Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 212, anul II, sîmbătă, 6 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“
Așa cum, de altfel, am anunţat în ediţia de prînz a ziarului nostru, în cadrul unei reuniuni ținute joi noaptea, la Sala Dacia din Bucureşti, Opoziția a decis să iniţieze o moţiune de cenzură la adresa guvernului Văcăroiu. Constituția ne explică amănunțit ce înseamnă asta. Dat fiind că nu toți cititorii noştri şi-au făcut din Constituție un obiect de studiu zilnic, se cuvine a stărui asupra moţiunii de cenzură și, mai ales, asupra implicațiilor practice ale acesteia. Potrivit art. 112, moţiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaților şi senatorilor. Se întelege că aceşti parlamentari cred de cuviinţă că guvernul trebuie să cadă. În consecință, ei propun celorlalți parlamentari, prin iniţierea moţiunii de cenzură, să-şi retragă încrederea acordată guvernului în momentul învestiturii. La trei zile de la depunere, moţiunea de cenzură e supusă dezbaterii şi votului. Dacă în favoarea ei votează jumătate plus unu din numărul parlamentarilor, guvernul cade.
Opoziția a anunţat că moţiunea va fi depusă marți, 9 martie, cînd e programată dezbaterea documentelor prezentate de premierul Nicolae Văcăroiu în 4 martie. La două zile după, adică joi, moţiunea urmează a fi pusă la vot. Aşadar, în 11 martie vom afla răspunsul la o întrebare ce, mai mult ca sigur, va aţîţa în zilele următoare întreaga noastră viaţă politică: pică sau nu guvernul? Pentru oamenii de rînd, întrebarea n-are nici o valoare dramatică. Indiferent de rezultatul votului, viaţa lor zilnică nu se va schimba prea mult şi prea repede. N-are valoare dramatică nici pentru noi, care, nefiind implicaţi în bătălia politică, ne putem permite să privim cu detaşare mişcările în sus şi-n jos pe scara Puterii. Pentru cei angajați în confruntare, pentru miniştri şi alţi demnitari, întrebarea capătă o tensiune extraordinară. De răspunsul pe care-l va primi ea joi depind numeroasele avantaje dobîndite de domniile-lor după venirea FDSN la putere.
De ieri de la prînz, cînd a apărut ştirea, prea multe lucruri noi nu s-au aflat despre decizia Opoziției. Mai ales că, după entuziasmul dintîi, cînd toţi liderii Opoziţiei erau puşi pe declarații categorice şi lămuritoare, a urmat o anume prudenţă. Să fie, oare, această uşoară schimbare expresia unor șovăieli ivite în interiorul Opozitiei după luarea deciziei? Posibil, dacă ne gîndim că, aşa cum ne-a parvenit de la faţa locului, hotărîrea a fost precedată de unele controverse. PAC şi PSDR, de exemplu, şi-au exprimat rezerva faţă de momentul ales. Partidele adepte ale moțiunii – FSN şi PL – au dovedit însă o fermitate care le-a obligat pe celelalte să cedeze. Absenţa unor noi date privind hotărîrea luată joi noaptea nu ne împiedică însă să avansăm unele ipoteze. Iniţierea moţiunii de neîncredere e pentru Opoziție deosebit de riscantă. Potrivit Constituţiei, într-o sesiune, aceiași parlamentari pot iniția o singură moţiune de cenzură. Dat fiind procentajul pe care îl deține în Parlament, dacă moțiunea nu e adoptată, Opoziția nu mai poate iniţia alta în actuala sesiune. Pînă în vară, așadar, ea nu mai poate lua în discuţie, indiferent de ce s-ar întîmpla, căderea guvernului Văcăroiu. FSN şi Convenția au în Parlament mai puțin de jumătate plus unu din numărul deputaților şi senatorilor. Prin ea însăşi, Opoziția nu va reuşi să impună adoptarea moțiunii. Dacă e așa, atunci pe ce se bazează Opoziția? Pe ce se bazează mai ales partidul dlui Petre Roman, care s-a bătut din răsputeri ca Opoziţia să ia decizia moţiunii de cenzură? Un răspuns posibil ar fi: pe nimic. Rănită în orgoliul propriu de modul revoltător în care guvernul a eludat votarea Programului, Opoziţia vrea să se răzbune. Fie şi prin cele cîteva zile de maximă tensiune în care va ține guvernul.
Şi totuşi, oricît de orgolios îl ştiu pe dl Petre Roman, eu n-aş crede că domnia-sa e în stare să rişte totul numai de dragul amorului propriu jignit. Scena vieții noastre politice din ultimul timp evidenţiază semnele unor mişcări ciudate. Tatonări prudente între adversari înverşunați, declarații surprinzătoare de-o parte şi de alta, coincidențe mai mult sau mai puțin întîmplătoare. Să fie tăria cu care FSN s-a bătut pentru moţiune rezultatul unor negocieri secrete? Cu moderații din FDSN, de exemplu. Pînă la ivirea unor noi date, nu ne putem mulțumi decît cu simple speculații. Indiferent de dedesubturile sale, decizia Opoziţiei va influența alianţele și adversitățile de pe scena noastră politică. Un efect care nu-i de ici, de colo.
