„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

admin_adrian

Liviu Rebreanu, Primele pagini din romanul Ion

chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului. Lăsând Jidoviţa, drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii Domneşti, mai poposind puţin la Cişmeaua Mortului, unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare, apoi coteşte brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline.

Continuați lectura >

E strict interzisă aducerea lumînărilor de acasă!

O camionetă rablagită cu un cauciuc peticit îşi vede de drum pe banda întîi a şoselei. De-a latul, un anunţ pictat cu litere roşii: Vînd pămînt pe Lună!!! Telefoane: Sînt date un număr de mobil şi unul de fix. * Gelu Bolobeică îşi are vila în Cartierul rezidenţial. Arborii de pe marginile străzilor și din părculeţe fac un zid tare, de neclintit împotriva zgomotelor barbare ale Marelui Oraş. Nu sînt blocuri, magazine, spaţii de joacă. Locatarii sînt, în general, oameni în vîrstă. Pentru că lipsesc copiii, cartierul pare mai degrabă o staţiune de viligiatură de lux decît o aglomerare de case în Bucureştii democraţiei tranzacționiste.

Continuați lectura >

După ce anglo-americanii le-au bombardat Trecutul, nemții s-au apucat să-l reconstituie pînă la ultimul amănunt

Într-un text publicistic seducător, republicat apoi în volumul Viaţa ca o pradă, Marin Preda istorisea, nu fără veselia sa moromeţiană, o întîmplare petrecută în călătoria de documentare în RFG. La una dintre întîlnirile cu scriitorii germani i-a atras atenția o cuconiţă care intervenea cînd ți-era lumea mai dragă cu o întrebare agasantă: Connaissez – vous Günter Grass? Atît de tare i-a pisat tipa cu această provocare încît – zicea hîtru Marin Preda – deşi după atîta publicitate, i se urîse de Günter Grass, la întoarcerea acasă, scos din sărite, s-a apucat să-l citească pe scriitorul german autorul Tobei de tinichea.

Continuați lectura >

Mareșalul Antonescu exasperat de românescul Lasă-mă să te las!

Am reluat lectura la Stenogramele Consiliului de miniștri din tipul Guvernării Ion Antonescu. Sînt la volumul IV, perioada din septembrie 1941 pînă în ianuarie 1942. Observ și notez în vederea unor note mai ample: a. Teoria Mareșalului că o lege trebuie să fie cît mai concisă. Regulamentul de funcționare, venit ulterior, concretizează fiecare articol. Cînd ministrul de Interne îi prezintă în Consiliul de miniștri Legea poliției, Mareșalul tresare supărat la marele volum care e legea. El menționează că o lege e cu atît mai favorabilă infractorilor cu cît e mai stufoasă.

Continuați lectura >

Ion Cristoiu – „Sunt născut gazetar”

A revoluţionat jurnalismul românesc cu primele mari publicaţii de presă din România postdecembristă. Flerul lui înnăscut de gazetar i-a adus nu doar tiraje ameţitoare, ci şi o notorietate greu de egalat. Jurnalist de şcoală veche, curajos în declaraţii şi adesea controversat, şi-a păstrat libertatea de a se situa mereu în răspăr cu restul presei. Editorialele pe care le semnează şi analizele politice de pe micul ecran au făcut din el un personaj de linia întâi

Continuați lectura >

Corneliu Zelea Codreanu, „Un protest public”

Duminică s-au ținut în țară, în Capitală și la Radio, zeci de discursuri, toate lovind în Iuliu Maniu, în timp ce el a fost împiedecat, cu gaze lacrimogene, de a vorbi. A ataca din zece părți un om – orice păreri ar avea el – punîndu-i în sarcină mai mult decît merită și în același timp interzicîndu-i de a se apăra, este un act de lașitate care înalță pe cel atacat și înjosește pe atacatorii lui. Dacă prin ilegalități cineva mai poate încă birui, lașitatea n-a ridicat niciodată biruitori.

Continuați lectura >

Candidatul promite tinerilor spații locative în care să facă sex

Mielu Cămărăşoiu a înscris la Tribunal Partidul celor care nu se prezintă la vot. Toţi cei care absentează de la scrutinul parlamentar trebuie consideraţi de îndată că au votat cu Partidul lui. Lucrurile s-au petrecut cam aşa: Conducerea a stabilit un anume candidat. La o săptămînă după, conducerea a fost dată jos. Noua conducere a desemnat un alt candidat. Fosta conducere a contestat la tribunal legalitatea noii conduceri. Procesul, care v-a dura vreo doi ani, n-a început.

Continuați lectura >

La ieşit în priveală pe Champs-Elysées

La o braserie de pe Saint-Honoré, ospătăriţa ţine morţiş să-mi vorbească în englezeşte, deşi i-am cerut ceva în franceză. Face asta pentru a-şi dovedi că a reuşit să înveţe limba yankeilor. Asemenea tuturor celor care-şi fac o mîndrie din învăţarea unei limbi străine caută să spună în engleză cît mai multe propoziţii. Nu e singurul caz de acest fel întîlnit în Parisul din ultima vreme. Francezii, pînă mai ieri atît de mîndri de limba lor şi atît de nesuferiţi cu alte limbi, cu engleza, mai ales, se zbat să înveţe limba lui Shakespeare, care e, totuși, şi limba dirijorilor de trafic de pe aeroporturi.

Continuați lectura >

Corneliu Zelea Codreanu – pe post de Lenin al Legionarilor

Pentru a desluși condițiile de apariție ale articolului «Blestemata burghezie»?! publicat de Stelian Popescu în Universul din 17 februarie 1941, trebuie să văd în ce număr din Porunca Vremii a fost tipărită nota cu care polemizează directorul ziarului. Într-un soi de prefață e citat un text din Porunca Vremii, joi 12 a. c. Cum adică 12 a.c. - îmi spun? Porunca Vremii a mai apărut după Rebeliune? Internetul nu mă ajută. Porunca Vremii nu se bucură de prea multe amănunte.

Continuați lectura >

Ion Cristoiu: Sper să prind şi prăbuşirea capitalismului, şi revenirea comunismului

Urmărit de obsesia scrisului şi a notorietăţii pe care ţi-o dă acesta, Ion Cristoiu s-a bucurat de primul succes chiar din banca de liceu, când a semnat în Revista Rebus. Dar, pe măsura împlinirii viselor de ziarist, au apărut şi nemulţumirea de sine şi dorul de a scrie cât mai multă proză. Marius Tucă: Domnule Cristoiu, aţi împlinit 60 de ani. Cum i-aţi împărţi? Cum ar fi împărţeala lor? I-aţi împărţi înainte şi după Revoluţie sau cum?

Continuați lectura >