- LXXXVIII - Fapt satiric Pe strada Castanilor, denumită astfel, deoarece e străjuită, de o parte și de alta, de șiruri de pruni, poate fi văzută, dincolo de o portiță ce se deschide prin împingere, o clădire fără etaj, la care urcă maiestuos o scară de marmură. De o parte și de alta a scării, mai precis în dreptul ultimei trepte, străjuiesc doi lei, care, dacă n-ar fi din piatră, ar deschide gura și ar rage la tine, înfricoșător. Pe dreapta, cum intri, o tăbliță argintie, fixată strașnic în nituri, îți aduce la cunoștință, printr-un înscris cu litere de mînă maro, că acolo e o Bibliotecă.

- LXXXVII - Personaj S-a îmbogățit fabulos astfel. Prin relațiile sale cu Administrația, a aflat că o bucată uriașă de mal urma să fie excavată pentru a se extrage de acolo cărbunele. Imediat și-a ridicat pe mal o căsuță de lemn. La despăgubirile date de stat, căsuța a figurat drept Palat. Și astfel a primit înzecit decît a vîrît în căsuță. * Pe șosea Cu puțin înainte de a intra în Oraș, pe dreapta, un indicator trimite spre terasa La buburuze. Ca să nu mai fie nici o îndoială asupra numelui, deasupra înscrisului stau bot în bot două buburuze, altfel simpatice.

- LXXXVI - Realități În capul străzii, te întîmpină două indicatoare Sens unic. Unul arată Sens unic cum te duci. Celălalt, cum vii. Şoferii sînt în mare încurcătură. Pentru a ieşi din ea, unii o apucă printr-altă parte. Ei merg jumătate din stradă într-un sens. După care întorc şi o iau în celălalt sens. * De la Congresul unui partid Inşi vorbind la telemobil, pe terasă, cu voci aspre, răstite, semn de ceartă, cu vreun partener care nu şi-a respectat contractul şi n-a trimis la timp rumeguşul...

- LXXXV - Atmosferă Zi de moină în Marele Oraş. Trec domni cu şube descheiate, ca să li se vadă, dedesubt, fularul de mătase şi cămaşa argintie, cu gulerul cotropit de răsfrîngerea cefei. În Piaţa Kogălniceanu, făcînd arc scînteietor şi albastru, troleibuzele opresc într-una din cele mai aglomerate staţii din Capitală. Înăuntru, lumea se striveşte încetul cu încetul, într-o atmosferă calmă, civilizată. Prin fereastra dinspre trotuar, se vede faţa chinuită a unui ins cu bască. Nimeni nu ştie (şi nu va şti niciodată) ce i se întîmplă.

- LXXXIV - La Cabinetul medical Doi tipi măslinii – soţ şi soţie – s-au prezentat la Cabinetul medical, pe motiv că băieţaşul lor – un puradel cu ochelari, extrem de vioi, – are un şarpe în burtă. Din cauza asta copilul bea hectolitri de lapte. Cu toate acestea, el slăbeşte de la o zi la alta. Şarpele nu-i lasă nici măcar un mililitru. Doctorul de familie, care îi ia în serios, ascultă burticica puradelului cu stretoscopul, ciocăneşte în ea, ca într-o tobă, pune şi urechea, ca să vadă dacă nu cumva se aude un sîsîit, şi, în final, le dă trimitere la Bucureşti, la o clinică privată dotată cu scanner de înaltă performanţă.

- LXXXIII - În tren Culoarul stîng e de netrecut din cauza celor care stau trîntit lîngă sacii cu pufuleți,, cinstindu-se din sticle scurte, îndesate, de bere Ciucaș. Pe bancheta din fața mea stă o pereche pătrățoasă, care merge la Rădăuți, parte dintr-un grup risipit prin întreg vagonul. Din cînd în cînd, ușa se dă la o parte pentru a lăsa înăuntru o jumătate din personalitatea unui tip prea confuz pentru a călători cu trenul. După o scurtă inspecție a compartimentului, tipul zice, Scuzați! trage ușa la loc, și dispare. Peste cîteva minute apare din nou. Și din nou zice Scuzați!

- LXXXII - Derapare Dimineaţă de primăvară la ieşirea din Bucureşti. Coloane de mașini merg spre margini, în coloană, una lîngă alta, mai ceva decît proletarii în drum de neoprit spre viitorul comunist al țării. În valurile sforăitoare, ici-colo, se zăreşte cascheta unui biciclist disperat. Trece un automobil zdrăngănitor, burduşit de inşi, cu un cărucior de copil deasupra. O mare de oameni aşteaptă troleibuzul. Dinspre margini, vin din greu, cu pardesiile descheiate, cu un buchet de rablagite flori în mînă, doi inşi cu feţe supte. Vin de undeva şi se îndreaptă Dumnezeu ştie către ce ţintă.

- LXXXI - Elicopter Postul Tv de ştiri Oglinda şi-a luat elicopter. De fapt nu postul şi-a luat, ci patronul. La o partidă de table, angajată la vila sa de la munte, în timp ce cucoanele discutau cu chicoteli ambigue despre chiloţii unui fotbalist, patronul s-a luat la ceartă cu proprietarul postului concurent. În toiul scandalului, aruncînd zarurile, patronul i-a zis celuilalt, care se lăuda cu camera video astfel concepută încît să înregistreze singură, fără cameraman: – Băi, din astea puteam să iau o sută, dar sînt o prostie.

- LXXX - Realul În scuarul de pe stînga al Șoselei Kiseleff, cum te duci spre Casa Scînteii, s-a deschis un Tîrg Second hand. Celălalt scuar e ocupat cu statuia în bronz a unui înțelept pakistanez, dezvelită cu ani în urmă, cînd la noi venise președintele Pakistanului pentru a verifica dacă Drumul Mătăsii ar putea trece prin România. A plecat apoi convins că nu poate trece. S-a pricopsit în schimb cu o statuie. Aici se vînd: Mobilă sculptată, gramofoane, medalii de pe vremea lui Stalin, șfeșnice de bronz, dar și de argint, oglinzi coclite, carnete de partid, dintre cele pe care posesorii nu le-au aruncat, după decembrie 1989...

- LXXIX - Afacere Nelu Măcăluță a dus-o dintr-o afacere proastă într-alta, pînă cînd descoperi una: Cumpără fabrica de pînză de steaguri ca să o transforme în fabrică de veșminte preoțești. Cererea era uriașă. Era nevoie în continuare de steaguri, drept pentru care Nelu păstră producția reducînd-o însă la nivelul unui atelier. Pentru veșmintele monahale primea comenzi de peste tot. Se înființau pe bandă rulantă noi biserici, noi schituri și noi mînăstiri. Toate orașele mai pricopsite își trînteau în centru Catedrale. Preoții erau convocați la sfințiri transmise în direct de televiziuni.