- XCII - Slujbă La un moment dat, printr-o cumnată care lucra la controlul electronic (răspundea de tăvile goale, pe care le ducea dintr-o parte într-alta), Culai Zbînțu își găsi serviciu la Aeroportul Otopeni. Pe cartonul care trebuia spînzurat de gît cînd începea programul scria, sub nume și poză: Conducător de burduf. Burduful e chestia aia care se apropie de ușa avionului, după ce aparatul a fost tras lîngă Clădirea Terminalului, pentru ca la un moment dat să fie prinsă și fixată de aparat. Părea o treabă simplă. Dar nu era. Deseori, el, conducătorul de burduf trebuia să se chinuie o grămadă pînă gura de cauciuc se prindea, ca într-un sărut pătimaș, de ușa avionului. Plîngerile pasagerilor nu erau puține.

- XCI - Lift Liftul de la Camera Deputaților e de proporţii monumentale, cît un vagon de marfă. Liftiera stă pe un scăunel, înfăşurată într-o pătură, de parcă ar fi un eschimos, pitit în cort la venirea iernii polare. Nu ridică privirile ca să vadă cine a intrat în hardughie. Au dat buzna un grup de copii gălăgioşi, veniţi la Parlament în cadrul Programului „Şcoala altfel”. La fel de bine puteau păşi înăuntru un grup de terorişti sinucigaşi şi cu centuri de grenade sub cămaşa înflorată. Liftiera dezleagă cuvinte încrucişate.

- XC - Campania împotriva rechinilor O dubiță angajată de candidatul la alegerile locale străbate strada principală a orășelului la intervale regulate, stabilite de consilierii de imagine după calcule luate dintr-un manual american dedicat campaniei pentru alegerea Șerifului. În timp ce un difuzor aruncă în aerul zilei muzica din Războiul stelelor, dubița oferă trecătorilor, prin exploatarea ambilor pereți, o realizare artistică remarcabilă: Fălcile rînjind înfricoșător ale unui rechin cu capul de două ori mai mare decît trupul sînt prinse de două mîini mari, puternice. Dedesubt, „Nu lăsați rechinii imobiliari să muște din orășelul nostru“. Rechinul atît de sever pus la punct îi întruchipează pe speculanții de terenuri.

- LXXXIX - Agenția muribunzilor Costel Costelică din Ciudații de Cîmpie a înființat o Agenție care pretindea că poate să trimită mesaje de pe Lumea asta celor de pe Lumea Ailaltă prin intermediul muribunzilor.. Grație unei rețele infracționale, care avea să fie descoperită și destrămată de o echipă specială alcătuită din polițiști sub acoperire de văduve deznădăjduite, cei de la Agenție aflau imediat ce un bolnav intra în agonie pe patul unui spital. Se prezentau la căpătîiul acestuia, după ce mituiau portarul ca să intre în spital pe post de reporteri tv și-l puneau să memoreze mesajul de transmis pe Lumea ailaltă. Contrar așteptărilor, muribundul nu-i refuza, dimpotrivă, se arăta bucuros să-i servească.

- LXXXVIII - Fapt satiric Pe strada Castanilor, denumită astfel, deoarece e străjuită, de o parte și de alta, de șiruri de pruni, poate fi văzută, dincolo de o portiță ce se deschide prin împingere, o clădire fără etaj, la care urcă maiestuos o scară de marmură. De o parte și de alta a scării, mai precis în dreptul ultimei trepte, străjuiesc doi lei, care, dacă n-ar fi din piatră, ar deschide gura și ar rage la tine, înfricoșător. Pe dreapta, cum intri, o tăbliță argintie, fixată strașnic în nituri, îți aduce la cunoștință, printr-un înscris cu litere de mînă maro, că acolo e o Bibliotecă.

- LXXXVII - Personaj S-a îmbogățit fabulos astfel. Prin relațiile sale cu Administrația, a aflat că o bucată uriașă de mal urma să fie excavată pentru a se extrage de acolo cărbunele. Imediat și-a ridicat pe mal o căsuță de lemn. La despăgubirile date de stat, căsuța a figurat drept Palat. Și astfel a primit înzecit decît a vîrît în căsuță. * Pe șosea Cu puțin înainte de a intra în Oraș, pe dreapta, un indicator trimite spre terasa La buburuze. Ca să nu mai fie nici o îndoială asupra numelui, deasupra înscrisului stau bot în bot două buburuze, altfel simpatice.

- LXXXVI - Realități În capul străzii, te întîmpină două indicatoare Sens unic. Unul arată Sens unic cum te duci. Celălalt, cum vii. Şoferii sînt în mare încurcătură. Pentru a ieşi din ea, unii o apucă printr-altă parte. Ei merg jumătate din stradă într-un sens. După care întorc şi o iau în celălalt sens. * De la Congresul unui partid Inşi vorbind la telemobil, pe terasă, cu voci aspre, răstite, semn de ceartă, cu vreun partener care nu şi-a respectat contractul şi n-a trimis la timp rumeguşul...

- LXXXV - Atmosferă Zi de moină în Marele Oraş. Trec domni cu şube descheiate, ca să li se vadă, dedesubt, fularul de mătase şi cămaşa argintie, cu gulerul cotropit de răsfrîngerea cefei. În Piaţa Kogălniceanu, făcînd arc scînteietor şi albastru, troleibuzele opresc într-una din cele mai aglomerate staţii din Capitală. Înăuntru, lumea se striveşte încetul cu încetul, într-o atmosferă calmă, civilizată. Prin fereastra dinspre trotuar, se vede faţa chinuită a unui ins cu bască. Nimeni nu ştie (şi nu va şti niciodată) ce i se întîmplă.

- LXXXIV - La Cabinetul medical Doi tipi măslinii – soţ şi soţie – s-au prezentat la Cabinetul medical, pe motiv că băieţaşul lor – un puradel cu ochelari, extrem de vioi, – are un şarpe în burtă. Din cauza asta copilul bea hectolitri de lapte. Cu toate acestea, el slăbeşte de la o zi la alta. Şarpele nu-i lasă nici măcar un mililitru. Doctorul de familie, care îi ia în serios, ascultă burticica puradelului cu stretoscopul, ciocăneşte în ea, ca într-o tobă, pune şi urechea, ca să vadă dacă nu cumva se aude un sîsîit, şi, în final, le dă trimitere la Bucureşti, la o clinică privată dotată cu scanner de înaltă performanţă.

- LXXXIII - În tren Culoarul stîng e de netrecut din cauza celor care stau trîntit lîngă sacii cu pufuleți,, cinstindu-se din sticle scurte, îndesate, de bere Ciucaș. Pe bancheta din fața mea stă o pereche pătrățoasă, care merge la Rădăuți, parte dintr-un grup risipit prin întreg vagonul. Din cînd în cînd, ușa se dă la o parte pentru a lăsa înăuntru o jumătate din personalitatea unui tip prea confuz pentru a călători cu trenul. După o scurtă inspecție a compartimentului, tipul zice, Scuzați! trage ușa la loc, și dispare. Peste cîteva minute apare din nou. Și din nou zice Scuzați!