– VIII –
Pe șosea
Multe mașini vin din sens invers fără a trece de pe faza lungă pe faza de întîlnire, încălcînd astfel Codul Rutier.
Închizi ochii o clipă, orbit, iar cînd îi deschizi, răsufli ușurat:
– Slavă Domnului! am scăpat și de data asta.
Urmează o lungă porțiune de drum aflată sub stăpînirea întunericului. La cîțiva metri în față din întuneric s-a desprins o căruță. Cocoțată pe grămada de lemne, o femeie mișcă încolo și încoace o lanternă pîlpîitoare. Căruța n-are ochi de pisică. Îi ține locul lanterna, pe cale să se stingă, deoarece bateriile îi sînt pe terminate.
*
Pisica e indiferentă
O muiere trupeșă, într-un ilic din blană de iepure, îi zice unui ins cu pălărie de gabor:
– Mînca-mi-ai coada de la ceașcă!
Alcătuirea de sticlă și metal care e bufetul pe roți s-a golit de mîncăruri, deși mai e deschis. Un tînăr bubos, gălbejit, îi expune unei fetișcane zglobii, căreia îi fug ochii, cum are el de gînd să scoată la vînzare și chiftele din carne de capră.
În jur, mare lucru nu se întîmplă.
Pisica florăreselor din Piață doarme încolăcită fotogenic într-un coșuleț de răchită. La ghișeul Brînzeturi Sibiene, vînzătorul așteaptă zadarnic un cumpărător din București.
În picioare, o tipă pe tocuri mușcă dintr-un croasant, avînd grijă să nu dea firimituri pe haină.
*
La hotel
Intrarea în hotel se face de pe o alee mărginită de boscheți din care tresar brusc , rînjind a mare supărare, maidanezi murdari și flocoși. Cînd ai urcat cele cîteva trepte ale scării, dai de o ușă pe care scrie:
Aici e barul.
Intrarea la hotel e pe cealaltă parte. De ușa barului spînzură un lacăt descurajator. Nițică rugină te lasă să înțelegi că barul n-a mai fost deschis de pe vremea fostului președinte.
Mulți străini însă, tîrînd după ei valizele pe rotile, rămîn descumpăniți de conținutul acestui înscris.
Unde dracu poate fi cealaltă parte? se întreabă ei și pe drept cuvînt. Din punct de vedere public, edificiul are o singură parte.
*
Teritoriul lemnului
Șoseaua asfaltată și-a dat duhul. I-a luat locul un drum de pămînt, care-ți pune la grea încercare simțul orientării printre obstacole neprevăzute. Pe partea stîngă cum te duci spre Munții succesivi răsar ici-colo case din bîrne, apărate de garduri tot din bîrne. Sîntem într-un teritoriu unde lemnul e la îndemîna oricărei tentative de furt din avutul statului. Pe unul dintre garduri, suită de ceva timp, o jună în catrință și opinci, ca în spectacolul de folclor de la Sala Palatului, vorbește la telemobil.
Doar acolo, pe gard, are semnal!
*
Clasamentele morților
Firma de pompe funebre La mortul fericit oferă clienților înmormîntări de patru clase, la alegere, după cum urmează:
Morți clasa întîi
Un Mercedes cu geamuri fumurii și șofer în livrea. La nevoie dă o mînă de ajutor ca să fie coborît sicriul în groapă.
10 preoți
6 dascăli
160 de kilograme de lumînări
Clopote suplimentare trase pe parcursul înmormîntării
Fanfară
30 de bocitoare cu facultatea de artă dramatică.
Morți clasa a doua
Mercedes simplu
7 preoți
4 dascăli
20 de bocitoare dintre care doar cîteva cu diplomă de absolvire a Artei Dramatice secția Tragedie
Clasa a III-a
Un Wolswagen
5 preoți
3 dascăli
5 bocitoare
Lumînări și cinci kile de colivă
Clasa a IV-a
Dacia Papuc, cu șofer îmbrăcat după cum i-a venit
1 preot
1 dascăl
Fără bocitoare
Clopote – doar în hotarele slujbei bisericești.