„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

admin_adrian

Stelian Popescu, „Nicolae Titulescu”, în Universul, 21 martie 1941

Numai istoria nepărtini­toare aşează pe oamenii po­litici definitiv în locul ce li se cuvine. Cât timp sunt în viaţă, ca­lităţile ca şi defectele lor în­­tunecă dreapta judecată din cauza excesului cu care a­­ceste calităţi apar în ochii contimporanilor. Rari sunt oamenii cari să nu aibă cusu­ruri şi scăderi în viaţa lor, dar puţini sunt aceia cari, ca Nicolae Titulescu...

Continuați lectura >

Despre cîini și mîțe: Confruntarea

Seara, cînd mă întorc de la bibliotecă, zuruind pe asfalt rotilele celor două valize, burdușite cu cărți, de se interesează taximetriștii, văzîndu-mă, dacă merg cumva la gară, îmi găsesc soția în fotoliu, la televizor. Urmărește seară de seară un serial ajuns la incredibilul număr de șase sezoane, deși personajul principal e un criminal în serie ce-ar fi trebuit descoperit și arestat de autoritate, cum se întîmplă în toate producțiile cinematografice ale Hollywoodului proletcultist, cu toți criminalii.

Continuați lectura >

Cum le-am înţeles pe femei

Mult timp m-am întrebat cum de pot sta femeile ore întregi, ba chiar şi ani întregi dacă s-ar putea, în raionul de confecţii al unui mare magazin. Mie, de exemplu, hectarele de rochii, fuste, costume şi cipilici nu-mi spuneau nimic. Rămîneam cu gura căscată cînd vedeam zeci de persoane feminine umblînd pe aleile dintre pajiştile de cîrpe cu un aer vădit preocupat, de şef de stat în vizită de lucru, oprindu-se în dreptul unui şir de umeraşe, luînd o ţoală, punîndu-şi-o în faţă, răsucindu-se la oglindă, ca un şurub de roată dinţată, şi apoi punînd-o la loc.

Continuați lectura >

„Pare că nu e o prea mare grijă de somn la București”

Căutînd cărți și broșuri de prisos pe rafturile de jos ale Bibliotecii, unde stau ascunse sub ușițe de placaj materialele strînse în călătoriile de documentare, am descoperit, alături de deja inutilele lucruri despre China, Japonia, Coreea de Sud (am scris și publicat despre aceste locații), cîteva volume din seria Pays et Nations. Le monde în culeors, editate de La Société Grolier Québec „pour la Canada français”. Dintre volumele descoperite îmi atrage atenția cel cu numărul III: Conține un articol despre România.

Ion Cristoiu despre un interviu uitat cu Ion Țiriac

Rep. – Domnule Ion Cristoiu, este adevărat că ați lucrat la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist? I.C. – Interesantă întrebare și incomodă. Mi se pune pentru prima dată. Nu, nu am lucrat la nici un comitet central, nici măcar al CC al U.T.C. Am fost gazetar de meserie, am rămas gazetar. Am fost și în conducerea unor publicații, în speță, apropo de UTC, redactor șef-adjunct la „Scînteia tineretuli”. N-am lucrat niciodată și nici nu cred că puteam să lucrez.

Continuați lectura >

Adrian Păunescu, Te aştept din volumul Rezervația de zimbri (1982)

Te aştept în fiecare gară, / Dacă se va întâmpla să urci? / Dintr-un buchet întristat de recruţi, / Dintr-o sală de aşteptare / Luminată ieftin, / Dintr-o cutie de chibrituri / Uitată pe peron, / Dintr-o amintire carnală a mea, / Te-aştept să mă ajungi / Din urmă. / În fiecare gară, / În fiecare trecere pe la uşa cuşetei / În care nu dorm, / În fiecare tresărire a osiei vagonului, / Te-aştept să mă ajungi din urmă. /

Continuați lectura >

Zece locuri publice în care poți să faci sex

Pe scaunele așezate de o parte și de alta a vagonului de metrou toată lumea citește revista 22, publicația intelectualilor de elită din România. Dacă ai sub braț revista, ținută astfel încît să se vadă că-i vorba de 22 și nu de Dincolo de chiloți, beneficiezi de privirile admirative ale unor intelectuale gen scînduri de călcat mergătoare. În mijlocul vagonului, spînzurat de inel stă proțăpit un ins din provincie, întîia oară în viața lui la întîlnirea cu metroul. Nu s-a așezat pe scaun, deși locuri sînt multe libere: Se teme să nu treacă de stația Romană fără să-și dea seama.

Continuați lectura >

Un moment de răscruce: Să dai sau nu dai boyului bacșiș?

Cam la toate hotelurile din străinătate, procedurile standard sînt aceleaşi, cum se întîmplă, de exemplu, la lansarea unui robot în direcţia planetei Marte. De această dată, robotul nu e o maşinărie schiţînd un omuleţ abstract, asemenea picturilor care profeţesc toaleta publică din împrejurimi, ci un om concret, un om în carne şi oase. Omul eşti tu, abia coborît din taxi şi năucit de efortul intelectual depus pentru a stabili dacă şoferul te-a tras sau nu pe sfoară. Ca în multe alte cazuri din viaţă, nu vei afla niciodată adevărul.

Continuați lectura >

Nenorocirea de a fi o țară din Africa

Am început cu entuziasm micro-romanul lui Bohumil Hrabal Bambini di Praga. Pe autor mi-l amintesc din capodopera Toba spartă, citită înainte de 1989, din care am reţinut zicerea: Nu se poate trăi fără o gaură-n cap. Mă dăduse gata atunci mecanismul umorului cehesc, tipic acestui popor în stare să se amuze şi în faţa unei cotropiri străine. Esenţa mecanismului de tip Haşek e dată de pălăvrăgeala personajelor. Un fapt, fie el minor, scapără în personalitatea flecarului amintirea unei istorioare vesele: Mecanismul Madelenei proustiene citit pe dos.

Continuați lectura >

Ion Cristoiu despre romanul Delirul. Ion Cristoiu despre romanul Delirul

Romanul "Delirul" a fost publicat iniţial într-un tiraj de 35.000 de exemplare. Apoi a fost suplimentat cu alte 90.000 de exemplare. La începutul anilor '90, Ion Cristoiu a reeditat romanul "Delirul" eliminând capitolul despre Ceauşescu pe care l-a înlocuit cu un altul despre Stalin din manuscrisul autorului, păstrat de familie. Jurnalul Naţional: Domnule Ion Cristoiu, de romanul "Delirul" sunteţi legat personal mai mult decât oricare alt critic al operelor lui Marin Preda...

Continuați lectura >