„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Serialul nostru

Ce țară, domnule!

Procesul mitropolitului Ghenadie pasionase lumea româ-nească poate tot atâta cât o pasionase, la vreme, evenimentul Unirii. Sentimentul public rănit de nedreptatea ce simțea că se face înaltului ierarh, al cărui rest de viaţă s-a scurs în caritate și binefaceri, reacționa viguros împotriva guvernului Sturdza. Opoziția, apoi, indignată de calomniile ce se culegeau împo-triva chiriarhului[1] până și din fundul ocnelor, prinsese prilejul să pornească acțiunea de răsturnare.

Continuați lectura >

Un act de stare civilă

Cine a cunoscut pe Panu în intimitate știe că nici una din câte vietăți a făcut Dumnezeu de pe chipul și asemănarea sa nici una nu întrecea pe șeful radicalilor în impulsivitate și în egoism – deși de fenomenală cultură, spiritual și, când n-avea arțag, de comerț foarte agreabil. Irascibil, rebarbativ și personal foarte, șeful radicalilor nu  putea fi apropiat decât de familiari – și dintre aceștia nu-i intrau în voie decât meșteșugarii, cei care îl studiau pentru a-i găsi latura prin care să-l stăpânească.

Continuați lectura >

Trăiască sultanul!

Cei cu dinamita drept punct de program „democratic“ nu vor fi știind că Bolintineanu era ministru pe când scria Fata de la Cozia. Și a fost ministru al lui Cuza, Bolintineanu, și a lucrat la secularizarea mănăstirilor închinate, și, în urma unei călătorii pe la „Românii de la Pind“, a întreprins, pentru prima oară – așa cum se putea face de către un principat vasal – organizarea școlii românești în Macedonia. În scopul acesta a stăruit la cei de aici, originari de acolo, înstăriți în țară, să clădească școli, pe socoteala lor, prin comunele de naștere ale fiecăruia.

Continuați lectura >

Protocolul

Sfârșitul, așa de impresionant al regelui Carol a lăsat deschisă controversa: fost-a acest cel mai cu minte suveran dintre contemporanii lui atât de prusian încât, în ziua când s-a convins că țara se depărtează definitiv de politica Triplei Alianțe, să fi crezut că viaţa-i, în funcție de Berlin și Viena, nu mai are rațiune; sau că, cunoscător până la amănunt al pregătirii formidabile a imperiului german, întrevedea că Europa va fi învinsă și că România, zdrobită în război, ar avea, pe urmă, să vegeteze, fără prestigiu și fără aspirații...

Continuați lectura >