„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Charles Perrault, „Motanul încălțat” în volumul „BASME”
A fost odată un morar care avea trei fii, un măgar şi un motan. La moartea sa, fiul cel mare moşteni moara, celui de—al doilea îi reveni măgarul şi celui mic, doar motanul. Cel din urmă nu era deloc mulţumit că obţinuse cea mai săracă parte a moştenirii. Văzând aceasta, şi fiindu—i teamă că nu cumva stăpânul său să vrea să scape de el într—un moment de disperare, motanul spuse: —Fii fără grijă, stăpâne. Dacă îmi dai un sac şi o pereche de cizme, o să vezi că nu sunt chiar atât de nefolositor precum crezi. Tânărul acceptă, căci nu avea ce pierde. Când motanul primi sacul şi cizmele, le încălata cu atâta uşurinţă, de parcă ar fi fost obişnuit să le folosească.
Continuați lectura >
Secvenţă în Părculeț
Părculeţ în toiul zilei. Pe un bolovan de lîngă coşul de gunoi o fată învaţă la Geografie. Citeşte de zor, dînd mărunt din buze, volumul doi din Emisferele Pămîntului. Doi lucrători de la Salubritate mută cu aplicaţie piesele pe tabla de şah aşezată pe un tomberon întors cu faţa în jos. Unul dintre ei ţine la subsuoară un căţel care nu are conştiinţă de sine. Pe banca din spatele bustului doarme un ins căruia i s-au furat bocancii. De jos, din pietriş, îl fixează curios un gînsac. A dat de el acolo absolut întîmplător şi se întreabă dacă să-l trezească sau nu pentru a-i comunica vestea proastă. Cele două W.C.-uri mobile respiră cu uşile larg deschise.
Continuați lectura >
De ce are Giordano Bruno gluga trasă pe ochi
În materie de servicii publice, la Roma e ca la ruleta rusească. Poţi nimeri peste cineva excesiv de amabil. Poţi nimeri însă şi peste cineva excesiv de scîrbos. După două călătorii cu experienţe nefericite în materie de taximetrişti, dau acum peste unul de o amabilitate de erou tolstoian. Potrivit documentelor, deşi sînt cazat în Via del Pelegrino, trebuie să mă opresc mai întîi la sediul lui Azzuro Hotel din Corso Vittorio Emanuele II. Aterizat la Roma, din Malta, mă confrunt cu o ploaie sîcîitoare, numită la noi, mocănească. Pe drum, de la Aeroport, mă frămînt, gîndindu-mă cum o voi scoate la capăt cu taximetristul...
Continuați lectura >
Un serial despre adevăratele realități din Serviciile Secrete Occidentale
Am lăsat serialul Dosarele X și m-am apucat de Divizia Berlin, serialul de pe HBO. De unde mi-a venit? Dintr-una din seri, cînd am dat pe HBO peste episodul nu știu cît din Sezonul 2. Mare lucru n-am înțeles, după cum era de așteptat din urmărirea unui episod din Sezonul 2 al unui serial despre care nu știam mare lucru. hotare e primejdioasă pentru siluetă prin tentațiile culinare de la tot pasul, dar și prin nevoia bizară de a face lucruri inutile – am realizat că-mi trebuie un serial palpitant, cu multe suspansuri, imprevizibilități, ca să uit că dau din picioare la bicicleta medicală.
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XII-a)
Adevărul e că şi eu sînt un scriitor tradiţional, scriu de mînă şi asta e o plăcere care nu-mi poate fi înlocuită de computer. Dar trebuie să recunosc că acesta mă poate ajuta enorm, mai ales că eu am tendinţa de a ordona şi de arhiva materialele interesante. Şi-mi place să fac singur lucrurile acestea. Chiar şi atunci cînd decupez şi sortez anumite articole care mă interesează, o fac singur, nu pun pe altcineva să o facă. Le păstrez şi cred că am deja chiar prea multă informaţie...
