„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
George Coșbuc, Noapte de vară
Zările, de farmec pline, / Strălucesc în luminiş; / Zboară mierlele-n tufiş / Şi din codri noaptea vine / Pe furiş. // Care cu poveri de muncă / Vin încet şi scîrţîind; / Turmele s-aud mugind, / Şi flăcăii vin pe luncă / Hăulind. // Cu cofiţa, pe-ndelete, / Vin neveste de la rîu; / Şi cu poala prinsă-n brîu / Vin cîntînd în stoluri fete / De la grîu. // De la gîrlă-n pîlcuri dese / Zgomotoşi copiii vin; / Satul e de vuiet plin; / Fumul alb alene iese / Din cămin. // Dar din ce în ce s-alină / Toate zgomotele-n sat, / Muncitorii s-au culcat. / Liniştea-i acum deplină / Şi-a-nnoptat. //
Continuați lectura >
D-ale gripei aviare
Unul şi-a urcat găinile în nuc, după ce, în prealabil, le-a drogat cu diazepan, ca să nu cîrîie. Un altul le-a grămădit în cuşca cîinelui. Cînd or să apară controlorii la poartă, cîinele sare din cuşcă şi prinde să hămăie, sufocîndu-se de furie că nu i se dă voie să-i rupă în bucăţi. Chiar dacă le-ar trece prin cap controlorilor că păsările ar putea fi în fundul cuştii, cine să cuteze a se vîrî înăuntru? Echipelor de control le dau o mînă de ajutor puşti obraznici, desculţi şi ciufuliţi, care-i pîrăsc pe gospodari în privinţa ascunzişurilor. Fac asta pe gratis. De-al dracului!
Continuați lectura >
Cum m-au complexat mașinăriile nemțești
La o scară şcolară, Germania poate fi pusă la nivelul examenului de capacitate. Maşinăriile îţi supun la grele încercări nu numai inteligenţa, dar şi cultura generală. Pentru raita de o zi prin Postdam, a trebuit să iau autobuzul. De la Gară la Sanssouci. De la Sanssouci la Cecilienhof, locul unde Aliaţii au tăiat Germania în felii, ca pe un pepene. Nu ştiam însă că-n Germania autobuzele şi tramvaiele dispun înlăuntru de automate pentru bilete. De asta ar fi trebuit să-mi dau seama fără prea multă agerime, văzînd cum se urcă toţi fără a ţine în mînă, strînsă ca un bileţel de amor, bucăţica de hîrtie.
Continuați lectura >
Conga – sau cum dansau românii pe vaporul ce se îndrepta spre Stalinism
La Librăria din Mall de la Focșani dau peste două volume vîrîte în țiplă (niciodată n-o să înțeleg năzbîtia cu țipla, întîlnită, de regulă, la cărțile porno, pentru ca clientul să nu se consume răsfoind cartea fără s-o cumpere), făcînd imposibilă frunzărirea, moment cheie al primului contact cu o carte. Alcătuiesc Istoria românilor din Dacia Traiană de A. D. Xenopol, partea întîia și a doua a Istoriei perioadei medievale. Pe coperta primului volum e scrisă cifra 2. Dar primul volum, primul volum unde e?
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XIV-a)
Nu cred că e vorba de acelaşi tip de mirare. Mie pur şi simplu nu-mi vine să cred anumite lucruri! Mă încearcă un fel de uimire revoltată atunci cînd văd, de exemplu, un politician care ajunge la putere şi nu-mi mai dă nici măcar un telefon să mă întrebe ce mai fac, uitînd că eu l-am ajutat cînd era la ananghie. Nu vreau nici o răsplată, dar ar fi frumos şi oricum nu l-ar costa nimic să-mi mai dea cîte un telefon. Îmi zic că aşa ceva nu se poate. Exact ca ţăranul în faţa girafei.
Continuați lectura >
Marin Sorescu, „Trebuiau să poarte un nume”
Eminescu n-a existat. A existat numai o ţară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Şi nişte ape ca nişte copaci curgători În care luna îşi avea cuibar rotit. Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani şi plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii - "Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III". Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii Şi cu turcii. În timpul care le rămânea liber
Continuați lectura >
Jocul de șah
Nu era după-amiază lăsată de Dumnezeu în care să nu vezi pe cîte unul tîrînd după el, pe şosea, un cărucior cu roţi de cauciuc (marea majoritate a bărbaţilor din Vintileasa lucrau la Combinatul de Utilaj Greu din Floreşti şi toate familiile satului aveau acum cărucioare lucrate pe furiş în timpul programului, din bare sustrase din secţie), în care se afla, prins cu sfoară, televizorul. Respectivul se oprea în Centru, unde o firmă şugubeaţă semnala că acolo funcţionează un Atelier de reparat televizoare. Ca o dovadă zdrobitoare a faptului că acolo se reparau televizoare şi nu — să zicem — amfore elene...
Continuați lectura >
Avantajul de a fi trecut pe aici Sfîntul Pavel!
Întrebat, la trezirea bruscă din somn, ce-i spune lui numele Calabria, un intelectual, altul decît un absolvent al facultăţii de pe Internet, îţi va răspunde automat: 1. Mafia calabreză, zisă şi 'Ndrangheta. 2. Sfîntul Pavel. 3. Bergamota. Toate locurile din lume se luptă să ofere ceva turistului, aflat, ca lacomul înaintea unei pajişti de dulciuri, în situaţia de a muri de foame, atît de bogate sînt ofertele. Cutremurele sînt faimoase prin pagubele umane şi materiale produse. Reggio Calabria a fost lovită de două cutremure. Ultimul, cel din 1908, a fost devastator.
Continuați lectura >
O lecție pentru politicienii de azi: Căderea lui Ceaușescu
Mă întreabă mulți: Ce v-a apucat de cercetați atît faptele și vorbele lui Nicolae Ceaușescu între 17-22 decembrie 1989? Vă pierdeți timpul cu întîmplări de acum 32 de ani, în timp ce întîmplările prezente se îmbulzesc să fie deslușite în tîlcurile lor ascunse. Nu pierd de loc timpul – le răspund. Tot ceea ce s-a întîmplat cu Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989 constituie o colosală lecție de Istorie, pusă la dispoziție, pe gratis, tuturor politicienilor de ieri, de azi și de mîine. Pentru că mai toate cercetările au fost din perspectiva Străzii – a celor care voiau să-l răstoarne pe Nicolae Ceaușescu...
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XIII-a)
Sînt uluit cum mulţi politicieni au luat anumite măsuri gîndindu-se ce se va scrie despre ei a doua zi în nu ştiu ce gazetă. E o prostie să te gîndeşti la asta! Din cîte ştiu eu, adevăraţii făuritori de istorie n-au ţinut cont de ceea ce s-a spus sau s-a scris despre ei. Dacă crezi în ceva şi dacă vrei să faci ceva, faci! S-ar putea să nu fii înţeles de contemporanii tăi, ca jurnaliştii – indiferent de talia lor – să te critice. Important e să mergi înainte. E culmea ca tocmai eu să le spun acestor oameni să nu ţină cont de presă!
Continuați lectura >