Gigi Toloacă îşi amenajase o grădină de legume dincoace de Vîrvănoaia, pe locul unei cărămidării scoase din circuit. Fusese ambiţia lui să desăvîrşească o grădină model. Nu se uitase la bani. Rîndurile de ardei graşi, roşii, ceapă, castraveţi, primeau apă printr-un sistem asemănător celui folosit de evrei în ţara lor secetoasă. Dintr-o uriaşă bilă argintie, cocoţată pe un podium de beton, apa se prăbuşea pe o ţeavă care se ramifica ulterior în mai multe ţevi înguste corespunzătoare fiecărui soi de legume. Un computer sofisticat de la baza schelei de beton repartiza fiecărei porţiuni de grădină cantitatea de apă prevăzută prin manualele de specialitate.
Din nenorocire, urşii din Pădurea Statului se dădeau în vînt după castraveţi şi ardei, mai ales după ce în zonă bîntuise o constipaţie acută avînd drept victime animalele supraponderale. Blestemaţii de urşi se spurcaseră la produsele lui Gigi Toloacă. Noapte de noapte, treceau prin apa Vîrvănoaiei, urcau malul abrupt şi se înfruptau din castraveţii şi ardeii de expoziţie. Ce nu făcuse Gigi Toloacă pentru a le veni de hac? Ridicase un gard de sîrmă electrificat. Nu sub înaltă tensiune, aşa ceva îi interziceau toate legile de protecţie a animalelor, ci sub o tensiune mică, dar suficient de înţepător pentru a descuraja chiar şi un animal de prostia unui urs. Ei, aş! Urşii îl dădură deoparte, folosind mănuşi de cauciuc. Săpă apoi malul în aşa fel încît să rămînă drept ca un zid de cetate. Pentru urşi fusese floare la ureche să-l urce apelînd la tehnici de asediere a castelelor medievale.
Un nepot de la Bucureşti, venit să-şi găsească în sat o fată curată, cu care putea face amor fără prezervativ, îi dădu soluţia, spunîndu-i că urşii sunt animale cu carte; A văzut el pe Animal Planet.
Asta da, explica eşecurile tentativelor sale de a-i opri prin folosirea forţei!
Animat de descoperire, Gigi Toloacă se puse pe treabă, cu preţul unei nopţi nedormite şi a unei carafe de rachiu și ticlui un text pe care-l scrise în cuprinsul unei bucăţi de placaj:
Pentru urşi
Nu treceţi rîul!
Cîine rău!
Îmi faceți pagube uriașe.
Vreți să dau faliment?!
Plantă panoul pe celălalt mal al Vîrvănoaiei astfel încît să poată fi citit de la distanţă.
Şi deşi n-avea nici măcar un căţel, d-apoi un cîine rău, urşii nu-l mai supărare.
Venind în prima noapte, la furat, citind textul (Gigi Toloacă instalase un bec) urșii făcură cale întoarsă.
Fuseseră convinși mai ales de chestia cu falimentul.
Erau niște urși care votau cu Dreapta din decembrie 1989 încoace!