„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Cod roșu în apartament! Lui Tzontzy îi curge nasul!

Aduși mie de pisică în gură, pe rînd, de parcă mi i-ar fi pus în brațe, cei patru pisoi se încaieră în joacă.
Cîte unul tresare de la locul lui, din iarba ogrăzii, fără motiv și se năpustește asupra celorlalți cu laba.
Se produce astfel o încăierare.
Se lovesc cu lăbuțele, se dau unul pe celălalt de-a rostogolul, se apucă de greabăn.
Ai crede, o clipă, că se vor omorî reciproc.
Îți dai seama însă că se joacă.
O joacă în care nimeni nu e rănit.

*

Sînt la Găgești – Deal. Ori de cîte ori intru în casă, aud scîncetul al unui pisoi. Probabil că pe acesta l-au aruncat în bălăriile din marginea drumului.

Noaptea tîrziu, prin ferestrele dormitorului aud urletul singuratic al unui cîine.
Are ceva sinistru de cîine din Baskerville.

Mă trezesc deodată invadat de amintirea primei lecturi din proza lui Sherlock Holmes. Filmul nu m-a impresionat atît de tare ca proza.
Proza mi-a stîrnit imaginaţia. Vedeam cu ochii minţii mlaştinile ceţoase şi undeva în noapte, urletul Cîinelui.
Acum nu mă lasă să dorm urletul sau mai bine zis scheunatul deznădăjduit al cîinelui din vecini.

Dimineaţa îl întreb pe Andrei.
Se apucă de dibuit ipoteze.
E un cîine părăsit. Legat şi părăsit, ca să moară de foame.
Poate fi al vecinului, un neisprăvit.
Poate fi şi un cîine lăsat peste noapte în livada de pruni aflată la vreo trei-patru sute de metri spre Pădurea Statului.

După-amiaza, vine şi mă linişteşte. Cîinele e al unei tipe de pe uliţă care pleacă dimineaţa la lucru şi se întoarce tîrziu. Scheaună de dorul stăpînei, nu de singurătate.

Ca să vezi!
Aud scheunatul mai departe.
Deşi e acelaşi, acum nu mă mai deranjează.
E un scheunat de dragoste şi nu de deznădejde.

*

Cod roșu în casă! Motilici, abia întors din călătoriile sale pe afară, strănută. Doina, doctor docent în mîțe, s-a alarmat de îndată. Strănutul nu e la mîțe – ca la oameni – fericitul pretext de a-i spune, Hai, noroc! ci semnul unui mare pericol: Gripa!

La aflarea veștii, prind să-l ocolesc pe Motilici.
Atîta mi-ar mai trebui.
Să mă pricopsesc din nou cu o gripă. Abia ce-am ieșit din una!

Doina mă liniștește, nu fără un anume dispreț față de analfabetismul meu în materie de mîțe:
Gripa pisicilor nu se transmite la om.

Semn că e gripă:
Lui Motilici îi curge un ochi.
Arată ca dracuʼ, așa, cu un ochi închis pe jumătate.

Doina e îngrijorată.
În apartament locuiesc alte camarade ale lui Motilici:
Tituț, pisica de pe balcon și Tzontzy, pisoiul de drept al casei.

Doina crede că Motilici e corcit. Și din experiența ei de specialistă în mîțe știe că pisicile corcite sînt mult mai sensibile la boli decît pisicile maidaneze. De aceea e convinsă că Tzontzy, maidanez din tată-n fiu, va scăpa neatins de gripă. Motilici se simte tot mai rău. Are nasul fierbinte, semn categoric al febrei. Doina, responsabilă în casă cu pisicile, se întreabă unde să meargă cu el la consult. N-o împinge inima să meargă la clinica veterinară din apropiere. Zice că e scumpă și pe deasupra, asigurată de fătuci care recită texte din cărți, lipsite de practica numeroaselor consultări. E o clinică pe undeva pe la Brezoianu. Ducerea lui Motilici pînă acolo în aceste zile cînd un taxi se împotmolește în ambuteiaje ca un șoarece într-o mlaștină, ar fi dificilă. Biruie opțiunea pentru clinica din apropiere.

La întoarcere, Doina e fără Motilici.
L-a internat în spitalul clinicii.
I s-a spus că nu e bine deloc.
Tocmai cînd ne întrebam dacă Motilici scapă înainte de plecarea din București, îl auzim pe Tzontzy strănutînd.

Cod roșu în apartament!
S-a îmbolnăvit și Tzontzy. Strănută și îi curge nasul. Curgerea nasului e o noutate pentru el. Cum nu știe să folosească batista, se șterge cu lăbuța. Se linge pe lăbuță, ca și cum s-ar săpuni și apoi se șterge. Mult mai grav, a devenit melancolic.

Se înțelege c-a venit rîndul și lui Tzontzy să meargă la clinică. Și, evident, să fie internat.
Imaginea lui Tzontzy închis într-o cușcă mă înduioșează. Motilici e obișnuit cu astfel de situații complicate. Tzontzy, despre care Doina îmi spune că la consult sta ca paralizat, nu e obișnuit. Doina îmi spune că nu e singur. Pe lîngă Motilici, se mai află acolo o cățelușă și o pisicuță.