Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 201, anul II, luni, 22 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Preşedintele Ion Iliescu începe azi, la Cotroceni, seria consultărilor cu partidele politice. În cadrul acestor consultări contează întîlnirile dlui preşedinte cu partidele de opoziție. Consultarea cu partidele de opoziție nu e o noutate pentru perioada postelectorală. Cu cîteva luni în urmă, preşedintele s-a întîlnit cu FSN şi formațiunile din Convenţie pentru a discuta formula noului guvern. De la consultările din octombrie s-a aşteptat formarea unui guvern de coaliţie alcătuit din FDSN, Convenţie şi FSN.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 200, anul II, sâmbătă, 20 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Arătam în numărul anterior că votul de marți seara din Camera Deputaților a evidențiat despărțirea FDSN în două grupări adverse. Nu e singura semnificație majoră a votului de marți seara. Acest vot a conturat, printre altele, și o nouă împărțire a eşichierului politic. De-o parte, Convenția, FSN şi gruparea moderaților din FDSN. De alta, PSM, PRM, PUNR şi gruparea durilor din FDSN. Această divizare exprimă nu numai poziţia față de investitorii străini.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 199, anul II, vineri, 19 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ De la constituirea actualului parlament, votul a fost de fiecare dată previzibil. Indiferent de ce se punea în discuție, FDSN, PUNR, PSM şi PRM ridicau mîna pentru ceva, în timp ce FSN şi Convenţia Democratică, pentru altceva. Excepțiile, destul de puține, n-au făcut decît să întărească regula. Marţi seara, această maşinărie perfectă s-a poticnit. La votarea articolului 30 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind regimul investiţiilor străine, o parte a FDSN a votat cu Opoziţia, iar cealaltă cu PUNR, PSM şi PRM.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 198, anul II, joi, 18 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ La ora trecerii sale prin Parlament, guvernul Văcăroiu s-a înfățișat în Dealul Mitropoliei mai mult cu o idee de proiect de guvernare decît cu un program. Pornind de aici, guvernul Văcăroiu a făcut, mult timp, obiectul unor critici şi ironii de tot felul pe tema incapacității de a elabora un program de guvernare. Faptul că guvernul n-a răspuns la aceste provocări i-a atîţat şi mai tare pe adversarii săi.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 197, anul II, miercuri, 17 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Întemeiată pe filosofia bergsoniană, literatura modernă şi-a făcut o obsesie din ceea ce ea a numit drama cuvîntului. Adică imposibilitatea cuvîntului de a surprinde exact stările sufleteşti ale personajului. Cuvîntul trădează!, au exclamat marii analişti ai profunzimilor individuale, de la Stendhal la Camil Petrescu. El nu va putea reda niciodată cu adevărat ceea ce simte şi vrea personajul. Primarul general al Capitalei, dl Crin Halaicu, nu e un personaj de roman.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 195, anul II, luni, 15 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Nici celui mai leneş analist nu-i poate scăpa faptul că în Balcani se întîmplă ceva. Traficul de înalte personalități de-o parte şi de alta a zonei a atins, în ultimul timp, cote nebănuite. Ministrul turc de externe a vizitat Bucureştiul. I-a urmat omologul său grec. Acesta a fost în prealabil la Sofia. Preşedintele Turciei, Turgut Özal, urmează să meargă la Sofia şi Tirana.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 193, anul II, joi, 12 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Excelentul publicist Radu Cosaşu comentează în ultimul număr al săptămînalului Dilema, la rubrica sa „Din vieaţa unui extremist de centru“, telefoanele date de telespectatori Evenimentului zilei după difuzarea la TV a filmului Mărturisirea. Analizînd reacţiile provocate de pelicula respectivă, dl Radu Cosaşu găseşte motive de întristare. Cu excepţia uneia, toate opiniile telespectatorilor exprimă mînia impinsă pe culmi nebănuite. Nu numai filmul e acuzat, ci şi cei care l-au dat pe post. De aici pînă la a cere pedepsirea celor ce-au programat pelicula nu mai e decît un pas.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 192, anul II, joi, 11 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Într-un editorial tipărit pe prima pagină, cotidianul Azi, oficiosul mascat al FSN, acuză Evenimentul zilei de a fi „principalul instrument de manipulare a opinie publice dirijate de Cotroceni“. Scrisă cu seriozitate, cu încrîncenată se riozitate chiar, afirmaţia e de tot hazul. Presa dui Ion Iliescu şi-a făcut un drapel din a ne denunţa vînduţi total – de la titlul de pe prima pagină pînă la anunţul de pe ultima – dlui Petre Roman. Iată presa dlui Petre Roman învinuindu-ne, la rîndu-i, că ne aflăm în solda dlui Ion Iliescu.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 191, anul II, miercuri, 10 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Dl deputat Octavian But, din partea PAC, a adresat Guvernului o interpelare privind iniţierea de urgență a Proiectului de lege a impozitelor şi taxelor locale. În răspunsul dat de dl Octavian Cozmâncă, secretar de stat la Departamentul Administrației Locale, se arată că nu e nevoie de o asemenea lege. Chestiunea impozitelor şi taxelor locale e reglementată deja prin Legea finanţelor publice. Acest schimb de amabilități ascunde unul dintre momentele acute ale unei bătălii duse la ora actuală între Opoziţie şi Putere: bătălia pentru Legea impozitelor şi taxelor locale.

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 190, anul II, marți, 9 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Răposatul realism-socialist îşi făcuse o fixatie din a teoretiza despre ceea ce estetica marxistă definea drept puterea artei asupra vieții. Arta, arta pusă în slujba propagandei comuniste, desigur – susţineau criticii zilei –, poate convinge țăranii să intre în GAC şi intelectualii şovăielnici să treacă de partea clasei muncitoare. Această teză era, firește, o modalitate de a justifica transformarea artei în instrument al agitației şi propagandei. Arta, fie ea şi realist-socialistă, nu reuşeşte să clintească nici un fir de păr din realitate.