„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
„Întâia mea gâscă” din volumul „Armata de cavalerie” de Isaac Babel
Savitki, comandantul Diviziei 6, se sculă în picioare văzîndu-mă, şi mă minunai de frumuseţea corpului său gigantic. Se sculă, şi apoi, cu purpura pantalonilor săi de călărie, cu şăpcuța lui zmeurie dată pe-o sprînceană, cu decoraţiile sale bătute pe piept, tăie încăperea în două, cum taie cerul un stindard. Mirosea a parfum şi a răcoare dulceagă de săpun. Picioarele lui lungi păreau nişte fete, ferecate pînă la umeri în botfori strălucitori. Îmi zîmbi, izbi cu cravașa în masă şi trase mai aproape un ordin...
Continuați lectura >
Cu calul în bufet
Peste cîţiva ani, după înfiinţarea GAC-ului „Drum nou”, comuna Vintileasa, Ghiţă Tovarcea avea să fie autorul unei isprăvi de care se va duce vestea cîteva sate în jur, dacă nu chiar și mai departe. Era în ziua de Paşti, care coincidea în acel an cu 1 Mai. Cei plecaţi din sat, muncitori, studenţi, elevi, profesori, veniseră acasă pentru cele trei sărbători legale, 30 aprilie, 1 mai şi 2 mai. Cu o zi înainte, pe autobuzele RATA fusese omor la cursa de patru după-amiaza. Unii călătoriseră pe acoperişul autobuzului. Erau trei inşi din Vidra: un inginer bucureştean, un profesor de sport şi un cercetător ştiinţific.
Continuați lectura >
Cum se joacă de-a negustoreala urmaşii foştilor negustori
Ce fac flamanzii duminica dimineaţa? Merg la plajă? Se plimbă în sus şi-n jos pe Strada Mare? Trebăluiesc prin casă sau prin grădină? Nu, şi iar nu. Flamanzii fac shopping. Nu prin magazine. Cu excepţia buticurilor de suveniruri, duminica magazinele sînt închise în Flandra. Duminica, flamanzii fac shopping în tîrgurile stradale. Lîngă Biserica Sint-Jacobs (în flamandă), Saint-Jacques (în franceză), Sfîntul Iacob (în română) se află o mică piaţetă, Bij Sint-Jacobs. În fiecare duminică dimineaţa locul e interzis circulaţiei pentru a se putea desfăşura o Piaţă cu de toate
Continuați lectura >
Sînt și tineri români care se preocupă de Dinamica vieții intelectuale în Bizanțul Paleologilor
Tocmai cînd mă pregăteam să trec la fișele despre preoții militari pe Frontul de Est (am reușit noaptea să trag la xerox ultimele pagini din carte, inclusiv cele despre Stalingrad), la masa mea din Sală vine un tînăr cu bărbuță. „Sînt Carabă – zice el, întinzîndu-mi mîna a salut – vreau să vă dau o carte”. M-am încruntat nițel văzîndu-l. De cînd am devenit obiect al întregului Popor, ca un zid pe care urinează bețivii, pentru că e în drum, mă pomenesc chiar la Bibliotecă, în plin studiu, cu fel de fel de tipi ajunși pînă la mine nu pentru vreo problemă de viață și de moarte...
Continuați lectura >
„Scînteia tineretului” devine „Tineretul liber” cît ai clipi
Ediție specială face și Scînteia tineretului, devenită Tineretul liber:
„Ediție specială din ziua renaşterii poporului român”. Spre deosebire de Scînteia Poporului, Tineretul liber pune la lucru culorile. Iese ceva între un afiș sindical și o sorcovă. Pentru a îngădui o ediție de tip afiș revoluționar, numele ziarului, Tineretul Liber, a fost pus în josul paginii, pe dreapta. Sus, pe întreaga suprafață a paginii e reprodus Tricolorul. Pe o suprafață suficient de mare pentru a mai reduce din spațiul tipografic, greu de realizat în condițiile de urgență ale trecerii la noua presă. Pe stînga, de sus în jos, trei imagini menite a surprinde entuziasmul revoluționar.
Continuați lectura >
Ion Ghica – „Ciuma lui Caragea” din volumul „Scrisori către Vasile Alecsandri” (1887)
A fost în multe rânduri ciumă în țară, dar analele României nu pomenesc de o boală mai grozavă decât ciuma lui Caragea! Niciodată acest flagel n-a făcut atâtea victime! A murit până la 300 de oameni pe zi și se crede că numărul morților în toată țara a fost mai mare de 90.000. Contagiunea era așa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într-o familie întreagă și violența era așa de mare, încât un om lovit de ciumă era un om mort.
Continuați lectura >
Concurentul american
Peste cîţiva ani Ştefan Cîmpureanu avea să plece din Vintileasa la Floreşti, unde se va angaja ca muncitor necalificat pe şantierul Fabricii de nituri. Făcu, apoi, un curs de calificare, chinuindu-se vreo şase luni, sîmbătă de sîmbătă, să stea în băncile strîmte şi vechi, ale Şcolii generale nr. 3, Floreşti, unde se ţineau orele. Băncile erau vechi, slăbite din cuie de neastîmpărul atîtor generaţii de elevi, şi scîrţîiau la cea mai mică mişcare. De aceea, primele ore nici nu se putuseră ţine ca lumea.
Continuați lectura >
Cum apără „the homeless” capitalismul avansat
Pe vremea comunismului, capitalismul era denunţat în fel şi chip. Se publicau statistici despre numărul armelor de foc, despre numărul pătrunderilor armate în incinte (private şi publice) şi al sinuciderilor prin aruncare de sus, în hău, cu zdrobirea completă de asfalt. Datele despre împuşcături voiau să demonstreze că-n Vest cetăţeanul nu se bucură de siguranţa din Est. Era, cred, şi o intenţie mult mai subtilă. Cei plecaţi peste hotare trebuiau descurajaţi să nu rămînă acolo.
Continuați lectura >
Cum primea Nicolae Ceaușescu Informațiile de la Securitate
Ca fost secretar personal la Cabinetul 1, Constantin Boștină abordează în memoriile sale, publicate sub titlul Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu, o chestiune de o importanță majoră în exercitarea puterii absolute de către Nicolae Ceaușescu: Informările primite de la Securitate, dar și de la alte instituții: Ca expert în comerțul internațional și ca om de încredere: „Nicolae Ceaușescu mi-a cerut să lucrez ca secretar personal în principal în domeniul economic.
Continuați lectura >
Activiștii ceaușiști de la „Scînteia” devin activiștii iliesciști de la „Scînteia Poporului”
Să zicem că la Informația Bucureștiului lucrau și dizidenți, precum Stelian Moțiu. Dar la Scînteia? La Scînteia lucrau activiști, oameni verificați și răsverificați. În dimineața lui 22 decembrie 1989 Scînteia apare în ediția ceaușistă obișnuită, exprimînd ceea ce propaganda numea mînia poporului față de huliganii de la Timișoara. Pagina întîi e dominată de supratitlul și titlul cu litere de o șchioapă tipice materialelor despre manifestările în cinstea lui Nicolae Ceaușescu:
Continuați lectura >