- XLI - În vagonul restaurant Vagonul restaurant se deschide cu o jumătate de oră întîrziere. Forţat din ambele părţi sau, mai precis, din flancuri, el se umple cît ai clipi.  E un vagon nou, corespunzător unei îndrăzneţe concepţii a harnicilor noştri constructori de trenuri: mult mai strîmt, cu mult mai multe locuri, sugrumat din loc în loc de un fel de ieşinduri din placaj. La cîteva minute de  la ocuparea locurilor, cînd toată lumea, după ce-a aranjat şi rearanjat tacîmurile, şi-a aşezat coatele  pe masă, aşternîndu-se pe aşteptare, îşi face apariţia unul dintre cei doi ospătari.

- XL - Antologia literaturii administrative Afiş la Farmacia numărul 1 din Dădoaia de sub Deal: „Întrebările se adresează numai la ghişeu”. * Apropierea furtunii Spre apus, cerul s-a făcut cenuşiu, atîrnînd greu, ameninţător, deasupra pămîntului. Nu se aude nici un tunet acolo unde cerul e pămîntiu, tivit cu un roşu intens. O tăcere uriaşă, adîncă, în care sunetele cad şi se înneacă, făcînd-o insuportabilă, a coborît peste Marele Oraş. Şi, odată cu ea, frica. Şi poate nu atît frica, frica pur şi simplu, ci o nelinişte nervoasă, intrată chiar şi în lucruri. Viaţa oraşului merge mai departe, trepidantă.

- XXXIX - Fîntîna cu pepsi Despre Victor Cocîrlache se vorbi mult în sat, cu câţiva ani în urmă, când se zvoni că descoperise în fundul grădinii un izvor de pepsi. Săpase pentru o fântână, pentru că el nici nu voia să audă de cişmelele vârâte mai nou de primărie în tot satul (zicea că apa de la ele e cancerigenă) şi, la un moment dat, târnăcopul (apelase la târnăcop, deoarece pământul era tare) făcuse să ţâşnească un lichid negru-negru. Crezuse la început că-i petrol şi începuse să-şi facă probleme. Şi vedea casa, ograda, grădina, făcute praf, în locul lor ridicîndu-se o pădure de sonde.

- XXXVIII - Prînz de gală Ospătarii umblă de la un grup la altul cu tăvile strălucind ca nişte oglinzi portabile. Pe suprafaţa lucioasă paharele stau într-un echilibru riscant. Pînă cînd începe masa propriu-zisă, invitaţii aşteaptă, în picioare, în holul mirosind a tutun scump. Cei mai mulţi îşi ţin mîna în buzunarul drept al pantalonului. Discuţiile sînt, ca de obicei, nesărate. Te pricopseşti însă cu un nou snop de cărţi de vizită. Uşile se deschid larg şi îmbietor. Mai ceva decît porţile Raiului pentru cei aleşi de Domnul.

- XXXVII - Peron Pe ceasul de pe peron, o alcătuire butucănoasă de fier forjat, cu sticla spartă într-o uriaşă înfloritură, ca şi cum ar fi trecut prin el o explozie, acele au rămas încremenite pentru totdeauna la două fără un sfert. Pe tăbliţa neagră cu Mersul trenurilor de călători, cineva a scris de-a curmezişul: Nelu e prost! şi altcineva, Nelu, probabil, venit în urma lui, a tăiat totul cu un x categoric şi i-a răspuns: Ba tu eşti prost! De pe uşile birourilor, tăbliţele Şef de staţie, Impiegat de mişcare, au fost smulse cu cuie cu tot. Numai la uşa Acarului tăbliţa mai atîrnă încă într-un cui, boțită însă  ca vai de lume. După cum s-a chinuit s-o rupă autorul tentativei de furt, un tip care voia să facă din ea o strecurătoare.

- XXXVI - Autobuzele colorate Autobuzele Marelui Oraş au căpătat un aer vesel. Sînt tot aceleaşi hardughii zdrăngănitoare pe roţi de cauciuc peticit. Nu mai  sînt însă cenuşii. Conducerea RATB, fostă ITB, a hotărît să fie împodobite cu reclame la ţigări Camel. Celebra firmă nu plăteşte nimic pentru asta. Conducerea s-a gîndit însă că ar trebui făcut ceva pentru îmbunătăţirea transportului în comun. Maşini noi nu pot fi importate. Nu e valută. Compania trebuie să folosească mai departe autobuzele vechi din dotare. Astfel că directorul, sedus de o reclamă la ţigările Camel, întîlnită într-una din călătoriile sale peste hotare...

Piaţa Vlahuţă, aproape de miezul nopţii. Plantată în zona centrală, piaţa e ascunsă de blocurile muncitoreşti, cu faţadele lor mîncate de cancerul vremii şi balcoanele în care se ghicesc butoaiele cu varză, bicicletele copiilor ajunşi acum oameni în toată firea şi dispozitivele improvizate pentru vin făcut în casă. Pînă nu demult, tarabele de zarzavat aveau în jur, ca acareturile unei curţi interioare, magazine de tot felul: de carne şi mezeluri, brutării, o cizmărie specializată în repararea flecurilor, printre puţinele în Bucureşti...

- XXXIV - De pe vremuri Autobuzul şi-a schimbat peste noapte traseul. Mulţimea de călători citeşte şi răsciteşte posomorîtă hîrtia lipită pe tăbliţa staţiei. E o vreme umedă, friguroasă. Fulgii piperniciţi şi aspri, ca nişte alice, lasă loc, din cînd în cînd, unei ploi sîcîitoare. Totul e pătruns de umezeală: copacii cu trunchiurile negre, afişele de pe peretele restaurantului, firele tramvaielor. Peste oraş stau mari smocuri de ceaţă. Trec prin apa de pe carosabil, opintindu-se ca nişte rădaşte, maşini pline de noroi. Ştergătoarele se aruncă inutil într-o parte şi-n alta.

- XXXIII - Publicitate funebră „Vreţi să aveţi o înmormîntare plăcută, fără griji şi Domnul Nostru Dumnezeu să vă primească aşa cum trebuie? Apelaţi la firma noastră Servicii mortuare în rate”. * La barul de la teatru Pentru a face faţă încercărilor financiare, Teatrul Modern şi-a închiriat spaţiul din faţă unui bar de zi, care a deschis aici o terasă. Chiar în mijlocul localului îşi expune caroseria provocatoare o limuzină de lux, drept premiu la un concurs despre care nimeni nu poate spune nimic. Ospăriţe în fuste scurte şi cizme trăsnet, prinse în şireturi de piele pînă sub genunchi, se înfăţişează la măsuţa joasă, vădit preocupate să se aplece cît mai tare.

Dimineaţă la marele Combinat siderurgic. Cinci minute înainte de şapte, cînd se închid porţile şi cînd de nea Ghiţă, portarul, un ins slăbănog, cu ochelari fără rame şi într-un halat prea larg, nu se va putea trece nici cu tancul, surd şi orb cum e la rugăminţile întîrziaţilor, care bat în geamul cuştii strîmte şi-i fac semne disperate. Difuzoarele pun la dispoziţia oamenilor muncii, pe gratis, fireşte, programul de ştiri şi muzică: „Orele dimineţii”. „Laminoriştii hunedoreni au înregistrat în această lună noi şi semnificative succese”...