– X –
La magazin
Puțini clienți la cele două case din trei, cîte are marketul.
Cea de a treia nu funcționează. Casierița s-a învoit azi pentru o nuntă, la care e nașă. La prima casă, în timp ce clienta se scotocește în poșetă după tichete de masă, casierița își întreabă colega de la casa de alături dacă a văzut ultimul episod din telenovelă, cea în care Lolita, eroina principală, își găsește tatăl, în fine, după trei ani de episoade, se mărită cu omul iubit după ce trecuse prin cinci mariaje nefericite și e promovată șefă de magazin din simplă casieriță.
Colega întoarce pe toate părțile o căpățînă de varză roșie în căutarea etichetei cu prețul și, cînd tocmai a găsit-o și aparatul piuie bucuros, răspunde cu tremur în glas:
– Mi-au dat lacrimile!
– Și mie, răspunde cealaltă, care a primit tichetele de masă (clienta le-a găsit doar după ce-a răsturnat în jgheabul de mărfuri întreg conținutul poșetei și, în timp ce trece prin fața aparatului o caserolă cu pulpe de pui superioare, adaugă, cînd am văzut-o pe Ea în rochie de mireasă dusă pe cal de El.
Dialogul e întrerupt de Calistrat, agentul de pază, îmbrăcat de patronul firmei de Securitate într-o uniformă cu fireturi, care ar putea fi de portar sau de general.
Aplecîndu-se la urechea casieriței cu pulpele de pui, el îi șoptește că un tip, dubios îmbrăcat, se învîrte prin magazin de vreo jumătate de oră, fără să cumpere ceva.
Telenovela dispare, ca prin farmec din aerul cald al magazinului.
Casierița se răsucește discret pentru a-l vedea pe posibilul infractor.
Calistrat își ia inima-n dinți și-l abordează pe suspect. Acesta e un olandez în prima zi la București. A nimerit din greșeală în magazin. De fapt, el căuta o farmacie. Cum nu-și da seama cum arăta o farmacie în Est, rătăcește prin magazin în căutarea medicamentului. Cel în uniformă îl descumpănește și mai tare. Nu-și dă seama ce vrea de la el. Una dintre cele două tinere care aranjează pe rafturi niște borcane cu muștar știe engleză un pic. Chemată la fața locului dezleagă misterul rătăcitorului prin magazin.
Brusc, atmosfera se destinde.
Mai ales că de la automatul cu cafea de peste drum o lucrătoare aduce cafele pentru toți angajații magazinului.
*
În Parcare
Deși s-a mai încălzit nițel, dîmburile de zăpadă înghețată nu s-au retras din parcare. Stau acolo aproape înnegrite de murdărie.
Locurile sînt puține. De cum se ivește botul unei mașini care semnalează că vrea să intre în Parcare, o țigancă trupeșă răsare dintre mașini și troieni, dînd din mîini mai ceva decît unul pe cale de a se înneca iremediabil. O urmezi, pătrunzi în locul gol din parcare și o miluiești.
Mașinile din partea cealaltă sînt luate în primire de un tip cu fes, pe sub care și-a legat o pînză albă. Parcă e George Calboreanu în pelicula revoluționară Lupeni 29. Fericiți c-au fost ajutați să parcheze fără probleme, toți îl binecuvîntează cu doi lei, dacă nu chiar cu 5 lei.
Cînd dai să pleci de lîngă mașină, te agață o jună brunetă, în brațe cu un copil despre care nu ești sigur că-i al ei.