Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 888, anul IV, sîmbătă, 27, şi duminică, 28 mai 1995, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Prin anii ’50, poeta Nina Cassian era cît pe-aci să facă pușcărie pentru niște versuri rămase de atunci faimoase: „M-am deplasat la fața locului./Fața locului era umflată“. De ce au fost considerate ele primejdioase la vremea respectivă? Pentru că poeta răspundea astfel ironic îndemnurilor mai-marilor realismului socialist, ca scriitorul să se ducă pe teren, la fața locului. Am fost, zicea poeta, la fața locului. Numai că fața locului era umflată. Adică, exagerată propagandistic.
O delegație de partid și de stat condusă de președintele Ion lliescu a făcut în aceste zile o vizită de lucru în localitățile afectate de inundații. Apelînd, preț de un editorial, la stilul jucăuș al Tiei Şerbănescu din „Cotidianul“, aș putea spune și eu despre această delegație c-a fost la fața umflată a locului. Umflată nu de propaganda comunistă, ca în cazul Ninei Cassian, ci de ploi.
Pe mine m-au amuzat versurile Ninei Cassian cînd le-am citit și le-am transcris pentru „Istoria literaturii proletcultiste române“. Mult mai tare m-au amuzat însă secvențele difuzate de TV de la vizita delegației de partid și de stat la fața umflată de ploi a locului. Am putut vedea, în persoanele lui Ion lliescu, Nicolae Văcăroiu și Octav Cozmâncă – membri ai delegației de partid și de stat —, niște domni în cămăși albe, puși la cravată și costum, pășind prudenți să nu-și afecteze pantofii de lac, printre bălți și noroaie.
Acești domni coborîți parcă de la Paris, cu cămășile apretate, cu ultimul fir de păr atent îngrijit, cu rufăria intimă netezită cu fierul de călcat, contrastau violent cu peisajul. În jur, case distruse, copaci scoși din rădăcini, noroaie, vaci vîrîte pînă la gît în mocirlă. Domnii respectivi, cărora li se mai zice și guvernanți, ședeau de vorbă cu locuitorii loviți de nenorocire. Niște amărîți îmbrăcați în flanele tocite de vreme, cu încălțămintea ruptă. Pe fețele lor se amesteca tristețea de a-și vedea distrusă agoniseala de-o viață cu mirarea că văd aterizați, în bălțile și noroaiele din jur, niște domni al căror aer părea de cetățeni veniți de pe altă planetă.
Cum de-au ajuns Ion lliescu, Nicolae Văcăroiu și Octav Cozmâncă în asemenea locuri îmbrăcați ca la Consiliul Europei? Răspunsul e foarte simplu. N-au avut timp să se schimbe. Au plecat așa de la București. Pentru că acolo, la București, ei s-au îmbrăcat europenește ca să primească vizita delegației Fondului Monetar Internațional. Ceaușescu ar fi jucat teatrul de-a merge la fața locului în salopetă și cizme de cauciuc. Ion lliescu, Nicolae Văcăroiu și Octav Cozmâncă n-au mai avut puterea să monteze o nouă comedie. Își epuizaseră toate energiile jucînd-o pe cea a europenizării în zilele inspecției Fondului Monetar Internațional. Pentru că tot ce s-a petrecut în timpul din urmă la București, la nivelul Guvernului, al PDSR, al Președinției, n-a fost altceva decît o comedie menită a-i convinge pe cei de la FMI de europenismul actualei Puteri. Observatorii atenți ai vieții politice românești au putut sesiza o goană turbată a Guvernului, a Președinției și a coaliției majoritare de a demonstra voința de a intra cît mai repede în Europa. Guvernul s-a grăbit să adopte o serie de documente cerute de Consiliul Europei. A vrut să facă același lucru și cu Proiectul Legii minorităților. Nu i-a reușit prea mare lucru, dat fiind că, în cazul unui asemenea document, era mai greu de jucat comedia adoptării în viteză.
La Palatul Snagov s-a convocat la iuțeală Comisia pentru Integrare Europeană, comisie care, potrivit lui Tudorel Postolache, a stabilit, la finele unor dezbateri de două zile, de ce a fost înființată! La reuniune, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, a ținut o cuvîntare pe tema legăturii indisolubile dintre cultură și finanțe. Mai mult ca sigur, domnul demnitar a făcut această observație plecînd de la faptul că numeroase bancnote care-i trec prin față conțin, tipărită, înfățișarea unui om de cultură: Nicolae lorga. Vîrît în viteza maximă a europenizării, pînă și Corneliu Vadim Tudor și-a lăsat acasă, la vila din Cotroceni, ițarii naționaliști, devenind brusc adept al intrării noastre în Europa. Președinția și-a îndulcit atitudinea față de Recomandarea 1201. Iar majoritatea parlamentară a făcut pe dracu’ în patru pentru a trece prin Parlament, tot în viteză, Legea Privatizării. Nu e prima dată cînd sosirea unei inspecții occidentale provoacă la București o întreagă comedie a voinței de intrare cu orice preț în Europa. După plecarea delegației, guvernanții își scot costumele și surîsurile europene și-și pun sumanele mioritice.
Deplasîndu-se la fața locului, Nina Cassian constatase că fața locului era umflată. Același lucru l-ar putea spune și delegația FMI despre tot ce a întîlnit la București pe parcursul vizitei sale.
