Pe drumul în avion București-Iași și Iași-București, citesc cu creionul în mînă Raportul inspectorului general General Lyman Kirkpatrick „Inspector General’s Survey of the Cuban Operation”, October 1961. Nu e prea dificil pentru mine. Față de Documentul lui Bissel, care se vrea o replică a CIA la actul de acuzare care e Raportul, textul lui Kirkpatrick e accesibil. Dincolo de radiografia eșecului care a fost Operațiunea Zapata, Raportul rămîne în posteritate și ca un document de excepție despre Operațiunile murdare ale CIA, despre amestecul american în toată lumea. Ce era Operațiunea Zapata? Așa cum documentele o arată – documente emise chiar de CIA – o Operațiune prin care CIA țintea să-l răstoarne pe Castro sub acoperirea de acțiune internă a rebelilor cubanezi. Ultimul Document elaborat de CIA și prezentat lui Kennedy are data 12 aprilie 1961. Comedia operațiunii americane sub acoperirea de acțiune internă a forțelor din Cuba e surprinsă chiar din primele rînduri:
„Prezentul concept al operațiunii puse la cale pentru a-l răsturna pe Castro este acela că ar trebui să aibă aspectul unei rezistențe interne în creștere și din ce în ce mai eficiente, ajutată de activități ale aeronavelor cubaneze dezertoare și de infiltrarea de arme și grupuri mici de bărbați (de-a lungul unei perioade de timp și în mai multe locuri). Sprijinul extern ar trebui să apară ca fiind organizat și controlat de către Consiliul Revoluționar aflat sub Miro Cardona ca succesor al mai multor grupuri separate.”
Dezastrul Operațiunii a fost pus de CIA pe seama refuzului politicienilor precum Kennedy de a-și asuma o implicare fățișă în răsturnarea lui Castro.
De ce a fost și este mai departe preferată Operațiunea sub acoperire unei Operațiuni deschise, asumate?
Pentru că America a jucat și joacă teatrul respectării depline a democrației în țările pe care le-a colonizat.
Dincolo de această constatare, deloc nouă, dar respinsă de agenții de influență din țările colonizate, Raportul, dar și Documentele secrete anexate, ne atrag din nou atenția asupra prăpastiei dintre realități și imagine, rezultat al scenariilor clocite de Serviciile secrete ale lumii. Dacă Operațiunea ar fi reușit, mai mult ca sigur în presa cubaneză devenită liberă, despre Zapata s-ar fi scris ca despre Lovitura de stat din decembrie 1989 în presa românească năpîrlită peste noapte. Cum ar fi înfățișat Operațiunea pusă la cale de GRU cu sprijinul temporar al Serviciilor secrete occidentale? O revoltă spontană transformată într-o Revoluție. Ion Iliescu n-a încetat să declare că el era la Casa Scînteii fără a ști ce se petrece în Centrul Bucureștilor și că a plecat la Televiziune într-un gest spontan de salvare a țării de la haosul Vidului de putere. În zilele debarcării, Guvernul Cardona așteaptă la Miami să fie chemat de americani că să ajungă pe fîșia din Golful Porcilor și să se proclame guvern legitim al Cubei. Volker Skierka, în volumul tradus la noi sub titlul Fidel Castro. O biografie, descrie magistral situația guvernului Cardona în timpul debarcării:
„Totuşi, în timpul invaziei, acest guvern în exil este tratat ciudat de coordonatorii CIA. Înainte de pornirea operaţiunii, urmaşul desemnat al lui Castro, Miro Cardona, si cabinetul său sunt duşi la indicaţia lui Howard Hunt într-o clădire de pe aeroportul Opa-Locka din Miami, unde sunt ţinuţi zile întregi ca prizonieri ai CIA şi rupţi de orice contact cu exteriorul. Comunicatele răspândite după începutul invaziei în numele preşedintelui comitetului revoluţionar, Miro Cardona, ca cel conform căreia «patrioţii cubanezi» începuseră «să elibereze» Cuba, erau de fapt elaborate de o agenţie de PR din New York, cu care CIA lucra ocazional. După ce invazia eşuează, guvernul de marionete încă foarte tulburat de tratamentul anterior este dus pentru consolare la Washington, unde este primit de un preşedinte Kennedy deprimat.”
Ședea altfel Ion Iliescu la Casa Scînteii? Dacă Operațiunea ar fi reușit, Cardona ar fi povestit cum a condus el de la Miami, Debarcarea, pilotul care l-a interpretat pe rebel la Miami ar fi dat interviuri la televiziunea cubaneză, devenită evident liberă, despre cum a devenit el rebel și cum a bombardat aeroporturile castriste, iar radioul de pe Swan, instrumentul CIA-ului ar fi fost legendarizat și o dată cu el ar fi fost idealizați și cei care au lucrat la el.
Textul emis de Radioul de pe Swan în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1961 ar fi devenit celebru în Cuba și s-ar fi făcut mult caz despre cum a fost el născocit.
Concluzia pe care trebuie s-o tragem din toată tărășenia din aprilie 1961:
Nimic din ceea ce vedem nu poate fi adevărat.