„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
A. D. Xenopol, Caracterul lui Cuza în „Domnia lui Cuza”, vol. 1, Iași, Tipografia editore Dacia, 1903
„... Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schiţăm, întrucât ne învoiesc în această lucrare amintirile contemporanilor. Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era «un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare.
Continuați lectura >
Compania care voia să sape o groapă
Vestea se răspîndise cu iuţeală în tot satul. O companie străină vine să sape o groapă uriaşă pe locul unde ședea pe hartă Vintileasa. Se spuneau tot felul de lucruri despre asta. Unii ziceau că specialiştii de la NASA găsiseră un mijloc de a pune la lucru miezul fierbinte al Pămîntului. Dacă se găseau acele puncte de pe glob în care miezul era aproape de scoarţă, se săpa o groapă uriaşă, se umplea cu apă, apa dădea în clocot şi, evident, dînd în clocot, făcea aburi, iar aburii la rîndul lor puneau în mişcare turbinele.
Continuați lectura >
O întîmplare cu un olandez la market
Puțini clienți la cele două case din trei, cîte are marketul. Unii îi zic minimarket. Alții supermarket. Cei mai mulți, nostalgici ai vremurilor ceaușiste, îi zic magazin. Cea de a treia casă nu funcționează. Casierița s-a învoit azi pentru o nuntă, la care e nașă. Nunta are loc mîine, duminică. Ea și-a luat zi liberă ca să-și probeze rochia, pentru care a făcut un CAR. La prima casă, în timp ce clienta caută în poșetă după tichete de masă, casierița își întreabă colega de la casa de alături dacă a văzut ultimul episod din telenovelă, cea în care Lolita, eroina principală, își găsește tatăl, în fine, la capătul a trei ani de episoade, date seară de seară, se mărită cu omul iubit, după ce trecuse prin cinci mariaje nefericite, și e promovată șefă de magazin din simpla casieriță.
Continuați lectura >
Ion Luca Caragiale: Scena citirii ziarului în „O noapte furtunoasă”
„JUPÎN DUMITRACHE (şezînd pe scaun) Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva? IPINGESCU Bravos ziar, domnule! Ăsta ştiu că combate bine. JUPÎN DUMITRACHE Apoi nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale»!... Ia citeşte.IPINGESCU (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) «Bucureşti 15-27 Răpciune – Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandînd cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru.
Continuați lectura >
Karl Marx confirmat în zborurile Low Cost
Cursele Low Cost sînt întruchiparea inegalităţilor sociale, denunţate de Marx în Manifestul Partidului Comunist. Nu ştiu dacă în Coreea de Nord se predă marxism-leninismul. Tare mă tem că se predă Kim Iri Sung-ismul, varianta locală a marxism-leninismului, aşa cum în România, de prin 1971, comunismului îi luase locul ceauşismul. Dacă s-ar preda – şi prin folosirea multimedia – o cursă Low Cost ar trebui filmată, iar pelicula difuzată la disciplina marxism-leninism, lecţia Marx despre inegalităţile sociale.
Continuați lectura >
Rețin din Sadoveanu: „Cele etern-frumoase sunt numai ale lui Dumnezeu”
Aflat la Sinaia și mai ales după o cruntă durere de cap, ivită în zori și prelungită mai blînd la sculare, mă simt înviorat, o dată ce mi-a trecut. E fericirea ivită din dispariția unei nefericiri! În balcon, pe șezlong, mă apuc de citit din Țara de dincolo de negură de Mihail Sadoveanu. Am luat-o data trecută de la librăria din Sinaia: uitasem la București cărțile de lectură obligatorie cu bucata. Citesc mai întîi – se înțelege – prefața la ediția din 1936.
Continuați lectura >
Prin ce mă deosebesc de Pamfil Șeicaru și de Stelian Popescu
Pe vremea cînd conduceam Evenimentul zilei, cei care țineau neapărat să fie amabili mă comparau cu Pamfil Șeicaru. În mai multe rînduri m-am arătat reticent față de o asemenea comparație. Oricît de mulți ar fi contestat adevărul zicerii lui Nicolae Iorga, Șantajul și etajul (marele istoric și micul politician se referea la clădirea Trustului Curentul, ridicată și cu banii obținuți prin șantajul de presă), imaginea lui Pamfil Șeicaru în planul moralei n-avea menirea să-mi facă plăcută comparația.
Continuați lectura >
Zidurile Constantipolului aveau și un rol propagandistic!
Am luat de la Poștă cele două volume ale cărții La seconde guerre mondiale, din seria scoasă pe vremuri de Larousse – Paris Match. Abia cînd am ridicat cutia (stînd de vorbă cu diriginta despre imprimanta nouă primită de toate oficiile poștale – mare eveniment, s-a scris și în presă – costă o sută de lei și folosește tonnere de 300 de lei bucata), mi-am dat seama cît de grele sînt și am compătimit-o pe Ioana, fiică-mea din Belgia, conștient că i-a fost destul de greu să le pună la poștă.
Continuați lectura >
Anton Pavlovici Cehov – „Grasul și slabul”
Proza Grasul și slabul a apărut pentru prima oară în revista „Oskolki”, nr. 40, 1 octombrie 1883, sub semnătura A. Cehonte. A fost inclusă cu modificări în culegerea „Povestiri felurite” din 1886. Autorul o trece culegerea Opere din 1899, vol. 1. La noi a fost publicată printre altele în Opere, vol. 1, Povestiri, 1880- 1883, traducere de Anda Boldur, ESPLA, București 1954. Clasicii ruși au beneficiat în perioada comunistă de traduceri de excepție, dublate de note amănunțite.
Continuați lectura >
Primul debut în presă a fost în 13 decembrie 1967. Al doilea în 19 ianuarie 1990
Debutul meu ca ziarist pur și simplu, ca autor de articole, a avut loc în ediția din 13 decembrie 1967, an XII, nr. 42, al Vieții studențești. Un tînăr ziarist talentat, Mihai Cistelican, și-a găsit o preocupare în studierea primilor mei ani de gazetar. Grație muncii sale, mi-am putut forma și eu o imagine despre debutul meu în presă. În decembrie 1967 eram în anul doi la Facultatea de Filosofie de la Cluj.
Continuați lectura >