Întrebat, la trezirea bruscă din somn, ce-i spune lui numele Calabria, un intelectual, altul decît un absolvent al facultăţii de pe Internet, îţi va răspunde automat: 1. Mafia calabreză, zisă şi 'Ndrangheta. 2. Sfîntul Pavel. 3. Bergamota. Toate locurile din lume se luptă să ofere ceva turistului, aflat, ca lacomul înaintea unei pajişti de dulciuri, în situaţia de a muri de foame, atît de bogate sînt ofertele. Cutremurele sînt faimoase prin pagubele umane şi materiale produse. Reggio Calabria a fost lovită de două cutremure. Ultimul, cel din 1908, a fost devastator.

În materie de servicii publice, la Roma e ca la ruleta rusească. Poţi nimeri peste cineva excesiv de amabil. Poţi nimeri însă şi peste cineva excesiv de scîrbos. După două călătorii cu experienţe nefericite în materie de taximetrişti, dau acum peste unul de o amabilitate de erou tolstoian. Potrivit documentelor, deşi sînt cazat în Via del Pelegrino, trebuie să mă opresc mai întîi la sediul lui Azzuro Hotel din Corso Vittorio Emanuele II. Aterizat la Roma, din Malta, mă confrunt cu o ploaie sîcîitoare, numită la noi, mocănească. Pe drum, de la Aeroport, mă frămînt, gîndindu-mă cum o voi scoate la capăt cu taximetristul...

torie satirice din străinătate, din care am publicat pînă acum două volume: Prin dormitoarele Casei Albe şi În vestă, printre fracuri. Al treilea ar fi trebuit să fie: Un subiect mai mult decît ruşinos, W.C.-urile. Scriam în prefața la acest volum: „Toate reportajele de călătorie în străinătate se ocupă pe larg de muzee, expoziţii de artă, locuri istorice, peisaje. Sunt descrise amănunţit emoţiile profunde provocate de întîlnirea cu capodoperele artistice sau cu răscrucile istorice. Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a ocupat de W.C.-uri. Căutînd o explicaţie, o găsesc, e drept, cu timiditate, în felul aparte al călătorului peste hotare.

În materie de muzee, Parisul e asemenea Planetei în materie de ţări. În cuprinsul Planetei sînt ţări foarte mari, țări mari, țări mici şi mijlocii, ţări pe care turiştii se bat să le viziteze şi ţări la care orice străin se gîndeşte – cu groază – că serviciul l-ar putea obliga să ajungă pe teritoriul lor, ţări despre care pînă şi oamenii străzii au auzit şi ţări despre care n-au auzit nici profesorii de Geografie. Pe Planetă, se află SUA, China, Marea Britanie, Federaţia Rusă, India, dar şi Burundi, Muntenegru, Tuvalu, Nauru.

TripAdvisor e un site mondial de călătorii, cu 350 de milioane de unici lunar, operând în 47 de ţări. Farmecul site-ului îl dau opiniile călătorilor despre locurile vizitate. Cînd merg peste hotare, mă grăbesc să parcurg opiniile de pe TripAdvisor despre locurile la care am ajuns sau voi ajunge. O fac nu doar pentru că observaţiile celor dinaintea mea sînt de o valoare practică deosebită, aparținând de regulă unor turiști care n-au bani de taxi, dar şi pentru că părerile de pe TripAdvisor reunesc într-o manieră caragialeană unică tembelismul sincer cu fudulia de autor.

Anul 547, Înainte de Christos. Mii de pelerini urcă pe valea fluviului Pleistos, către Sanctuarul lui Apollo din Delfi. Au venit nu numai din cetăţile greceşti, dar şi din alte părţi ale lumii: din Asia Mică, din Egipt, din Tracia. Unii au debarcat mai întîi în portul Kyra. Alţii au venit de la Atena, de la Sparta, din alte părţi ale Greciei antice, pe jos. răbătînd sanctuarul, ajunge la Templul lui Apollo, unde prooroceşte Pithia, pelerinii îşi fac ablaţiunile la izvorul Castalia, dintre stîncile abrupte numite Fedriade.

Unul dintre ghidurile pe care le citesc noaptea, înaintea căderii în somn, pe parcursul popasului meu la Roma, îmi atrage atenţia că-n zona hotelului meu, Campo de' Fiore, se află Palazzo Cenci. Deapănă broșura:„Palatul a aparţinut familiei Beatricei Cenci, acuzată împreună cu fraţii şi mama sa vitregă de vrăjitorie şi uciderea tatălui tiranic. A fost condamnată la moarte şi decapitată la Ponte Sant Angelo în 1599“.

ontrucţia Zidului îşi are temeiul în Directiva de Război nr. 40 a lui Hitler din 23 martie 1942. Puterea Zidului sporește însemnat după inspecţia lui Rommel. Printre altele, Zidul conţine Baterii de artilerie de coastă, staţii radar şi de ascultare. O baterie e alcătuită dintr-un buncăr prevăzut cu tun. umără şi buncăre individuale numite tobruk, nume dat de Rommel după asediul Tobrukului de către Aliaţi.

Din cîte se ştie, comunismul a investit în industria grea. Decenii de-a rîndul, în URSS şi în celelalte ţări frăţeşti, uzinele au scos pe porţile lor tractoare, camioane, locomotive. Ce-a păţit comunismul din cauza acestor investiţii prosteşti întreaga lume cunoaşte. Din cîte se ştie, comunismul a investit în industria grea. Decenii de-a rîndul, în URSS şi în celelalte ţări frăţeşti, uzinele au scos pe porţile lor tractoare, camioane, locomotive. Ce-a păţit comunismul din cauza acestor investiţii prosteşti întreaga lume cunoaşte. S-a prăbuşit! Produsele industriei grele zac acum, ca munţi de fier vechi, de-a lungul şi de-a latul răposatului imperiu.

Pe Costa del Sol, la 52 de kilometri de Malaga, se află Nerja. Unele ghiduri îi zic acestei localităţi sat. Altele, mai generoase, acceptă s-o treacă drept orăşel. Zgîrcit cu precizările, deoarece trebuie să dea gata întreaga Spanie, ghidul Michelin o expediază la capitolul dedicat întregii Coaste de sud a peninsulei. Nerja e o aşezare spaniolă ca oricare alta, din sudul Spaniei. Căsuţe albe, mediteraneene, aşezate în trepte, ca spectatorii la un teatru, dar avînd prăvălii cu suveniruri, cetăţeni în chiloţi scurţi şi sandale...