Am lăsat serialul Dosarele X și m-am apucat de Divizia Berlin, serialul de pe HBO. De unde mi-a venit? Dintr-una din seri, cînd am dat pe HBO peste episodul nu știu cît din Sezonul 2.
Mare lucru n-am înțeles, după cum era de așteptat din urmărirea unui episod din Sezonul 2 al unui serial despre care nu știam mare lucru.
Pentru că trebuie să dau mai tare la bicicletă acum, venit cu două kilograme în plus din străinătate – călătoria peste hotare e primejdioasă pentru siluetă prin tentațiile culinare de la tot pasul, dar și prin nevoia bizară de a face lucruri inutile – am realizat că-mi trebuie un serial palpitant, cu multe suspansuri, imprevizibilități, ca să uit că dau din picioare la bicicleta medicală. Dosarele X, cu tot respectul, e un serial incapabil de așa ceva, fie și prin lipsa de vlagă a personajelor zise și secundare.
Dînd din picioare, am reușit să cu greu la finele sezonului 1.
Divizia Berlin, titlu pe înțelesul românilor, deși e impropriu pentru organigrama CIA, titlul original fiind Berlin Station, Stația Berlin, pentru că așa se numesc echipele care lucrează într-o țară, se vrea un serial dacă nu demistificator al CIA, atunci unul mai apropiat de realitate decît altele, despărțite iremediabil prin poziții net opuse, unele idealizante, altele caricaturizante. Ca și 24, serial care, deși se ocupă de o unitate de Contraterorism, abordează realitățile mai puțin de carte poștală din orice Serviciu Secret din lume, inclusiv din CIA, Berlin Station atacă una dintre marile slăbiciuni ale serviciilor secrete în lupta lor cu terorismul:
Mîncătoria internă, mai pronunțată în sedii decît pe teren, dublată de birocrația înăbușitoare.
Ca și în serialul 24, puterea șefilor e covîrșitoare. Ei impun, dacă sînt idioți, soluții imbecile, dacă sînt prudenți, soluții de rutină, iar dacă sînt ambițioși, hazardate.
Sezonul 1 se axează pe conflictul dintre Stația Berlin și Oficiul german de protecție a Constituției.
Marea surpriză nu numai pentru mine, dar și pentru românii care au văzut pe HBO sezonul 1, constă în forța Oficiului Federal pentru Protecția Constituției Germane – Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV) –, corespondentul german al SRI. Chiar dacă în primul sezon practicile sînt puse pe seama unui șef supraviețuitor al Războiului Rece și, prin urmare, sedus de mijloacele mai puțin ortodoxe ale trecutului, totuși, BfV din serial se conturează ca un serviciu concurent al CIA nu numai prin interesele proprii – cele ale Germaniei – dar și prin amploarea și mai ales duritatea Operațiunilor. Evident, scenariștii aveau nevoie de un conflict cu cineva puternic pentru a asigura suspansul cerut de rating. Nu încape însă îndoială că sezonul 1 exprimă o realitate. Una în care Serviciul secret german, deși Germania e aliata Americii, își are interesele proprii. Chiar dacă aceste interese nu trebuie să ajungă la războiul pe teren, cu victime de o parte și de alta, totuși, ele există și nu numai în cazul Germaniei. Există și în cazul României. Nici o alianță din istoria României n-a justificat predarea serviciului nostru secret, cu șefi cu tot, serviciului secret al Marii Aliate.
Conflictului cu BfV i se adaugă, pentru a întări imaginea de CIA imbecilă, notele de esență ale Diviziei Berlin: birocrația, mîncătoria, sacrificarea intereselor Agenției de dragul intereselor personale, cele sexuale îndeosebi (șefa Operațiunilor murdare din Divizie se culcă cu un proprietar de bar căruia îi mușamalizează dosarul, mizerie avînd drept rezultat atentatul terorist de la Charlie Hebdo), miș-maș-urile (șeful Diviziei, în complicitate cu directorul adjunct, trece pe statul de plată informatori fictivi, cărora le încasează banii, directorul trăiește cu secretara), intrigile ivite nu numai din bătălia pentru putere, dar și din stări pur omenești – ura, antipatia, gelozia.
Imaginea dezastruoasă a CIA apare în întreaga-i strălucire cînd vine vorba de operațiuni de amploare. În Cecenia cei doi agenți greșesc grav luînd drept teroristă o purtătoare de sacoșă de cartofi, în timp ce terorista adevărată se va arunca în aer cîțiva metri mai încolo, drept pentru care unul îi propune celuilalt să falsifice raportul de pe teren, practica falsificării definind și activitatea Diviziei.
