Am primit pe e-mail cele două pasaje din Arghezi scanate și trimise dactilografei pentru a le folosi mai tîrziu la scrisul zilnic de editoriale. Primul e luat din tableta Amintiri din timpul dictaturii și îl surprinde pe Arghezi în flagrant delict de talent la țintuirea cenzurii: „Învăţat o viaţă întreagă să nu mă ţie nimeni de cot şi să nu mi se uite, cînd scriu, peste umăr, m-am pomenit acum cîţiva ani cu un inspector în faţa mesei de lucru şi cu un controlor în spatele scaunului meu.

După întoarcerea din Rusia, unde am fost să văd, printre altele, Poligonul de la Butovo, locul de lîngă Moscova, unde au fost executați, între 8 august 1937 și 19 octombrie 1938, 21.000 de condamnați la moarte în cadrul Marii Terori (cîte o sută de persoane pe zi), am luat la rînd cărțile din dulapul consacrat de sus pînă jos Istoriei Rusiei de la începuturi pînă la Vladimir Putin, pentru a găsi cărți despre sinistra Teroare stalinistă. Printre altele, am dat de varianta românească a cărții lui Robert Conquest...

1. La Cluj, sîmbătă, după încheierea sindrofiei cu premierea (cînd vei avea în curînd 70 de ani de viață și 50 de ani de presă, nici un premiu din lume nu te mai mulțumește), dau o raită prin centrul orașului. Ca aspect, Clujul din 2017 nu diferă prea mult de Clujul anului 1972, anul în care am părăsit Ardealul pentru București. Deși sîntem de mult în capitalism, de aproape 30 de ani, se spune, strada centrală, Corso, oferă aspectul exterior al unui burg transilvan împiestrițat cu prăvălii de Istanbul.

Cu un efort deosebit, cerut de ostilitatea pe care mi-o stîrnește cartea lui Seven Hassel, General SS, vîndută de coperta a IV-a ca fiind despre nemții de la Stalingrad (de asta m-am și apucat de ea, altfel n-aș fi citit-o în veci), strînsură de clișee tipice prozei despre militari, cu întîmplări virile și limbaj de cazarmă, ajung cu lectura la pagina 18, unde dau peste o situație imposibil de crezut în democrație: Ciorovăiala editorului cu autorul.

Am luat cu mine la Sinaia, pentru lecturile care mă inspiră trei cărți: Schițe moscovite de Bulgakov, Publicistica lui Arghezi dintre 1914 și 1918 și volumul 21 din Opere de Mihail Sadoveanu, carte cumpărată la Tîrgul cărții cu suma astronomică de 140 de lei (astronomică pentru că pe Okazii.ro un volum din Opere costă maximum 14 lei). Pentru lectura dinainte de căderea în somn am luat Dominique Farale, De Gengis Khan à Qoubilaï Khan.

Erich Von Manstein, a cărui carte, Victorii pierdute, se îmbogățește de la o zi la alta cu însemnările mele pe post it-uri (n-o să mă apuc de ea pînă nu dau gata eseul despre Paulus), mă convinge de adevărata cauză a dezastrului care a fost Stalingradul pentru nemți. Paulus a refuzat de două ori predarea la începutul lui ianuarie 1943, deși îi era limpede că acceptarea propunerii ar fi micșorat suferințele celor din Pungă. Pungă a primit denumirea teritoriul pe care se aflau încercuiți, după Operațiunea sovietică Uranus...

S-a împlinit un an de la declanșarea Pandemiei, mai precis de la impunerea în Occident, în numele luptei împotriva Coronavirus, a unor restricții draconice prin care Statul a limitat libertățile cetățenești ale individului. Chiar din debutul Pandemiei, am scris că Dictatura sanitară, dar mai ales acceptarea ei, fără crîcnire de zeci de milioane de cetățeni occidentali, prezentați de propaganda pluralismului ca în stare să-și dea viața de dragul libertății, ține de acele momente sinistre din Istoria unor țări, profețite de unii, dar refuzate de Om, ființă secretoare de iluzie.

Azi noapte, sub puterea noii mele pasiuni – lumea anglo-saxonă – urmăresc primele episoade din The Last Kindom. Îmi schimb treptat-treptat părerea despre danezi, rămași în Istorie ca Vikingi. Serialul, fără forța fantacy a lui Games of Thrones, cu multe invenții hollywoodiene în materie de suspans cinematografic, e mai mult decît util celor interesați de istoria Angliei și de Istorie în general, evident, sub formula Istoriei ca telenovelă. Ca și în Game of Thrones, întîlnim căsătoriile din interes, fetele bune de măritat alcătuind o excelentă avuție pentru părinții regi ambițioși, puterea călugărilor, amplificată de șiretenia lor fără margini, violența, sălbăticia, sexul în variantă primitivă.

Aflat la Sinaia și mai ales după o cruntă durere de cap, ivită în zori și prelungită mai blînd la sculare, mă simt înviorat, o dată ce mi-a trecut. E fericirea ivită din dispariția unei nefericiri! În balcon, pe șezlong, mă apuc de citit din Țara de dincolo de negură de Mihail Sadoveanu. Am luat-o data trecută de la librăria din Sinaia: uitasem la București cărțile de lectură obligatorie cu bucata. Citesc mai întîi – se înțelege – prefața la ediția din 1936.

Am luat de la Poștă cele două volume ale cărții La seconde guerre mondiale, din seria scoasă pe vremuri de Larousse – Paris Match. Abia cînd am ridicat cutia (stînd de vorbă cu diriginta despre imprimanta nouă primită de toate oficiile poștale – mare eveniment, s-a scris și în presă – costă o sută de lei și folosește tonnere de 300 de lei bucata), mi-am dat seama cît de grele sînt și am compătimit-o pe Ioana, fiică-mea din Belgia, conștient că i-a fost destul de greu să le pună la poștă.