Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 206, anul II, sîmbătă, 27 februarie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Începînd de ieri, Evenimentul zilei publică un lung interviu cu Regele Mihai. În practica noastră zilnică, au fost momente cînd titlul unui articol nu coincidea perfect cu materia căreia i se voia căciulă. În cazul interviului mai sus-amintit, titlul exprimă realitatea exact.
Într-adevăr, aşa cum spune el, „după o lungă şi inexplicabilă tăcere, Regele Mihai vorbeşte“. După alegeri, prezenţa Regelui Mihai în presa română n-a mai avut intensitatea anterioară. Nici persoana şi nici personalitatea Regelui n-au mai fost subiectul unor controverse de talia celor desfăşurate înainte de scrutin. Putem vorbi, astfel, despre o tăcere a Regelui în timpul scurs după alegerile din septembrie 1992. Această tăcere e ruptă brusc şi spectaculos prin interviul publicat în ziarul nostru. E unul din motivele pentru care interviul poate fi considerat un document senzaţional. Dincolo de controversele stîrnite în jurul chestiunii monarhice, Regele Mihai e o personalitate politică pregnantă. În perioada scursă de la alegeri, România a fost marcată de numeroase evenimente majore şi de dezbateri zgomotoase. Ce crede Regele despre aceste lucruri. Care e punctul său de vedere în problemele care agită viata noastră publică? Iată întrebări pe care mulţi cititori – şi nu numai dintre adepţii Regelui – şi le vor fi pus în acest timp de tăcere. Răspunzîndu-le, interviul constituie un moment important al vieții noastre politice.
Caracterul senzațional al documentului e dat însă şi de altceva. Pentru prima dată după 1989, Regele se pronunţă asupra unor gesturi şi declarații ale Opozitiei din România. Pînă acum, subiectul preferat al interviurilor şi mesajelor venite de la Versoix l-a constituit Puterea. Dialogul din paginile Evenimentului zilei se referă, incontestabil, şi la acest subiect. Prea mari noutăți nu sînt aduse pe marginea lui. Sînt reluate, chiar dacă în context postelectoral, o serie de aprecieri expuse în anii anteriori. Noutățile absolute pot fi întîlnite însă în consideraţiile pe marginea unor atitudini adoptate de Opoziție față de Regele Mihai. La acest capitol, nota dominantă a interviului e uşor de descoperit. E vorba de o imensă dezamăgire. Desigur, Regele are un stil aparte de a vorbi. Sentimentele răzbat cu greu dincolo de detaşarea rece din care Regele
şi-a făcut un mod de a fi. Cercetătorul atent poate descoperi însă în interviul din ziarul nostru starea de spirit care îl defineşte pe Rege în ultimul timp. Ce i se reproşează Opoziției? Din cîte ne amintim cu toţii, vizita Regelui de Paşte a constituit un imens succes. Populaţia ieşită pe străzi a atribuit partidelor de opoziție strădania de a-l aduce pe Rege în ţară. Aşa cum se vede şi din interviu, anumiţi reprezentanți ai Opoziției au fost sceptici față de rezultatele vizitei. Ei l-au sfătuit pe Rege că nu e momentul să ajungă la Bucureşti. Văzînd însă imensul succes al călătoriei regale, aceşti reprezentanţi s-au grăbit să-şi asume punerea la cale a momentului. Mai mult, ei au făcut mare caz de ideea monarhică.
Din anumite motive, campania electorală a avut drept punct major controversa Republică – Monarhie. Speriate de atacurile din partea Puterii, partidele de opoziție, cele care pînă nu demult nu încetau a se declara monarhice, au dat înapoi. Aşa cum spune Regele, „ei au permis adversarilor să-i constringă în faţa naţiunii la declarația că nu sînt monarhişti, că ei sînt republicani“. În plan moral, lucrurile sînt clare. O asemenea schimbare la față se numeşte oportunism. Interviul Regelui evită subtil o asemenea acuzație. El se referă, în principal, la consecințele politice ale dezicerii de Rege în numele intereselor electorale. Opoziția a pierdut capitalul politic dobîndit cu ocazia vizitei de Paşte. Pentru că în politică, susține Regele, „dacă nu sînt asumate integral, unele gesturi devin primejdioase“.
În critica sa la adresa Opoziţiei, Regele se păstrează în acest plan al denunţării efectelor concrete pe care le-a avut oportunismul Opoziției în chestiunea monarhică. Cu toate acestea, interviul are o bătaie mult mai lungă. Din perspectiva excepţionalei sale experienţe de viață, Regele critică o slăbiciune definitorie nu numai a Opoziției, ci și a tuturor partidelor politice din România de azi şi chiar din România dintotdeauna: incapacitatea de a-şi asuma o idee şi a o duce pînă în pînzele albe. Cu orice risc!
Politicienii români ar trebui să înțeleagă că nu numai în cărţi, dar şi în viaţă se poate muri pentru o idee.
