„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

File dintr-un jurnal American. Un Las Vegas românesc: Revoluția din decembrie 1989 (III)

Broșura dedicată vizitei la Universal Studio, intitulată pompos ,,Ghidul oficial ilustrat al Studioului Universal”, expune amănunte revelatoare despre mașinăria care pune trucajele menite a justifica prețul biletului de intrare.

40 de efecte speciale în incendii care-l imită pe cel din Backdraft. 29 momente computerizate în scena cu King Kong. Pentru a-ți oferi senzațiile unice ale călătoriei prin spațiu și timp din Back to the Future, producătorii au apelat la 20 computere, 20 discuri laser, 300 difuzoare, 60 de monitoare video. Cu înclinația lor înnăscută către statistică, americanii nu se feresc să dezvăluie și de cîte ori pe zi se repetă scena respectivă. Incendiul din Backdraft are loc de 150 ori. Fără ca pereții clădirii în care vizitatorii încearcă spaime devastatoare să aibă măcar o pată de fum.

Chiar dacă provocatoare de panici mai mici, spectacole asemănătoare – de flăcări și bubuituri – se întîlnesc și la Las Vegas. Un act din spectacolul muzical Jubilee de la cazinoul Ballys redă bine cunoscuta tragedie a Titanicului. În final, după ce pe scena uriașă cît un stadion de fotbal au cîntat și au dansat sub formă de marinari, pasageri, ospătari și spălătorese peste 300 de interpreți, vaporul este lovit de iceberg. Scena, intitulată chiar așa, Iceberg, ne înfățișează sala motoarelor. Mașiniștii încearcă să violeze o doamnă beată, ajunsă din întîmplare acolo. Deodată se aude o explozie puternică. Motoarele de pe scenă, avînd dimensiunea unor case, se crapă cu huiet. Din ocean, adică din tavanul sălii de spectacol, năvălește apa. La Bally’s spectacolul costǎ 40 de dolari. E drept, merită banii. Mai ales dacă ne gîndim că el îți oferă, pe lîngă cîntece și dansuri interpretate de sute de persoane, dispuse pe o scenă care se transforma de la o clipă la alta grație unor dispozitive electronice secrete, un pahar de băutură și îndeosebi șansa de a cîștiga la ruletă. Spun aceasta ,deoarece la Bally’s, ca la toate cazinourile din Las Vegas, nu poți ajunge în sala de spectacol decît dacă treci prin sala de jocuri. Repet, nu e un lucru specific pentru Bally’s. Făuritorii industriei de jocuri de noroc de la Las Vegas au ținut cont de o lege a psihologiei umane. Ca să joci, trebuie să fii tentat. De aici două realități definitorii pentru Las Vegas. In primul rînd prețurile sînt cele mai mici din America si chiar din lume. Poți sta la un hotel, poți mînca la un restaurant, mai pe nimic. Vorba vine, pe nimic. Avînd în vedere că pentru a ajunge la masă sau pentru a urca în cameră trebuie să treci prin sala de jocuri, un prînz sau un dormit la Las Vegas te poate costa o ruinare. Pe gratis, teoretic, cel, puțin, este și spectacolul din fața cazinoului, The Treasure Island. Ca toate cazinourile din Las Vegas acesta este construit pe o formulă. Dacă Metro Goldwin Mayer imită celebrul leu al nu mai puțin celebrului studiou, The Treasure Island ține să fie o insulă cu pirați. Ușile le imită pe cele ale unei corăbii de răi ai mărilor. Un magazin îți pune la dispoziție arme și costumație de pirați. Cazinoul este așezat pe o imitație de stîncă pierdută în mijlocul mării. Pe apa care o înconjoară stau două corăbii cu pînze. Fiecare cu tot ce conține un asemenea mijloc de navigație, dar mai ales de luptă. Totul pînă la o amănunțime șocantă. O corabie este pozitivă. Adică aparține unor negustori pașnici. Cealaltă, negativă. Adică ,a piraților. Din oră în oră, potrivit programului afișat, corabia piraților se pune în mișcare cu scopul vădit de a distruge și jefui corabia negustorilor. Pentru asta ea trage cu tunul, iar pirații, chiori ca în super-producțiile americane, îi somează pe marinarii de pe corabia civilă, prin portavoce, să se predea dacă vor să rămînă în viață. Că nu au nici o șansă. Marinarii nu vor. Mai mult, ei răspund tot cu portavocea și cu fumul. După o încăierare de cîteva minute, în timpul căreia o ghiulea trasă de pirați dă naștere unui mic incendiu pe corabia negustorilor, cea cu gînduri rele sfîrșește prin a fi scufundată. Pirații cad cu toții în mare. Dotați cu veste de salvare, ei o iau pe sub apă pentru a ieși, nevăzuți de spectatorii de pe margini, direct în cazino.

Eroul pozitiv triumfă în final.
Ca în filmele sovietice. Dar ca și în filmele americane. Numeroșii spectatori, adunați pe mal cu vreo jumǎtate de oră înainte, aplaudă încîntați. Apoi dau fuga la cazino să mai prăpădească niște dolari. Păruială maritimă le-a trezit gustul de a rămîne lefteri.