– VI –
Coadă pe șosea
Mașinile în drum spre Bacău s-au întins una în spatele celeilalte într-o coadă de cîțiva kilometrii. Șoseaua s-a îngustat pe neașteptate. Cu două benzi jumate de dus și întors, are acum o bandă dus și două întors. Imposibil să depășești în condițiile asta.
Departe, în față, un ins gol pînă la brîu, făcîndu-și umbră cu o pălărie de paie cît roata carului, dă la pedale fără să privească în dreapta și-n stînga, dar mai ales în urmă.
Pe coarne, ține un butoi plin pe jumătate cu murături de anul ăsta.
De portbagaj sînt prinse zece scînduri de doi metri pline de cuie, așa cum au fost luate de la o clădire în demolare.
*
La Păstrăvărie
Deasupra porții de lemn, cu aspect de poartă de cetate asediată, se precizează fără echivoc:
Păstrăvărie.
Pești vii.
Să fie clar oricui știe să citească și să scrie că e vorba de pești vii și nu de pești morți!
Intrăm, conduși de patronul Păstrăvăriei.
Apa celor trei bazine clocotește puternic sub izbitura șuvoaielor pornite din țevile de dedesubt. Peștii zvîcnesc din adîncuri, se răsucesc în aer, asemenea unor acrobați, sclipind din solzi argintii, și cad înapoi, cu un plescăit zgomotos.
Într-un bazin, peștii primesc de mîncare. Pe sub geamul suprafeței de apă se văd hoardele de păstrăvi flămînzi năpustindu-se spre margine cu gurile căscate. Din bazinul de alături lucrători în salopete albastre scot pești prinși în plase mari. Pentru noi, desigur.
Potrivit învățăturii Peștele cel mare îl înghite pe cel mic!
Descinse din autocarele turistice doamnele vizitatoare urmăresc încîntate spectacolul peștilor care fac tumbe în aerul străveziu al toamnei. Nu-i văd încă prăjiți!
*
Secvență
O tipă înaltă, într-o scurteică de lînă, de un alb pur, vorbește la interfon cu cineva din casă.
Nu se știe dacă a venit în vizită sau dacă nu-și mai găsește cheia.
Pisicile de pe străduță se dau pe lîngă ea, la modul lingușitor pisicesc, frecîndu-se de gleznele picioarelor, deși tipa nu lasă impresia c-ar avea de gînd să le dea ceva de mîncare.
*
Murături creștine
Se dusese vestea în tot ținutul, ba chiar și dincolo de el, pe malul stîng al Prutului, despre murăturile de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnnului. Erau vîndute prin sate de măicuțe care umblau pe jos din poartă în poartă cu un rucsac în spate, conținînd borcanele cu murăturile miraculoase. Puteau fi cumpărate și de la un chioșc lipit de zidul care înconjura mănăstirea. Se făcuse o spărtură în zid și dinăuntru, o măicuță vindea borcane de diferite mărimi. Pe gratis, celor interesați li se dădea o iconiță de carton cu Maica Domnului ținînd la sîn un Iisus cu înfățișare de vlăjgan. Atît în cadrul comerțului ambulant, cît și în comerțul la sediu, măicuțele susțineau că murăturile au în ele Duhul Sfînt. Prin urmare, murăturile erau bune și celor care sufereau de reumatism poliarticular acut.
*
Reclamă la Radio
S-a inițiat și la noi Săptămîna consumatorului.
Prin Hotărîre de Guvern s-au alocat Autorității pentru Protecția Consumatorului sume importante de bani menite a stimula ceea ce Comunicatul oficial numește conștiința de sine a consumatorului. S-a constatat, grație unei anchete sociologice plătite bine, că în România consumatorul n-are conștiința drepturilor sale.
În cadrul campaniei, postul public de radio difuzează un spot gratuit despre drepturile consumatorului:
– Bună ziua! Vreau să schimb o conservă de pește marinat. Am cumpărat-o de la dumneavoastră (arată bonul), dar cînd am deschis-o am dat peste fasole bătută.
– Îmi pare rău, nu mă privește.
– Sînt un consumator activ și informat, știu să-mi apăr drepturile.
– Oau! Atunci se schimbă lucrurile. Dați-mi conserva să o schimb. Și aveți de la noi, bonus pe post de scuze, o iconiță cu sfînta Varvara înfruntînd moartea!