Să zicem că la Informația Bucureștiului lucrau și dizidenți, precum Stelian Moțiu. Dar la Scînteia? La Scînteia lucrau activiști, oameni verificați și răsverificați. În dimineața lui 22 decembrie 1989 Scînteia apare în ediția ceaușistă obișnuită, exprimînd ceea ce propaganda numea mînia poporului față de huliganii de la Timișoara.
Pagina întîi e dominată de supratitlul și titlul cu litere de o șchioapă tipice materialelor despre manifestările în cinstea lui Nicolae Ceaușescu:
„Marea adunare a oamenilor muncii din Capitală a dat expresie hotărîrii de acționa pentru
APĂRAREA CUCERILOR SOCIALISTE, A INDEPENEDENȚIE ȘI INTEGRITĂȚII TERITORIALE A ROMÂNIEI.”
Dreapta sus, e plasată imaginea balconului de la care vorbește Nicolae Ceaușescu. Supratitlul și titlul acoperă trei materiale:
Reportajul oficial, același pentru toate cotidianele centrale, Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, Comunicatul privind ședința Comitetului Executiv al C.C. al PCR.
Sub Comunicat, o casetă cu trimiterea de la pagina întîi la relatările despre adunările oamenilor muncii din întreaga țară, publicate în pagina a doua.
„Înaltă răspundere pentru liniștea și ordinea țării, deplină unitatea întregului popor în jurul partidului, atitudine hotărîtă pentru apărarea suveranității și independenței naționale, pentru desfășurarea neabătută a construcției socialiste în țara noastră.”
De a latul întregii pagini întîi, jos, fotografia mitingului făcută de la balcon.
Pagina a doua dă seamă de localitățile în care s-au ținut adunări populare de tipul celor de la București:
„În strînsă unitate de gînduri și fapte, în jurul partidului și secretarului său general. Cuvîntul constructorilor de mașini de la Întreprinderea de Utilaj Greu «Progresul» Brăila.”
„Ne vom strînge și mai mult rîndurile, muncind și apărînd cuceririle socialiste” . Cuvîntul țăranilor cooperatori din Buftea.”
Textul e ilustrat cu o fotografie de la adunarea populară respectivă.
„Condamnăm cu toată hotărîrea manifestările provocatoare, antisocialiste, antiromânești !” Cuvîntul minerilor din Căpeni – Covasna”.
„Să apărăm ferm cuceririle revoluționare ale poporului! Cuvîntul colectivului de la întreprinderea de Celuloză, Hîrtie și Cartoane din Piatra Neamț.”
„Să acționăm uniți pentru ca glia strămoșească să rămînă veșnic a noastră, a celor ce muncim”. Cuvîntul țăranilor din comuna Gheorghe Doja Ialomița.”
Textul redacțional care prefațează pagina trece în revistă adunările populare din întreaga țară, dîndu-le semnificația unui sprijin popular pentru Nicolae Ceaușescu și a unei condamnări a huliganismelor de la Timișoara.
Am reprodus pe larg relatările pentru că ele confirmă un adevăr peste care se trece în chip propagandistic:
Pe 21 decembrie 1989 au avut loc adunări populare în toată țara de condamnare a Timișoarei și de susținere a lui Nicolae Ceaușescu. Asemenea mitingului de la București, adunările ne semnalează cît de greu a explodat mămăliga în decembrie 1989. Ca și la mitingul din Piața Palatului, nimeni n-a strigat Jos Ceaușescu ! Dimpotrivă, peste o sută de mii de oameni în București, și mii în multe locuri din țară, au strigat lozinci pro-Ceaușescu. Firește, e greu de presupus că oamenii muncii ar fi îndrăznit să nu vină la mitingul din București sau și mai și să-l huiduiască pe Nicolae Ceaușescu în clipa cînd a apărut la balcon. Prestația lor nu trebuie condamnată. Ea trebuie însă reamintită pentru a pune capăt o dată pentru totdeauna tezei despre mitingul anticeaușist din 21 decembrie 1989, teză menită a cultiva imaginea bolșevică a Dictaturii răsturnate de Poporul român cu brațele goale.
Pagina a treia publică grupajul Marea adunare populară a oamenilor muncii din Capitală, Din cuvîntul participanților.
