La o braserie de pe Saint-Honoré, ospătăriţa ţine morţiş să-mi vorbească în englezeşte, deşi i-am cerut ceva în franceză. Face asta pentru a-şi dovedi că a reuşit să înveţe limba yankeilor. Asemenea tuturor celor care-şi fac o mîndrie din învăţarea unei limbi străine caută să spună în engleză cît mai multe propoziţii. Nu e singurul caz de acest fel întîlnit în Parisul din ultima vreme. Francezii, pînă mai ieri atît de mîndri de limba lor şi atît de nesuferiţi cu alte limbi, cu engleza, mai ales, se zbat să înveţe limba lui Shakespeare, care e, totuși, şi limba dirijorilor de trafic de pe aeroporturi.

Ajaccio îl are pe Napoleon. Nazaretul îl are pe Iisus, iar Petersburgul, pe Petru Cel Mare. Strandford upon Avon îl are pe Shakespeare, iar Atena, pe Pericle. Celebra insulă Mont Saint-Michel o are pe La Mère Poulard, inventatoarea omletei cu același nume. Fiecare dintre celebrităţile al căror nume e legat de un loc a făcut ceva glorios și pentru locul respectiv. Napoleon s-a jucat de-a Împăratul la Ajaccio, cînd abia dacă ştia să se şteargă la nas. La Ierusalim, Iisus Christos s-a lăsat crucificat. Shakespeare s-a însurat la Strandford upon Avon, iar Petru cel Mare a ridicat, pe malurile Nevei, un Oraș, Sankt Petersburg.