„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Jurnalul gîndurilor mele

„Camioanele gonesc spre socialism”

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Creaţia literar-artistică realizată în urma deplasărilor în realitate, cerute de Partid, e dominată de un infinit entuziasm faţă de oamenii şi realităţile întîlnite în cale. Semnificative din acest punct de vedere sînt impresiile lui Ionel Teodoreanu din Flacăra, 9 mai 1948, în urma vizitei făcute într-o noapte la APACA împreună cu 70 de scriitori, conduşi de preşedintele S.S.d.R, Zaharia Stancu: „E cu putinţă ca oameni ca mine şi ca tine, cititorule, avînd aceleaşi braţe şi aceleaşi tălpi...

Continuați lectura >

Ce înseamnă a sesiza și elogia „mlădițele noului“

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Avînd ca obiect istoria literaturii universale, un alt grup de teze şi concepte lansate de estetica sovietică se referă la raporturile dintre creator şi idealul său moral şi social-politic. În viziunea esteticii realismului socialist, orice mare creator poate fi raportat la un ideal pentru a cărui concretizare militează: „Prin urmare, în opera unui artist realist, idealul este elementul pentru care luptă artistul, elementul care, fiind dedus din observaţiile făcute asupra vieţii, trebuie să fie introdus şi mai adînc şi mai larg în viaţă“.

Continuați lectura >

Răspunsul scriitorilor: „Venim între voi, tovarăși!“

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) În prima parte a anului 1948, contactul scriitorilor cu noua realitate, înţeleasă ca mutaţie spectaculoasă în statutul unor clase şi categorii sociale (noua poziţie în societate a clasei muncitoare, de exemplu), cît şi ca manifestare a unor noi procese şi fenomene (şantiere naţionale, conştiinţa socială etc.) e deja o permanenţă a vieţii literar-artistice româneşti. Considerat a fi una dintre modalităţile educării revoluţionare a scriitorilor şi, prin aceasta, a făuririi unei literaturi socialiste, contactul scriitorilor cu noua realitate face subiectul unor gesturi largi, patetice.

Continuați lectura >

Un personaj sadovenian falsificat publicistic: Mitrea Cocor

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Este, oare, într-adevăr „Mitrea Cocor“ un salt în creaţia sadoveniană? Răspunzînd afirmativ, critica perioadei 1950-1953 se referea, fără s-o mărturisească deschis, la saltul ideologic, la mutaţia survenită în viziunea de lume a marelui scriitor. Această referire exclusivă la mutaţia în ideologie nu mărturiseşte, nicidecum, o anume stînjeneală produsă de realizarea estetică a romanului. În contextul perioadei 1950-1953, după dezbaterile din jurul romanului „Negura“, de Eusebiu Camilar (ianuarie-februarie 1949)...

Continuați lectura >

Cezar Petrescu își rescrie romanul interbelic, ”1907”, la cererea unor cititori imaginari

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Un caz deosebit de rescriere (la propriu) a unei opere interbelice identificate ca aparținînd realismului critic, de pe pozițiile realismului socialist, îl constituie romanul 1907 de Cezar Petrescu. Totul a început cu un alt roman al cunoscutului prozator, Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mîine, apărut în 1955 la Editura tineretului. Aflat în vizită la preşedintele Gospodăriei Agricole Colective 1907 din Boiştea, care e nimeni altul decît Ion Săracu, personajul narator al volumului Războiul lui Ion Săracu...

Continuați lectura >

Clasicii își rescriu opera interbelică

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Un loc deosebit în literatura realist-socialistă dedicată trecutului îl ocupă creaţia marilor scriitori interbelici, mai precis rescrierea de către aceştia a operelor lor realist-critice trecute din unghiul de vedere al realismului socialist. Procesul poate merge de la reluarea unor teme, subiecte, personaje, pînă la refacerea totală a operei anterioare. Există în acest sens o presiune deosebită exercitată asupra marilor scriitori interbelici de a-şi reconsidera opera de pînă acum, cea care i-a consacrat, de altfel.

Continuați lectura >

Un moment greu de imaginat azi: Sărbătorirea de proporții naționale a lui A. Toma

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) La numai o lună de la Centenarul Eminescu, pe 11 februarie 1950, o altă sărbătoare a literaturii ia proporţii naţionale: A. Toma împlineşte 75 de ani. Atente prin profil la marile momente ale vieţii publice ale ţării, ziarele şi revistele îşi aruncă în joc întreg potenţialul de iniţiativă publicistică.

Continuați lectura >

Sarabanda „uneltirilor dușmănoase” din literatura momentului

 (Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar)  Teza potrivit căreia lupta de clasă se ascute continuu, pe măsura înaintării spre socialism, e una dintre tezele cu efecte deosebit de grave asupra social-politicului din România perioadei 1947-1953. Ea a fost lansată și impusă țărilor socialiste de Stalin în confruntarea cu Partidul comuniștilor din Iugoslavia, condus de Iosif Broz Tito. Interesant de remarcat e faptul că ea se aplică numai în țările lagărului de democrație populară. Sub pretextul că Uniunea Sovietică lichidase demult dușmanul de clasă, ea n-are valabilitate în URSS, deși public nu se precizează asta.

Continuați lectura >

O nuvelă pe nedrept uitată – „Ana Roșculeț” de Marin Preda

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) Apărută în 1949 la Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., urmare directă a criticilor aduse „atemporalităţii“ volumului „Întîlnirea din Pămînturi“, nuvela lui Marin Preda, „Ana Roşculeţ“ , se remarcă tocmai prin complexitatea personajului principal, Ana Roşculeţ, prin atenta radiografiere, în toate implicaţiile sale, a procesului contradictoriu de transformare morală şi politică a unei muncitoare, proces definitoriu al actualităţii. Cu aceeaşi intensitate cu care semnalase schematismul ca o deficienţă a literaturii de actualitate...

Continuați lectura >

Interzicerea Cacofoniilor – expresie a mentalității burgheze

(Din Istoria literaturii proletcultiste, în pregătire pentru tipar) O spectaculoasă  expresie a culmilor pe care le poate atinge campania de negare totală și cu orice preț a trecutului nostru cultural ne-o oferă dezbaterile din lingvistică în perioada 1948–1950. Efect direct al nefastei influențe a concepției lui N. I. Marr privind caracterul de clasă al limbii, concepție căreia îi pune capăt faimoasa intervenție a lui Stalin, „Cu privire la marxism în lingvistică“, din Pravda, 20 iunie 1950, revista Cum vorbim desfășoară o susținută campanie de punere sub semnul întrebării...

Continuați lectura >