„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Eugen Barbu, „Ciuma”, din „Princepele”, editura Tineretului, 1969
Într-o sfântă Duminică, în timpul slujbei celei mari în biserica de-i zicea Caimata, intră un fel de cerşitor, înalt, lat, dugos, numai zdrenţe, strigînd: – Scăpaţi-mă, oameni buni! Necunoscutul se prăbuşi în faţa porţilor împărăteşti şi îşi arătă subsiorile. O fîntînea purulentă lăsa să curgă de-a lungul braţelor o scursură albicioasă.
– Ciuma!, strigă careva şi numele blestematei goli într-o clipă lăcaşul de rugăciuni.
Continuați lectura >
Revoluţia, în Vintileasa
Aproape nimeni din Vintileasa nu urmări intrarea revoluţionarilor în celebrul Studio 4 din după-amiaza lui 22 decembrie 1989. Cei din sat erau ocupaţi pînă peste cap cu alte treburi, mult mai importante. Unii tăiau porcul. Alţii furau lemne. Cei mai mulţi se îmbătaseră încă de dimineaţă. Era vremea răvăcitului. Că voiai sau nu, tot trăgînd vin dintr-un butoi într-altul, era imposibil să nu te faci criţă. Dar chiar treji fiind, vintiliştenii tot n-ar fi ştiut că Ceauşescu fusese răsturnat. De cîţiva ani, nici un televizor din sat nu mai era pus pe Bucureşti. Toată lumea urmărea Moscova.
Continuați lectura >
Cel mai titrat WC din lume
W.C.-urile publice de pe planetă diferă între ele. De la cele occidentale, cu scoică, pînă la cele turceşti, cu stat pe vine. Diferă nu doar ca formulă, diferă şi ca standard de civilizaţie: curăţenie, ordine, ba chiar şi confort. Eram convins că, în afară de mine, autor dedicat trup şi suflet unui studiu exhausiv al closetelor întîlnite în călătoriile peste hotare, nimeni din lumea asta largă nu s-a ocupat de ierarhizarea toaletelor publice.
Continuați lectura >
Punctul slab al Mareşalului: Mihai Antonescu
Citite, de fapt, recitite, (semnele cu pixul de pe margini de pagini spun limpede că am mai parcurs cartea Note-Relatări, editura Enciclopedică, 2001), Memoriile lui Camil Demetrescu, fost angajat la Cabinetul Ministrului şi Cifrului din Ministerul Afacerilor Străine, condus de Mihai Antonescu pe vremea Mareșalului, îmi confirmă o impresie lăsată de o altă carte:
Stenogramele interogatoriilor luate lotului Antonescian.
Continuați lectura >
Un eveniment al Istoriei
Legea Presei românești din toate timpurile a fost ca, la prima apariție, o publicație să cuprindă, la pagina întîi, un text cu valoare de Program. M-am conformat acestei Legi și ori de cîte ori am lansat un ziar, o revistă, am semnat în primul număr un Program. Reproduc mai jos pentru Istoria presei române trăite de mine însumi, eseul care prefațează apariția primului număr al revistei Historia, an. I, nr. 1, 14 noiembrie 2001:
Continuați lectura >
Stilul chemărist al „României libere”
Deși apare abia a doua zi, și România liberă stă sub semnul trecerii fără probleme, din convingerea că Nicolae Ceaușescu nu se va mai întoarce, de la Ceaușismul zelos la anti Ceaușismul fioros. Vineri, 22 decembrie 1989, ziariștii de la România liberă scoseseră un ziar care reflecta cu abnegație poziția lui Nicolae Ceaușescu față de protestele împotriva regimului. În dreapta sus, la locul cel mai vizibil, imaginea balconului din care vorbește Conducătorul la mitingul din 21 decembrie 1989.
Continuați lectura >
Mihail Sadoveanu, „Vechea și frumoasa Moldovă…” din „Drumuri basarabene”, Editura Librăriei H. Steinberg & Fiul
Voievodul Cantemir, cărturar vestit, a scris de mult o carte latinească: o serie de informații geografice, istorice și sociale, pentru curioșii veacului al 18-lea, care ar fi vrut să știe ceva despre această sălbatică, depărtată și frămîntată țară. Cartea lui Dumitrașcu Cantemir a oprit privirile și cercetările învățaților timpului și a fost rînduită în biblioteci. Pentru istoricii noștri noi, care au explorat ca pe-o Sahară trecutul nostru scris pe nisip și spulberat de vijelii...
Continuați lectura >
Secvență la Poștă
Încăperea Oficiului Poştal, nimerit între o Gogoşerie şi un butic de lenjerie intimă, îţi dă din start senzaţia de sufocare. E o căldură stătută, grea, de ou clocit, de neclintit chiar şi de curentul care aleargă prin local din cauza uşii larg deschise. Faţă de căldură, cei de la coada gigantică (din patru, funcţionează un singur ghişeu, şi acela servit de o femeie între două vîrste, cu soţ beţiv şi copii drogaţi) se apară cum pot. Cuconiţele îşi fac vînt cu evantaiul, străduindu-se să fie cît mai bine educate. Junele îşi scot din poşete sprayurile antisudoare şi se insprayază la subţiorile goale şi păroase.
Continuați lectura >
Un principiu necesar: A nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă
În ziua a doua a călătoriei de studii în Franța, mîncăm la un fel de întreprindere pariziană. Învăţînd de la înaintaşi, asociaţia care ne patronează excursia se foloseşte din plin de principiul numit: „a nimeri tocmai cînd oamenii sînt la masă“. În consecinţă, multe vizite, discuţii, întîlniri pe la diferite întreprinderi, n-au fost altceva decît nişte pretexte mascate stîngaci de a lua masa acolo. E drept că discutam aprins, puneam întrebări (care de care mai idioate), umblam prin halele întreprinderii sau prin birourile instituţiei.
Continuați lectura >
Singura opțiune în comunism: între a fi corect și a fi jigodie
În Jurnalul din închisoare al lui Ştefan Andrei, pe care-l citesc în varianta electronică a manuscrisului la Găgeşti-Deal, pentru a-i face Prefaţa, dau peste un citat transcris de autor, în închisoare, dintr-un articol iscălit de mine în Zig-Zag Magazin din 6 - 12 martie 1991. Citatul, pe care-l voi reproduce mai încolo, e publicat fără nici un comentariu. Din cîte-mi amintesc, articolele din Zig-Zag au fost strînse de mine în volumul De la o Lovitură de Stat la alta, unul dintre volumele de reunire a publicisticii mele de după decembrie 1991.
Continuați lectura >