„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Anchetă in futurum
Situația noastră la Paris, după pacea de la București, era lamentabilă. Condițiile în care capitulasem, cu tot eroismul de la Siret, ne ridicaseră, față de aliați, calitatea de beligerant! Rămăseserăm învinși, deși camarazi de arme cu învingătorii. Numai ostracismul la care kommandantura germană osândise câteva personalități dintre cele refugiate la Iași ne-a dat putință să ne reabilităm pe lângă cei care dictau pacea. Dintre deportați, Take Ionescu era, la Paris, unicul român cu credit în lumea politică. Cu el vorbea Lloyd George; lui i se destăinuia Clemenceau...
Continuați lectura >
Întîlnirea istorică dintre Tzontzy și Motilici
S-a declanșat Operațiunea Cei doi pisoi. Îi spun așa, deoarece n-am la îndemînă un nume mai inspirat. Apropos. Cum se reușește uneori să se dea operațiunilor inițiate de serviciile secrete nume de cod atît de interesante? Așa cum am mai scris în acest jurnal al relației mele cu mîțele și cîinii, titularul casei e Tzontzy, un pisoi devenit deja eroul scrierilor mele. Un fel de Ahile pentru Homer. E un pisoi afurisit și tocmai de aceea mi-e simpatic. Cînd mi-e lumea mai dragă, dacă-l ating tresare imediat și prinzîndu-mi mîna cu lăbuța, mă mușcă.
Continuați lectura >
Nevoia de a hali priveliști. Promenada – Dineu de la Bangkok
Sena, Tamisa, Potomacul n-au nevoie de nici o prezentare. Cum spui numele uneia dintre ele, cum te duce gîndul la oraşele pe care le străbate: Parisul, Londra, Washingtonul. Chao Phraya (Râul Regilor) trece prin inima Bangkok-ului. Şi deşi capitala Thailandei nu-i de ici, de colea, dacă ne gîndim că adăposteşte peste 8 milioane de locuitori, Chao Phraya nu se bucură de faima suratelor sale europene. Oricum, toată lumea ştie de oraşul de pe Sena, oraşul de pe Tamisa, oraşul de pe Neva, ba chiar şi de oraşul de pe Tejo, pe numele său geografic Lisabona. Nu cred ca un text folosind în loc de Bangkok porecla „Oraşul de pe malurile Chao Phraya” să provoace la lectură altceva decît o ridicare din umeri.
Continuați lectura >
Cum a devenit românul Eugen Mihăescu o vedetă a presei americane
Cu Cornel Catană continui acasă, în sufragerie, lucrul la Istoria Literaturii Proletcultiste. Mă amărăște nițel lipsa de vioiciune a textului, dar mă uimește, în schimb, încăpățînarea mea de a lua în serios chintale de maculatură. Și cînd te gîndești că în timp ce eu înghețam la sala trei a BAR, citind și fișînd prostiile astea, la restaurantului Uniunii Scriitorilor, peste drum de Bibliotecă, unii se dădeau dizidenți, deși pe vremuri făcuseră irespirabil aerul literar cu ambițiile lor proletcultiste.
Continuați lectura >
Un război (deocamdată) pe hîrtie
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 382, anul II, joi, 23 noiembrie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“. Dificilă, extrem de dificilă, misiunea unui analist cînd se află în fața unor evenimente precum cele de la Moscova. Situația se poate schimba de la o clipă la alta. Orice întîmplare, chiar și una aparent neînsemnată, riscă să ducă, prin explozia produsă, la un moment pe care urmașii noştri îl vor citi în cărțile de istorie. Aparţinînd, prin vechime, preistoriei, procesul tipografic din România de azi pune între scrisul autorului şi expresia lui tipărită o distanţă de aproape o noapte.
Continuați lectura >
Chichița lui c’conu Mitiță
Cei care au apucat vremurile când mamele nu se tundeau; când lupii erau lupi și câinii-câini; când, în sfârșit, leafa ispravnicului era egală cu, acum, a ușierului de la percepție, minus anexele – aceia știu că de când s-au creat Creditele Funciare, urban și rural, și până deunăzi, când, prin exproprierea moșiilor, s-a luat din mâna celui rural obiectul care-i făcea rațiunea de a fi, nu se deschidea un ziar de opoziție fără să se citească cel puțin un jaf săvârșit la Credite – pentru că amândouă aceste instituții erau monopolul liberalilor și amândouă slujeau partidului de cetăți în care își adăposteau agenții.
Continuați lectura >
Cod roșu în apartament! Lui Tzontzy îi curge nasul!
Aduși mie de pisică în gură, pe rînd, de parcă mi i-ar fi pus în brațe, cei patru pisoi se încaieră în joacă. Cîte unul tresare de la locul lui, din iarba ogrăzii, fără motiv și se năpustește asupra celorlalți cu laba. Se produce astfel o încăierare. Se lovesc cu lăbuțele, se dau unul pe celălalt de-a rostogolul, se apucă de greabăn. Ai crede, o clipă, că se vor omorî reciproc. Îți dai seama însă că se joacă. O joacă în care nimeni nu e rănit. Sînt la Găgești – Deal. Ori de cîte ori intru în casă, aud scîncetul al unui pisoi. Probabil că pe acesta l-au aruncat în bălăriile din marginea drumului.
Continuați lectura >
Nevoia de a hali priveliști. Cu friptura printre malurile Senei
Geometria numără, pe lîngă cerc, şi linia dreaptă. Plecînd de la acest adevăr elementar, a apărut, alături de consumarea priveliştilor prin rotire, şi consumarea prin mersul înainte şi înapoi. Nu mă voi referi la bine cunoscutele circuite cu autocarul din toate marile oraşe. Ele sînt de două feluri: circuite normale, cele în care călătorul stă în autocar şi se uită pe fereastră, întorcînd capul cînd la dreapta, cînd la stînga, după spusele ghidului, pînă leşină, şi circuitele aparte:...
Continuați lectura >
Mulți lideri comuniști români erau ziariști
Am descoperit azi-noapte, în cadrul amplei Operațiuni Ordine în dulapuri! o tonetă de fișe din studiul despre Cultul lui Carol al II-lea, Lingușirea cu sclipici. Ca și în cazul fișelor la Istoria literaturii proletcultiste, mă întreb cînd și cum le-am scris, mă întreb mai ales de ce n-am dus pînă la capăt cartea asta, cum de altfel ar fi musai să mă întreb de ce n-am dus pînă la capăt numeroase alte tentative de a scrie o carte despre ceva. Ar trebui, poate, să mă opresc din orice altă întreprindere, gen amenajarea ogorului...
Continuați lectura >
Şi totuşi, dl Tom Lantos n-a fost hăcuit cu topoarele
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 138, anul I, luni, 30 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Dacă ar fi fost să dăm crezare presei naționalist-comuniste, congresmenul american Tom Lantos n-ar fi putut pune piciorul – ca să mă exprim în splendidul limbaj de lemn de odinioară – pe pămîntul scump al patriei noastre dragi, Republica România. Întreg poporul român, ridicat pe înserat, s-ar fi năpustit la scara cursei Budapesta – Bucureşti și l-ar fi hăcuit cu topoarele...
Continuați lectura >