Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 208, anul II, marți, 2 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Cursul firesc al celor două Camere ale Parlamentului a fost întrerupt ieri de furtuna provocată de declaraţia făcută de dl László Tökés la Budapesta şi difuzată duminică seara la Actualităţi. Potrivit spuselor preşedintelui de onoare al UDMR, în România minoritatea maghiară e supusă unei purificări etnice.
În viaţa social-politică şi în viață, în general, există evidenţe absolute. Nici un om normal nu-şi pune problema să le contrazică. Nici un om normal, de exemplu, nu şi-ar putea permite să afirme în public, fără riscul de a fi considerat serios dezechilibrat, că pămîntul e ca o plăcintă. În acelaşi timp, nici un om normal nu s-ar apuca să contrazică o asemenea afirmaţie. Ar pierde timpul şi, mai mult, ar risca să fie considerat el însuşi ca stînd rău la capitolul facultăţi mintale. Că maghiarii din România nu sînt supuşi unei purificări etnice – iată o asemenea evidenţă. Iar raţionamentul pastorului László Tökés e, de la un capăt la altul, de o aberaţie evidentă. Aceasta pentru că el se pune în mişcare de la o premisă aiuristică. Domnia-sa afirmă că maghiarii fug pe capete din România de teama asimilării etnice. Nu știu care e procentajul de maghiari plecaţi definitiv în Ungaria. Știu însă sigur că peste hotare fug pe rupte şi românii. Dl László Tökés susţine că maghiarii pleacă de teama asimilării forțate de către români. Pentru a putea fi luat în serios măcar o clipă, domnia-sa ar trebui să răspundă la întrebarea: dar atunci românii de ce pleacă? Te pomeneşti că de teama asimilării forţate? Așa stînd lucrurile, nu afirmaţiile dlui László Tökés ne uimesc. Domnia-sa are deja faima neştirbită de a emite din cînd în cînd – şi după opinia mea nu chiar întîmplător – cîte o năstruşnicie de răsunet. Din acest punct de vedere, declaraţia privind purificarea etnică din România se înscrie perfect în logica personalităţii sale. Ca şi dl Gheorghe Funar, dl László Tökés simte din cînd în cînd nevoia să provoace mare huiet printr-un gest sau printr-o declarație stupefiantă. Uimeşte în schimb reacţia parlamentarilor români. Ieri după-amiază, ei au risipit un timp preţios şi o energie înspăimîntătoare (?) pentru a-l contrazice pe pastorul László Tökés. Altfel spus, pentru pentru afirma o evidenţă. Normal ar fi fost ca parlamentarii români să treacă surîzători peste noua năstruşnicie a preşedintelui de onoare al UDMR. Şi nu numai pentru că ea întrece în neadevăr tot ce a spus pînă acum dl László Tökés despre situaţia minorității maghiare din România. Dacă afirmaţia pastorului ar fi fost făcută cu un timp în urmă, hai, parcă aş mai fi înțeles dîrzenia cu care parlamentarii noştri au combătut-o. La acea vreme, spusele preşedintelui de onoare al UDMR mai aveau o oarecare trecere pe plan extern. Acum, acestea nu mai sînt luate în seamă de nimeni. În primul rînd, pentru că, urmare a tot felul de gesturi şi declarații aiuritoare, pastorul László Tökés nu se mai bucură de încredere dincolo de hotarele României. În al doilea rînd, pentru că, aşa cum s-a văzut din evoluţia evenimentelor din ultimul timp, credibilitatea României a sporit imens pe plan internaţional. Altădată, astfel de ieşiri ale pastorului László Tökés ar fi fost imediat folosite împotriva României. Acum, în Europa şi în SUA nimeni nu mai are interesul pentru aşa ceva. Pentru Occident, la ora actuală România e mult mai importantă decît Ungaria. Situația geopolitică a ţării noastre face din ea o țară intens curtată de cancelariile marilor puteri. În aceste condiţii, nu cred că era nevoie de reacţia viguroasă şi unanimă a Parlamentului României.
Replica dată pastorului László Tökés a fost perfect inutilă. Nu însă şi din punctul de vedere al celor care au avut interesul să dea năstruşnicei declarații a dlui László Tökés o importanţă exagerată. Pentru Putere se anunţă o săptămînă extrem de grea. Ea trebuie să dea socoteală în faţa opiniei publice pentru numeroase lucruri petrecute în ultimul timp. Unul ar fi Programul de guvernare, care contrazice flagrant promisiunile făcute de FDSN şi de dl Ion Iliescu în campania electorală. Un altul ar fi criza de pe Dunăre. Ori de cîte ori Puterea a avut de trecut un examen greu, s-a ivit ca prin farmec o declarație aberantă a dlui László Tökés. Afirmaţiile preşedintelui de onoare al UDMR privind purificarea etnică sînt prea gogonate ca să nu cred că în spatele lor stă intenţia – mai mult sau mai puţin conştientă – de a ajuta Puterea să treacă dificilul examen de acum. Printr-o nouă şi răsunătoare diversiune.