Cel mai mare eșec din Sezon e Operațiunea de prindere în flagrant delict a unei afaceri teroriste. Intoxicați cu informații false de către Centrală, cei de la Divizie sînt convinși că un anume Iosuwa, mai precis nevastă-sa, trimite nemțoaice pe post de mirese ISIS-ului din Siria. Pentru a pune mîna pe rețea, o agentă debutantă e pusă să fie mireasă de tranzacție. Afacerea avea să aibă loc la un mall, cu colaborarea BfV. Episodul ne arată o pregătire ieșită din comun, o sută de agenți urmînd să ia parte la Operațiune. Pînă la urmă Operațiunea e mai mult decît un fiasco, e un dezastru, soldat cu victime civile la mall și luarea drept ostatecă a agentei pe post de mireasă, agentă care, ulterior, va muri într-o operațiune de eliberare nebuloasă.
De ce eșuează Operațiunea?
Pentru că Ruth Iosuwa o recunoaște pe agenta care se dă mireasă ca fiind cea care anchetase pe o altă fată propusă a merge în Siria. O Operațiune bine pusă la punct ar fi luat în calcul de la început posibilitatea ca agenta să fie recunoscută. Pe parcursul Operațiunii, Ruth află că soțul i-a fost răpit. Răpirea e pusă pe seama americanilor, cînd de fapt, ea aparține germanilor, în colaborare cu Centrala de la Langley.
Sezonul 1 are drept intrigă Catastrofa provocată de scurgerile în presa germană a unor documente din interiorul Stației Berlin puse pe seama unui insider de tip Snowden cu nume de cod Thomas Shaw. Publicate în Berliner Zeitung pe căi complicate, pentru a nu fi descoperită sursa, informațiile și documentele duc la deconspirarea unor agenți din stație (toți lucrează sub acoperire de diplomați), a unor rechemări la Langley, ba chiar și la arestări. Cei din Divizie stau cu frica-n sîn la gîndul că le va veni lor rîndul. Centrul e atît de îngrijorat încît trimit sub acoperire, fără ca Divizia să știe asta, un case officer, Daniel Miller, pentru a depista pe autorul scurgerilor.
Urmărind Scandalul provocat de scurgerile din presă, m-am întrebat dacă la noi s-ar face un serial cu o temă asemănătoare:
Stația CIA de la București confruntată cu apariția în presă, rod al unui insider, a unor documente secrete.
Nici n-am apucat să pun semnul întrebării din final, că m-a și bufnit rîsul:
Auzi, Scandal provocat de scurgerile în presa noastră a unor documente ale Stației CIA.
Dacă ar exista un doritor de la Antena CIA de la București să facă așa ceva, ce ziar i-ar publica informațiile?
În serial, de asta se ocupă o ziaristă ambițioasă, cu vederi de Stînga, ostilă CIA și americanilor în general.
Vedeți vreun ziarist român altfel decît căzut în fund dacă i s-ar face cunoștință cu un lucrător CIA de la București?
Ca să publice astfel de documente, un ziar românesc ar avea nevoie de:
1. Conștiința că asta îi va spori tirajul. Nu se pune problema. Pe de o parte pentru că la noi publicarea unor documente din interiorul Serviciilor secrete nu sporesc nici un tiraj, pe de altă parte, pentru că presa noastră nu trăiește din tiraj, ci din subvenții obscure, fie de la Servicii, fie de la partide, fie de la interlopi.
2. Admițînd că astfel de documente ar fi publicate, ar avea vreun ecou scoopul? Altfel spus, s-ar neliniști Centrul de la Langley într-o asemenea măsură încît să trimită la București un case officer pentru a investiga sub acoperire?
Doamne ferește!
Ca să se neliniștească ar trebui ca instituțiile statului de drept îndrituite cu apărarea drepturilor omului să reacționeze la dezvăluirea abuzurilor CIA pe teritoriul românesc. Vedeți vreo asemenea instituție? Dar ce spun eu, vedeți pe cineva din România care să se indigneze la așa ceva? Păi românii strălucesc de respect față de tot ce naște din Securitate.
M-a amuzat gîndindu-mă la Babuinia noastră dragă și secvența în care șeful Diviziei îi spune șefului BfV că are nevoie de un mandat de interceptare pentru un ins suspect de terorist, la care cel de la BfV îi răspunde că judecătorul nu va aproba interceptarea dacă nu prezintă indicii temeinice.
Stupefiant pentru noi, românii, în serial rămîne relația dintre CIA și BfV, relație pînă la urmă între două servicii aliate. CIA spionează BfV, iar BfV spionează CIA. Amîndouă serviciile sînt spionate de Mossad.