- XXIV - Accident pe pod Circulaţia de pe pod s-a oprit pe ambele sensuri. Maşinile stau cu motorul stins şi uşile larg deschise. Călătorii au luat-o în sus, către capul coloanei unde, dată fiind lumea adunată, e clar că s-a întîmplat ceva. Pare să se fi petrecut un accident. Sunt, într-adevăr, toate datele unui accident nu grav, ci extrem de grav. Cel puţin, aşa se schiţează din clipa cînd, ridicîndu-te pe vîrfuri, reuşeşti să arunci o privire. Chiar în mijlocul drumului şade lungit pe asfalt un tînăr pletos, într-un trening verde cu dungă albă
Gigel Oraca şi-a trimis porumbiţa de 5000 de euro pe traseul Cocîrlații de Sus-Santa Fé şi retur, cu un mesaj patriotic, sugerat de şnurul tricolor legat de un picior al păsării. Potrivit Programului stabilit de Gigel, mesagera urma să facă escală pe o insulă pustie din Atlantic, să ajungă la Santa Fé, să se odihnească o zi şi o noapte, după care, luînd în cioc o crenguţă locală, să se întoarcă în Cocîrlați, tot cu o escală în mijlocul Atlanticului.
- XXII - Ciocoiaşul cîinilor Calea Victoriei, pe înserat. Pe trotuarul ciupit de găuri îşi face apariţia un pechinez care dă harnic din lăbuţe. Stăpînul – un pensionar într-o cămaşă cu mîneci scurte şi pălărie uşoară, bătînd într-un cenuşiu de şoarece mort – l-a îmbrăcat într-un soi de jiletcă maro. Din curtea care nu se vede, pentru că e dincolo de o poartă metalică, spoită cu verde, se reped să-l latre trei dulăi zdraveni. Pentru a fi mai convingători, au ieşit pe jumătate prin fanta dintre pămînt şi marginea porţii.
- XXI - Mituirea Înainte de a muri, Cornel Cofraciu le-a zis al lor săi să-i pună în buzunarul de la spate al pantalonului o sută de dolari în bancnote de 10. Știa că la intrarea în Rai trebuia să ungă ici-colo. N-avea nici o îndoială că se primeau doar dolari. Euro erau nefolositori, deoarece Raiul e în afara Uniunii Europene, iar banii noștri, totalmente de prisos, cîtă vreme pe Lumea Ailaltă nu se putea cumpăra cu ei nici măcar un cornet de semințe.
Propunere de dispozitiv La intersecţia celor două mari drumuri europene, în turnul de control (un pahar de sticlă răsturnat cu gura în jos) se putea vedea de ani întregi un agent de circulaţie scrutînd traficul cu privirile sale vultureşti. Din motive de economie a fost înlocuit, în ultimul timp, cu unul de carton. Mulţi dintre conducătorii auto nu sesizează substituirea. Drept pentru care, trecînd pe acolo, zîmbesc linguşitor mumiei cu şapcă. Cei de la Circulaţie se gîndesc la un dispozitiv care să ridice mîna în semn de răspuns la un asemenea comportament civilizat. Nu ştiu însă că situaţia s-a schimbat. Şoferii nu mai zîmbesc linguşitor. Ba mai mult, văzînd poliţistul de carton fluieră dispreţuitor.
- XIX - Moarte aparentă Sevastiţei Stan i-a murit bărbatul. Lucra ca şofer pe o Salvare. Aducînd în viteză la Spitalul judeţean o babă în comă profundă, maşina căzuse într-o rîpă. Baba se trezi brusc şi începu să critice serviciile publice din România, iar el, şoferul, muri pe loc. Potrivit anchetei deschise de Protecţia muncii, nu din cauza răsturnării în rîpă, ci dintr-un infarct provocat de spaima că va trebui să plătească toată viaţa baba din Salvare, dacă murea în urma răsturnării. Sevastiţa nu plînge însă, cum se aşteaptă toţi de la o femeie lovită de o asemenea nenorocire.
- XVIII - Cerere de Bulibaşă Bulibaşa a făcut cerere scrisă la Direcţia Penitenciarelor să-i dea drumul nepotului său, închis în urmă cu vreo lună pentru furtul a cinci tone de aluminiu, deoarece duminică urmează să se însoare. Dacă nu-l văd în carne şi oase, părinţii fetei nu cred că există. * Filmare în plin centru În apropierea Pieţii Palatului, chiar lîngă hotelul Union, mare zarvă. Plimbarea de seară se abate ca un şuvoi spre dreapta traseului. Un poliţist nervos, cu şapca dată pe ceafă, încearcă să facă faţă noii situaţii.
- XVII - Întîmplare Din bara de oţel special, adusă pe bani grei din Japonia, a dispărut o bucată de un metru. S-a aflat în cele din urmă c-a fost şterpelită pentru a se face din ea toporiști. Din fericire, cînd a făcut comanda contabilul a trecut cu vreo doi metri mai mult decît aveau nevoie. Ştia el ce ştia. * La spital Marele Spital, după-amiază. La ghişeul Informaţii s-a strîns o mulţime impresionantă.
De-o parte şi de alta a şoselei se înşiră cişmele noi, pitite în gherete din lemn, înfăţişînd scene semnificative din viaţa comunităţii. Cea mai importantă scenă poate fi văzută la cişmeaua de la curbă. Cincisprezece cetăţeni, altfel oameni la locul lor, bărbaţi şi femei cu feţe pătrate, de extratereştri, îşi dau mîna într-o horă a Unirii, care se întinde de pe un deal pe altul. Potrivit scenei pictate, cîtorva inşi le-a revenit spaţiul din mijlocul rîului, dar, în loc să fie în apă pînă la gît, cum te-ai aştepta, ei stau deasupra, ţinuţi acolo, în văzduh...
- XV - Arhiplin, tramvaiul se tîreşte pe şine, în această după-amiază de vară, în care totul se topeşte de căldură. Deşi transpirată din cap pînă în picioare, lumea dinăuntru e totuşi veselă. Acolo, în faţă, ascuns de spinările călătorilor, plînge un sugar. Din cînd în cînd, prin tăcerile lăsate, căci micuţul urlă în răstimpuri, de parcă şi-ar aminti din cînd în cînd că un sugar asta trebuie să facă, să urle fără motiv, se aude dialogul prin radio al vatmanului de pe traseu.