Continuați lectura >
Isaac Asimov, „Preludiul Fundaţiei” din „Fundația”
MATEMATICIAN. CLEON I – … Ultimul Împărat Galactic al dinastiei Entun. S-a născut în anul ll.988 al Erei Galactice, în acelaşi an în care s-a născut Hari Seldon. (Se presupune că data naşterii lui Seldon, pe care unii o consideră incertă, a fost modificată astfel încât să se potrivească cu cea a lui Cleon, cu care se spune că s-a întâlnit la scurt timp după sosirea lui pe Trantor.) eprezentat o neaşteptată perioadă de linişte în acele vremuri frământate. Fără îndoială, acest lucru se datorează priceperii de care a dat dovadă Şeful său de Stat Major, Eto Demerzel, care a evitat cu grija înregistrările oficiale, astfel încât se cunosc foarte puţine lucruri despre el. Cleon însuşi…
Continuați lectura >
Urșii care votau cu Dreapta
Gigi Toloacă îşi amenajase o grădină de legume dincoace de Vîrvănoaia, pe locul unei cărămidării scoase din circuit. Fusese ambiţia lui să desăvîrşească o grădină model. Nu se uitase la bani. Rîndurile de ardei graşi, roşii, ceapă, castraveţi, primeau apă printr-un sistem asemănător celui folosit de evrei în ţara lor secetoasă. Dintr-o uriaşă bilă argintie, cocoţată pe un podium de beton, apa se prăbuşea pe o ţeavă care se ramifica ulterior în mai multe ţevi înguste corespunzătoare fiecărui soi de legume. Un computer sofisticat de la baza schelei de beton repartiza fiecărei porţiuni de grădină cantitatea de apă prevăzută prin manualele de specialitate.
Continuați lectura >
A te p… la Paris!
torie satirice din străinătate, din care am publicat pînă acum două volume: Prin dormitoarele Casei Albe şi În vestă, printre fracuri. Al treilea ar fi trebuit să fie: Un subiect mai mult decît ruşinos, W.C.-urile. Scriam în prefața la acest volum: „Toate reportajele de călătorie în străinătate se ocupă pe larg de muzee, expoziţii de artă, locuri istorice, peisaje. Sunt descrise amănunţit emoţiile profunde provocate de întîlnirea cu capodoperele artistice sau cu răscrucile istorice. Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a ocupat de W.C.-uri. Căutînd o explicaţie, o găsesc, e drept, cu timiditate, în felul aparte al călătorului peste hotare.
Continuați lectura >
„Șmecher de se înnegrea pămîntul sub el”
După Sir Alvin Toffler din Șocul viitorului, în viaţa omului modern perindarea obiectelor, locurilor, oamenilor e mult mai rapidă ca altădată. Cu alte cuvinte, omul modern nu se mai leagă de nimic. Sentimentalisme de genul „casa mea dragă”, „locul în care m-am născut”, „cărţile mele” vor trece într-o desuetudine ridicol-înduioşătoare, asemenea jurămintelor focoase ale junilor primi de prin 1924-1929. E firesc, atunci, să ne punem întrebarea: Dar cu memoria scriitorului cum rămîne? Căci noi, oamenii tradiţionali asta ştim din cărţile noastre tradiţionale, cărți de care – lipsiţi de orice simţ al ridicolului – ne simţim legaţi pînă la înduioşare:
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XI-a)
Pe cît m-am împlinit ca jurnalist, pe atît m-am ratat ca scriitor. Am vrut să scriu o carte despre Beniuc, de exemplu. Dar eu împing atît de departe documentarea pentru o carte încît nu o mai temin niciodată... Uneori seriozitatea mea e chiar stupidă! Dar nu sînt un superficial, am obsesia preciziei! Fiind asistent, trebuia să-mi dau doctoratul. M-am înscris cu o teză despre politica partidului în domeniul literaturii. Era simplu, putea să fac o compilaţie din Marx, Engels şi Ceauşescu şi... cam atît. Mai ales că profesorii îmi spuneau că mai important e cheful de după susţinerea lucrării.
Continuați lectura >