1. Un interviu dat de Patriarhul Nicodim publicației Graiul Nou, Ziar al Direcțiunii Politice a Grupului de Trupe ale Armatei Roșii (din România, desigur), mă îndrumă spre colecția acestui ziar. E o publicație în format mare – P IV, îi spun bibliotecarii – iscălit de nume rusești. Sînt probabil ruși vorbitori de limbă română. Țelul publicației îl reprezintă cultivarea relațiilor de amiciție româno-ruse. L-aș putea plasa, din acest punct de vedere, la capitolul Ofensiva de răsturnare a imaginii. Prin paginile de cultură, prin reportajele din URSS, prin ținerea la zi a cititorului cu evenimentele din Uniunea Sovietică, ziarul se înscrie în ceea ce se numește, după 23 august 1944, Cunoașterea adevărului despre URSS. Venirea lotului de prizonieri – 10.000 – în preajma alegerilor din 19 noiembrie 1946 se bucură de o acoperire mediatică ieșită din comun. Grație unei rubrici, sînt publicate scrisori de la prizonieri, toate insistînd pe avantajele prizonieratului în Uniunea Sovietică. De o atenție aparte beneficiază ARLUS.
Puterea acestui ziar e dată însă de editor:
Direcțiunea politică a Grupului de Trupe ale Armatei Roșii. Graiul nou e practic oficiosul ocupantului sovietic.
Misiunea oficială a publicației e de a veghea la respectarea Armistițiului. Armistițiul prevedea însă obligativitatea de desfascizare a țării. Graiul nou monitoriza procesul de desfascizare, desfășurat, după cum era de așteptat, de regulă în istoria noastră, în favoarea PCR. De asemenea, Graiul nou supraveghea ca nu cumva pe teritoriul public autohton să sară vreo scînteie fascistă. Monitorizarea desfascizării dădea publicației puteri uriașe. Dacă te lua la întrebări Graiul nou, singura ta șansă era de a te duce direct, fără să-ți spună nimeni, la închisoare.
2. O idee interesantă în publicistica lui Sadoveanu (repet, mult superioară celei iscălite de Arghezi prin consistență) din volumul 19 Opere dinainte de 1989:
Războiul a fost pentru țăranii români un timp al deșteptării prin cunoaștere. Pînă la război înțărcuiți în cătunul lor, din care ieșeau ca Proștii lui Rebreanu, ajunși pe front, țăranii încep să cunoască și alte lumi decît cea din jurul casei lor. Astfel, țăranii își dau seama că sînt posibile și alte moduri de viață decît cel dus de ei de veacuri.
3. Din capitolul despre ascensiunea fascismului în Germania al Istoriei ilustrate a omenirii am conchis că noua drăcovenie a corespuns exemplar uriaşei Manipulări la care s-a dedat fascismul.
Istoria italienilor, cartea iscălită de Giuliano Procacci în 1968, publicată la Editura politică în 1975, reliefează rolul radioului în consolidarea regimului fascist în Italia:
„Din simplu guvern, fascismul se transforma tot mai mult în regim, un regim al cărui zeu era «ducele», «cel ce avea întotdeauna dreptate» şi al cărui profet era radioul. Acest nou şi puternic mijloc de comunicare contribuia, într-adevăr, într-un mod hotărîtor la formarea şi modelarea opiniei publice, mai ales într-o ţară în care tirajul ziarelor era încă destul de limitat. Nu degeaba, după cea creat în 1927 un organ de stat pentru transmisiuni radiofonice, guvernul fascist s-a grăbit să-l pună sub controlul său special. Prin intermediul radioului, italienii erau zilnic informaţi despre succesele Italiei fasciste (…)“.
Scriam la un moment dat că fascismul, dar şi bolşevismul s-au folosit de radio pentru imbecilizarea maselor, deoarece radioul avea următoarele avantaje:
- 1) Pătrunderea în locuri greu accesibile presei.
- 2) Se adresa şi maselor analfabete, care nu ştiau să citească, dar ştiau să audă.
- 3) Nu presupunea verificarea prin privire, gen Am văzut cu ochii mei.
Televiziunea a luat locul radioului în Marea manipulare. Ba chiar cu mai mare eficienţă.
De ce?
Pentru că manipularea prin imagini e mult mai convingătoare decît cea prin sunet.
4. Adevăruri incomode, volumul scos de foştii ofiţeri de Securitate la Editura Semne în 2013 îmi confirmă ipoteza că în 22 decembrie 1989, începînd cu ora 16, sediul MApN a găzduit Împărţirea tortului.
Echipa perestroikistă se întîlneşte la Sediul MApN cu trimişii structurilor de forţă ale fostului Regim – Armată, Interne, Securitate – pentru a încheia negustoria crucială.
Noua echipă primea binecuvîntarea Foştilor.
Foştii căpătau făgăduiala unei protecţii.
Ulterior, în lunile de bătălie politică dintre Opoziţia pro-occidentală şi Puterea pro-sovietică a prins să circule o casetă video care surprindea o şedinţă, de după ora 17, la Sediul Comitetului Central.
Cei din Piaţa Universităţii, liderii partidelor istorice, jurnaliştii cîrtitori au făcut mare caz de ceea ce ei numeau deconspirarea modului în care s-a făcut Frontul Salvării Naţionale.
Pelicula înfăţişa nişte tovarăşi în frunte cu Ion Iliescu şi Silviu Brucan care tocmai atunci, după ora 17, începeau o nouă Putere.
Nimeni nu ştia la ora intrării în circulaţie a acestei casete că mai înainte de 17, la ora 16, Ion Iliescu şi şi Petre Roman participaseră la o altă reuniune, cea de la sediul MapN, în hotarele căreia fuseseră luate deciziile ce acum păreau a fi improvizate.
Mai tîrziu, cînd am aflat de şedinţa asta, m-am întrebat de ce?
- a) Ion Iliescu n-a suflat o vorbă despre ea în cea de a doua intervenţie la TVR. În schimb, Ion Iliescu a anunţat-o pe cea de la sediul CC.
- b) În timp ce reuniunea de la CC e filmată de cinematografiştii Poporului Răsculat, cea de la Sediul MapN rămîne completamente secretă.
Acum, după lectura memoriilor din Adevăruri incomode, sînt sigur:
Reuniunea de la Sediul CC, anunţată de Ion Iliescu şi, prin asta, expusă curiozităţii, s-a ţinut doar pentru a ascunde Lovitura de stat.
Şedinţa de la MapN dezvăluia o negustorie.
Cea de la CC se străduia să înfăţişeze o echipă care improvizează, surprinsă şi ea (!) de Revolta spontană.