„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Ion Antonescu – Discurs ținut ca premier investit cu depline puteri în conducerea Statului Român la prima ședință a Consiliului de Miniștri, cea din 7 septembrie 1940
Grija de țărani. Cînd spun grija pentru țărani – și fiecare din departamentele dvs. are legături cu această țară, pentru că de acolo vine și energia și viața, și ei mor de foame – atunci trebuie să vă preocupați de acest lucru, pentru a îmbunătăți starea țărănimii. Vă rog să luați măsuri.
Continuați lectura >
Afacerea cu copiatul
Nelu Carabanea nu şi-ar fi revenit, poate, niciodată din lovitura primită prin legea care obliga firmele de profeţii să aibă un procent de 50% îndepliniri, dacă, la un moment dat, Bacalaureatul nu s-ar fi transformat într-un veritabil măcel naţional. Tot mai multe odrasle de proaspăt îmbogăţiţi ţineau morţiş să obţină diploma. Babacii le-ar fi dat bani de Mercedes sau de sejururi în Caraibe fără a avea Bacalaureatul. Le-ar fi dat şi dacă ar fi fost analfabeţi. Nu de alta, dar nici babacii nu şedeau prea bine cu şcoala, astfel că le-ar fi fost greu să-şi dea seama că odraslele abia dacă o rupeau cu tabla înmulţirii.
Continuați lectura >
Cum am petrecut primul Revelion din Cel de-al treilea Război mondial: Războiul cu păstorii de capre din Statul Islamic
Excepţie făcînd 2015, cînd am fost la Regio di Calabria, unde n-am dat peste ţipenie de Revelion în stradă, toate revelioanele din străinătate le-am petrecut împreună cu băştinaşii din locul de popas turistic. Am petrecut e un fel de a spune. Nu mă imaginaţi destupînd sticla de şampanie cu cîteva minute înainte de Miezul nopţii, nici umblînd prin mulţime cu coarnele roşii electrice cumpărate de la ambulanţi...
Continuați lectura >
Take Ionescu despre români: „Sîntem răi de plată și sîntem cheltuitori”
Prin folderele de eseuri găsesc rupt dintr-o carte a lui Nae Ionescu un citat despre deosebirea dintre omul de reflexie și omul de acțiune: „Iar ceea ce de obicei numim noi un om inteligent e mai degrabă contrariul unui om de acţiune. Inteligenţa este prin natura ei o facţiune analitică, ea despică realităţile şi pe cele pentru şi pe cele contra. Ba fiind, inteligenţa pune frîne gestului, le poate păzi de eroare şi e insucces, dar în acelaşi timp, poate acţiona inhibitiv, cum se întîmplă de fapt” (Nae Ionescu, Roza vînturilor, Editura Cultura Naţională).
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XVIII-a)
Dacă oamenii obişnuiţi se ceartă pe stradă, noi ne certăm prin gazete. Am căzut şi eu în această capcană. Am avut o perioadă în care răspundeam imediat după fiecare atac, dar acum am mai renunţat să fac aşa ceva. Pot să vă spun însă că în spatele polemicilor din ziare şi în spatele unor articole sînt interese economice foarte puternice şi că, din nefericire, sînt tot mai puţin oameni care cred cu adevărat în scris, care şi-au făcut din scris o profesiune de credinţă. Pentru mulţi, scrisul e doar un mijloc de a deveni mai bogaţi şi mai puternici. Eu sînt cel mai fericit atunci cînd scriu pentru prima dată un text.
Continuați lectura >
Mihai Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor / Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, / Dacă fiii-ţi mârdri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deşi moare valul, / Dulce Românie, asta ţi-o doresc. / Vis de răzbunare negru ca mormântul / Spada ta de sânge duşman fumegând, / Şi deasupra idrei fluture cu vântul / Visul tău de glorii falnic triumfând, / Spună lumii large steaguri tricoloare, / Spună ce-i poporul mare, românesc, / Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare
Continuați lectura >
Cum ne-au apărat jandarmii de telespectatorii de pe margine
Noi, membrii echipei TV, ajungem la cel de-al treilea popas al transmisiei în direct, Rahova, după carul de reportaj. Nu ne descurcăm cu adresa pe străzile murdare, cu asfaltul ciuruit de gropi şi şănţuleţe, mărginit de blocuri fără balcoanele tradiționale, ca nişte borcane fără murături,. De sub puzderia de rufe atîrnate la uscat, de poliţe spînzurate de ferestre pe care stau borcanele de cîrnaţi şi murături, practic faţadele nu se mai văd.
Continuați lectura >
Cum a fost la Piaţa care nu stă pe loc
Programul dat de gazde încă de pe aeroportul din Bangkok mă atenţionează că pe 25 martie, după micul dejun, vom merge la celebra Damnoen Saduak („Piaţa plutitoare”). Deşi ageamiu în chestiuni financiare, mi-am dat seama că vom merge la Piaţă. Foarte bine! mi-am spus, deşi undeva, în adîncul sufletului, un drăcuşor mă zgîndărea cu întrebarea:
De ce trebuie trecut în ditamai Programul turistic mersul la cumpărături? Am găsit răspunsul abia în istorica zi de 25 martie, cînd a venit rîndul punctului din Program intitulat Vizitarea Pieţii plutitoare. Ce e Piaţa plutitoare?
Continuați lectura >
Radioul a lăsat locul Televiziunii în manipularea maselor
Un interviu dat de Patriarhul Nicodim publicației Graiul Nou, Ziar al Direcțiunii Politice a Grupului de Trupe ale Armatei Roșii (din România, desigur), mă îndrumă spre colecția acestui ziar. E o publicație în format mare – P IV, îi spun bibliotecarii – iscălit de nume rusești. Sînt probabil ruși vorbitori de limbă română. Țelul publicației îl reprezintă cultivarea relațiilor de amiciție româno-ruse. L-aș putea plasa, din acest punct de vedere, la capitolul Ofensiva de răsturnare a imaginii. Prin paginile de cultură, prin reportajele din URSS, prin ținerea la zi a cititorului cu evenimentele din Uniunea Sovietică, ziarul se înscrie în ceea ce se numește, după 23 august 1944, Cunoașterea adevărului despre URSS.
Continuați lectura >
Cecilia Caragea, Dialog cu Ion Cristoiu, editura Dacia, 2001 (partea a XVII-a)
E o catastrofă să-ţi dai seama înainte cu trei – patru luni ce anume se va întîmpla! Am momente cînd nu mai vreau să spun lucrurile asta ca să nu se mai uite lumea la mine ca la un nebun. Vreau să merg la bibliotecă, să citesc şi să scriu. Dar de fiecare dată ofertele care mi se fac mă determină să mă reîntorc în presă. Din nefericire, întotdeauna am avut ceea ce nu mi-am dorit. În mod fatal, atunci cînd nu vrei ceva, ai. E ca în iubire: uneori te iubeşte cineva pe care tu nu-l iubeşti. Vi s-a întîmplat, nu? La Cehov, X îl iubeşte pe Y, dar Y nu-l iubeşte pe X, ci pe Z şi tot aşa... Dar cine mai are sentimente puternice şi durabile?
Continuați lectura >