Sîmbătă, 30 martie 1996, Evenimentul zilei a scris în pagina 3, dedicată Evenimentelor: „În această seară, milioane de telespectatori din întreaga țară vor spune: Adio, Silvio Conti!” Primele rînduri sunau astfel: „Început cu aproape 6 ani în urmă, serialul «Caracatița» ia sfîrșit în această seară prin derularea ultimului episod din seria a șaptea.” Semnat zilnic, editorialul meu din Evz a surprins prin abordarea și a unor subiecte considerate în afara Politicii. Dat fiind uriașul succes al serialului Caracatița în România...
Un profesor de la Facultatea de Teologie din Sibiu mă roagă cu cerul și pămîntul, într-un mesaj postat pe Gîndurile mele, să-i pun la dispoziție cartea lui Ivan Bunin, Zile blestemate. Domnul profesor trudește la o lucrare despre Revoluția rusă așa cum a fost ea descrisă în memoriile și jurnalele celor care au trăit-o. Cică eforturile sale de a procura cartea au fost în zadar. Să-i dau o copie a cărții, pentru care ar veni pînă la București. Îi răspund imediat prin Jurnalul meu video că-i voi da cartea de tot. Ce nu fac eu pentru un intelectual?
Luni, 17 februarie 1997, pe prima pagină a Evenimentului zilei, la rubrica Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu, susținută zilnic timp de aproape 5 ani, publicam comentariul semnificativ intitulat De ce demisionez. Deși vestea demisiei mele din funtea ziarului apăruse cu cîteva zile în urmă, abia acum, știind că era ultimul număr în care m-ai scriam ceva, m-am decis să mă explic. Îl republic după 27 de ani de la apariție, pentru că el depășește hotarele unei simple explicații.
Un volum tipărit de „Le Monde” în 1995, sub titlul Transitions à lʼEst (Tranzițiile în Est), surprinde în spațiul comunist, printre altele, fenomenul îmbogățiților peste noapte. Față de acești noi ciocoi, cum li s-a spus, s-au lansat pînă acum doar diatribe morale. Dezamăgite de spectacolul țoapelor deșănțate, multe inteligențe sensibile le-au tratat cu scîrbă. De altfel, revenirea unei anume nostalgii după apusele vremuri comuniste își are un temei și în această aroganță a noilor îmbogățiți.
Pe numele său adevărat Skriabin, Viaceslav Molotov își face loc în cercul strîmt al conducerii URSS în 1921, cînd e ales secretar al Comitetului Central. Moartea lui Stalin îl găsește tot șef: prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, ceea ce însemna, practic, adjunctul dictatorului. Din 1921 și pînă la moartea sa, în 1952, „genialul învățător al popoarelor” face prăpăd printre vechii bolșevici. Troțki, Buharin, Kamenev, Zinoviev sînt executați. Alții, numeroși, sînt trimiși în Siberia sau debarcați din funcții.
Cine a zis că omul e o ființă bună la suflet? Dar mai ales cine a zis că bunul creștin se supunea învățăturilor lui Iisus? Și că astfel bizantinul, care făcea zilnic cruci pe toată suprafața pieptului, ajungînd și la pîntec, nu totdeauna supt, își dorea zece obraji, nu doi cît avea, pentru a-i putea întoarce, pe rînd, după ce era pălmuit primul? La Mazinkert, în celebra bătălie din 26 august 1071 dintre selgiucizii conduși de sultanul Alp Arslan, și bizantinii conduși de Împratul Romanos al IV-lea, Diogenes, Romanos a căzut prizonier.
Amintirea romanilor. Atît în Vikingii, cît și în The Last Kingdom, Alfred cel Mare se preocupă de amintirea ocupației romane. Romanii îi servesc drept model pentru multe dintre realizări, inclusiv pentru cele militare. Volumul Anglo-Saxon Kingdoms: A Captivating Guide to the History of Wessex and Mercia, apărut în seria de mare succes Captivating History, Kindle Edition, 2020...
De la Mica Valahie am cumpărat și Raportul secret al lui Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS, tipărit la editura Majadahonda înainte ca politicaly corectennes s-o fi transformat în Mica Valahie. Documentul, apărut sub genericul Crimele lui Stalin din colecția Dosarele comunismului, ceea ce înseamnă punerea sub semnul propagandei anticomuniste, beneficiind de o copertă naiv comercială, n-a fost publicat în România pînă în 1998 și nici după aceea de o altă editură.
Am început serialul Barbarii (Barbarians, 2022), de pe Netflix, telenovelă despre tragedia din Pădurea Teutoburg, unde, în anul 9, după Christos, au fost masacrate de către Germani trei legiuni romane. Wikipedia o consideră una dintre marile bătălii ale umanității prin consecințele sale pentru Imperiul Roman: „Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu trupele anexe, care erau sub conducerea senatorului roman Publius Quinctilius Varus. Alianța triburilor germane a fost condusă de Arminius (sau Hermann), un prinț al tribului germanic Cherusc.
Legendara disponibilitate a lui Nichita Stănescu de-a face literatură în orice moment şi din orice poziţie a dat literaturii române una dintre cele mai frumoase cărţi de meditat cu voce tare, Respirări, editura Sport-Turism, 1982. Ea strînge la un loc textele risipite de Nichita Stănescu prin reviste, alăturîndu-le unei suite de desene ale autorului, de o înduioşătoare naivitate prin ambiţia de a fi altceva decît ceea ce sunt: nişte mîzgălituri. O linie încovoiată, ca un cîrlig de prins peşte, ţine să fie, conform scrisului de mînă al autorului...