Lichidarea Bisericii Ortodoxe Ruse de regimul bolșevic făurește condițiile pentru ca Biserica noastră să-i locul celei de la Moscova în fruntea creștinismului ortodox. Nu se va întîmpla asta. Prilej pentru Nae Ionescu să evoce cu melancolie vremurile în care Biserica Ortodoxă Română a fost centrul Ortodoxiei: „Biserica noastră a cunoscut timpuri de mare strălucire. A fost doară o vreme în care centrul ortodoxiei era la noi. Sînt, e adevărat, de atunci, trei sute de ani.
Pe drumul în avion București-Iași și Iași-București, citesc cu creionul în mînă Raportul inspectorului general General Lyman Kirkpatrick „Inspector General's Survey of the Cuban Operation”, October 1961. Nu e prea dificil pentru mine. Față de Documentul lui Bissel, care se vrea o replică a CIA la actul de acuzare care e Raportul, textul lui Kirkpatrick e accesibil. Dincolo de radiografia eșecului care a fost Operațiunea Zapata, Raportul rămîne în posteritate și ca un document de excepție despre Operațiunile murdare ale CIA, despre amestecul american în toată lumea. Ce era Operațiunea Zapata?
Halucinațiile călugărilor. Am trecut la Les Vikings: histoire, mythes, dictionnaire, Paris, Éditions Robert Laffont, coll. „Bouquins”, cartea de căpătîi a lui Regis Boyer despre vikingi. Am cumpărat-o de pe Amazon. Sar direct la Dicționar, parte care ocupă un sfert din lucrare. La litera A dau peste termenul: „A Furore Normannorum, Libera Nos, Domine”. Reproduc explicația. Spune totul despre imaginea vikingilor în lumea occidentală de la finele mileniului întîi al Istoriei după Christos:
Știam mai demult că Alex Ștefănescu, cel mai mare critic literar în viață, e grav bolnav. Din fericire pentru intelectualul Alex Ștefănescu, e o boală de picioare și nu de cap. Spun din fericire, pentru că unor intelectuali de calibru precum Alex Ștefănescu, lovitura cea mai grea dată de destin e afectarea creierului. Alex Ștefănescu are luciditatea intactă. Lucrează de zor, chiar dacă beteșugul de la picioare nu e de ici de colo. Vorbind cu el la telefon în zilele din urmă am aflat că durerile groaznice i-au trecut.
Am ajuns cu stilizarea – ultima – la eseul Un precursor al CNN-ului: Geo Bogza. E dedicat măiestriei cu care marele reporter scoate dintr-un banal popas la o tăbăcărie din București senzaționalul unei relatări din burta unui vulcan apucat de pîntecăraia erupției. Despre senzaționalismul de tip CNN al lui Bogza am mai scris. Am publicat un eseu despre O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil, text greu de plasat între reportajul senzaționalist și parodia acestui reportaj.
În mai 1920, are loc la București Procesul intentat lui Mihai Gheorghiu Bujor, unul dintre liderii Mișcării socialiste din România și din lume, cel care-l cunoscuse pe Lenin. Întors în țară din Rusia, unde participase la Revoluția bolșevică, Mihai Gheorghiu Bujor e arestat și trimis în judecată pentru trădare. La alegerile generale din 25, 26 şi 27 mai 1920 pentru Adunarea Deputaţilor şi în 30 şi 31 mai pentru Senat, Mihai Bujor obține un loc de deputat în Camera Deputaților la Galați. Parlamentul îi invalidează mandatul împreună cu al altor membri ai PSR. De proces se ocupă marele publicist Ion Vinea în tableta Procesul Bujor din Chemarea 20 mai 1920.
Socotind că voi termina cîndva notele de călătorie în Turkmenistan, m-am apucat de o carte găsită în bibliotecă şi cumpărată nu ştiu cînd: Histoires des peuples de lʼex-URSS, du IXe siècle à nos jours, Perrin, 1993, (Istoria popoarelor din fosta URSS din secolul al IX-lea pînă azi ) de Henry Bogdan.Henry Bogdan mi -e cunoscut. Am citit de el Histoire des pays de lʼEst, des origines à nos jours, Perrin, 1992, destul de tendențioasă în privința României.
O Istorie a ţărilor socialiste, destul de tendenţioasă în privinţa României, capitolul despre noi deconspirînd antipatia ungurului care e autorul.
Din cartea tipărită de Karin Hyldal Christensen la Routledge în 2017 sub titlul The Making of the New Martyrs of Russia. Soviet Repression in Ortodox Memory, aflu că sanctificarea din Rusia de azi a Noilor Martiri, altfel zis, a celor care au suferit în timpul stalinismului pentru credința lor, se întemeiază exclusiv pe Dosarele de la KGB. Textele hagiografice, gen, viețile sfinților, se inspiră aproape total din documentele întocmite de KGB-iști. Iată un exemplu în cazul Tatianei Grimblit, sanctificată de Biserica Ortodoxă Rusă în 2000 împreună cu alte victime de la Butovo:
Am dat gata Aventurierii politicii româneşti, eseul de mărimea unui volum scris de Nicolae Breban. Cum îmi lipseşte răgazul pentru a mă desfăşura pe pagini întregi, notez în fugă cîteva idei din carte sau provocate de lectura ei: 1) Eseistul e obsedat de personajele istorice care au trecut drept „proaste” în ochii contemporanilor: Hitler, Ceauşescu.
Sub puterea conjuncturilor – zice Nicolae Breban – personajele respective explodează în personalităţi de excepţie, autoare ale unor fapte nemaipomenite.
Operaţiunea se bazează pe faptul că unul dintre ei pusese la cale un jaf anterior, asemănător, divulgat de el după un tîrg. Proprietarii reţelei de jocuri ilegale angajează un asasin plătit (interpretat de Brad Pitt) pentru a rezolva problemele provocate de ştirea privind jaful. Dacă nu se proceda la cîteva lichidări, orice puşti din cartier şi-ar fi tras un ciorap pe cap şi ar fi comis un nou jaf. Lista celor propuşi spre lichidare îi cuprinde şi pe cei trei, dar şi pe jefuitorul anterior, deşi mafioţii sînt convinşi că nu el a fost.