „Pagini alese din literatura rusă a secolului al XIX-lea”, apărută la Corint în 2017. Contrar aparențelor, nu e o traducere a unei antologii rusești, ci o antologie realizată de Diana Iepure, care e și autoarea traducerilor, alături de Antoaneta Olteanu și Marina Vraciu. Găsesc reluări de traduceri făcute pînă acum, așa cum sînt cele din Gogol, Cehov, Tolstoi, dar și traduceri noi, cum ar fi cele din Nikolai Leskov.