„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Lumea văzută de un român rupt în fund

Secvențe corsicane

Șoseaua Ajaccio-Bonifacio, din Corsica, trece prin mica localitate Olmeto. Dacă ar fi după ea, după șosea, n-ar trece. Ce dracu să vezi într-o mică localitate din Corsica? În drumul spre Bonifacio se ridică un lanț muntos și ca să-l treci (pe cale terestră, firește, aerian nu-i nici o problemă), trebuie s-o iei musai pe firul văii, pe fundul căruia se află localitatea. La intrarea în sat, un semafor funcționînd după principiul Un ochi plînge, unul rîde, lasă să treacă mașinile doar într-un singur sens, pe o singură bandă, deși drumul e de două, una pe un sens, cealaltă pentru sensul invers. Drumul prin sat are două benzi. De ce e voie doar pe o bandă?

Continuați lectura >

Marea prigoană a minorității fumătorilor

La intrarea în aeroportul din Viena îţi sar în cale, cu scopul vădit de a te enerva (dacă eşti fumător, fireşte), afişe în germană şi engleză avertizînd că Fumatul e interzis pe Aeroport! Pentru fumători e o lovitură în moalele capului. E ca şi cum, femeie fiind, ai da la primi paşi pe o insulă pustie, unde te-au aruncat valurile naufragiului peste anunţul: Purtatul sînilor strict interzis! Intuind efectele anunţului asupra personalităţii fumătorului, mai marii aeroportului s-au grăbit să-l mai îmblînzească niţel: Folosiţi doar locurile marcate! O astfel de precizare e ca Învierea de Apoi pentru muritor.

Continuați lectura >

Colegi de avion: Copil în față, copil, în spate

Avionul Paris-Ajaccio, cu plecare de pe Orly, e plin de familii. Cu această cursă francezii călătoresc la neamuri. Nu e de mirare acum, în toiul sărbătorilor de iarnă. Neamurile călătoresc dintr-o parte într-alta a unei țări. N-am înțeles niciodată de ce vii de la Paris în Corsica, străbătînd atîta drum (cu avionul și apoi cu mașina) pentru a te așeza la masă. Te-ai ridicat la Paris de la masă, ca să bați atîta drum pentru a te așeza la altă masă. Cam cu aceleași mîncăruri și mai ales, cam cu aceleași discuții.

Continuați lectura >

Colegi de călătorie cu avionul: Prefaţa

Melancolicii metafizici spun că viaţa e o călătorie între două momente: Naşterea şi moartea. Ea, călătoria numită viață, poate dura mai mult sau mai puţin. Depinde cum îi e scris fiecăruia. Ea, călătoria, înseamnă o lume prin care trecem. Pe parcursul acestei călătorii întîlnim fel de fel de oameni. Dacă e aşa, putem compara cu viaţa un zbor cu avionul. Și aici sînt două puncte: Decolarea şi aterizarea. Şi aici călătoria durează mai mult sau mai puţin. Şi aici întîlneşti fel de fel de oameni. Indiferent de durata zborului, o călătorie cu avionul e o lume în care trăieşti o anume perioadă de timp.

Continuați lectura >

Artistul cu pisicile pe umăr, pe post de epoleți

La Nisa, oraș alintat de clima mediteraneeană, e acum, în 28 decembrie, un frig ieșit din comun. Prin magazine, vînzătoarele, indiferent de vîrstă și aspect, numai despre asta discută. Pentru ele, e un eveniment mult mai important decît o Lovitură de stat. În ciuda frigului, întîlnesc mulți bărbați cu capul descoperit. Cochetăria de tip feminin a bărbaților francezi. Pe la mijlocul Aleii Pietonale, un ins în costum de conte din filmele istorice cu buget mic, ține două pisici pe umeri. Una pe stîngul, cealaltă, pe dreptul. Ca niște fireturi ale unui general țarist de pe vremea Ecaterinei!

Continuați lectura >

La Moscova te poți poza nu numai cu Lenin. Te poți poza și cu Putin. Dacă scoți banuʼ, evident

La întoarcerea de la Stalingrad, mersul biletelor de avion ne-au obligat, pe mine şi pe Florian Bichir, să facem un popas de o jumătate de zi la Moscova. Am ajuns de la Stalingrad pe Şeremetievo, după-amiază. Pînă la ambasadă am făcut un drum cu ambuteiaje enorme (deși sînt autostrăzi cu șase benzi pe sens!), preţ de vreo oră şi ceva, trecînd pe lîngă malluri uriașe (unde poți cumpăra orice, de la periuțe de dinți pînă la elicoptere). Ne-a primit la aeroport  Ilie Schipor, pe care-l ştiu din cartea scoasă în 1995 împreună cu Florin Constantiniu Trecerea Nistrului, 1941 drept un neobosit căutător de documente.

Continuați lectura >

Despre miracolul sud-coreean. Rodul dictaturii de dezvoltare

Miracolul economic sud-coreean, despre care s-a vorbit atîta, n-ar fi fost posibil fără anumite calități ale mîinii de lucru. Nu vreau să insist aici asupra seriozității, hărniciei, minuțiozității tipice salariatului sud-coreean. Acestea sînt trăsături care pot fi întîlnite și în alte țări din Asia. Țin însă să stărui asupra unui alt element care explică incredibila expansiune sud-coreeană pe piețele lumii: Ieftinătatea mîinii de lucru. Acest element trimite la o chestiune destul de delicată la ora actuală. După război, Occidentul s-a confruntat cu ceea ce se numește problema socială.

Continuați lectura >

Despre miracolul sud-coreean. O țară mai săracă decît România

Propaganda ceaușistă s-a străduit să deseneze Coreea de Nord în culori atrăgătoare. Strălucit exemplu de riscurile implicate în orice propagandă și, cu atît mai mult, într-una deșănțată, românii au ajuns să aibă față de coreenii de nord o stare de spirit ce ar putea fi definită drept curiozitate amuzată. Reportajele din presă și de la televiziune ne înfățișau un popor de pionieri tembeli. Ca europeni, noi, românii, nu putem pricepe, oricît se chinuia propaganda ceaușistă să înțelegem, cum e posibil un asemenea cult al personalității.

Continuați lectura >

Despre miracolul sud-coreean. De ce m-a interesat doar Economia

Cînd cei de la Ambasada Coreii de Sud m-au întrebat ce m-ar interesa de-a lungul vizitei în țara lor, pentru a-mi împărți săptămîna pe momentele unui program riguros, am răspuns fără să clipesc, Economia. O călătorie într-o țară străină e ca intrarea în viață. Ce oameni și ce locuri ai vrea să cunoști? Ridici din umeri, descumpănit. Viața e o împărăție infinit de bogată. Cum să poți alege pe loc, din imensitatea ei ca suprafață și adîncime, anumiți oameni și anumite întîmplări?

Continuați lectura >

Cînd Vulcanul Etna e pus la treabă pentru turiști

Exploatarea trecutului aparţine sferei mai largi a exploatării turistice în general. Din acest punct de vedere n-are importanţă biografia locului, important e, ca dintr-un motiv sau altul, el să fie celebru. În Sicilia, de exemplu, am luat cunoştință cu punerea la treabă a vulcanului Etna. Din cîte se ştie, Etna e unul din vulcanii europeni în activitate. În adîncurile sale clocoteşte o fiertură mortală, gata în orice clipă să dea peste margini. Cînd începe să pufăie,  toată lumea din jur, pe o suprafaţă de cîţiva kilometri, o ia la goană încotro vede cu ochii. Astfel de neplăceri sînt compensate din plin de celebritatea Etnei.

Continuați lectura >