Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg,
Ca un dulău trîntit pe-o labă –
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.
Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe,
O, troli domoli, o, troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gînd cretin!
Stîngi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin cîte-un gang,
Sub ceasuri largi – balang, balang!