În dreapta sus, Scînteia adresează o chemare de tip revoluționar, prin nimic deosebită de cele care vor umple paginile Scînteii poporului:
„Muncitori, oameni ai muncii, cetățeni ai României socialiste!
Constituiți imediat în întreprinderi și instituții, în localitățile în care trăiți și munciți puternice detașamente de luptă și apărare a avuției întregului popor, a bunurilor societății noastre socialiste, a ordinii și disciplinei și a liniștii ! Acționați cu înaltă conștiință patriotică pentru apărarea independenței, integrității și suveranității patriei! Aceasta este acum obligația civică, patriotică fundamentală a fiecărui cetățean al României socialiste!”
Urmează un material redacțional nesemnat, al cărui titlu dă seamă de conținut:
„Înaltă răspundere pentru ordinea și liniștea țării, ripostă fermă oricărei încercări de a atenta la valorile socialismului, la integritatea și independența patriei”
O altă casetă, sub comentariu, și deasupra unui colaj de fotografii menite evidenția marele construcții socialiste, e tot o chemare:
„Oameni ai muncii, cetățeni ai României socialiste!
Nu există cauză mai înaltă pentru fiecare decît aceea de asigura calmul, ordinea și disciplina, climatul necesar pentru desfășurarea normală a întregii activități economico -sociale, pentru a împiedeca orice încercări de destabilizare, pentru a apăra independența, suveranitatea și libertatea scumpei noastre patrii – România socialistă!”
Lesne de observat că în ediția sa din 22 decembrie 1989 Scînteia depășește hotarele reflectării unui eveniment pentru a se manifesta ca afiș de luptă în sprijinul lui Nicolae Ceaușescu. Acest stil, tipic Scînteii din totdeauna, se va regăsi plenar în Scînteia poporului de după -amiază. Chemările, îndemnurile, lozincile sînt adresate tot oamenilor muncii. Cu singura deosebire că ele se constituie în afiș de luptă în sprijinul lui Ion Iliescu!
Ar fi fost normal din partea unor ziariști activiști să aștepte ediția de a doua zi pentru a năpîrli. Se putea începe lucrul la ediția anticeaușistă mai spre seară, cînd se limpezeau cît de cît lucrurile în legătură cu Nicolae Ceaușescu.
Nu se întîmplă așa.
22 decembrie 1989, ora 15 și 13. Ion Caramitru joacă rolul vieții sale. Cel de șef peste România fără Ceaușescu. În studioul patru, lîngă el, așteaptă în picioare reprezentanții Miliției și ai Securității. Au venit să-și dea obolul noii orînduri, în care speră că vor trăi la fel de bine ca și în vechea orînduire.
Înainte de a le da cuvîntul Ion Caramitru spune:
„Vă rog să-mi dați voie, înainte de a da cuvîntul reprezentanților Miliției și Securității, care au ținut să fie aici de față, să spună ce au de spus, să prezentăm pentru cei care sînt cu ochii pe camerele de televizune, pe televizoarele noastre de acasă, noua, noul antet, noua ediție a ziarului Scînteia, să vedem cum arată. Iat-o. ”
Și citește de pe o întreagă pagină întîi, cu antetul Scînteia, pe care s-a cules în grabă, cu litere mari, anunțul:
„ZIARUL NOSTRU APARE AZI ÎN CÎTEVA ORE, ÎNTR-O EDIȚIE SPECIALĂ ÎNTR-O EXPRESIE PATRIOTICĂ, NOUĂ, ADEVĂRATĂ CA ZIAR AL POPORULUI, ESTE O NOUTATE EXTRAORDINARĂ, DE ACUM ÎNAINTE VOM CITI ÎN ZIARELE NOASTRE CEEA CE NU AM REUȘIT PÎNĂ ACUMA NICIODATĂ, PENTRU CĂ TIRANUL NE-A ȚINUT ASCUNS POPORUL ȘI NE-A ȚINUT DEPARTE DE ADEVĂRUL ISTORIC ȘI DE VIAȚĂ.”
Nu e vorba de nici un antet. Ion Caramitru nu jucase în nici un film despre presă, e de înțeles că nu pricepe despre ce-i vorba. Cei de la Scînteia trăseseră o pagina întîi a ediției speciale în care se afla doar textul, deja cules, cu anunțul privind expresia patriotică.
Nu trece mult și în studio apare Ion Erhan, din partea redacției, care citește următorul text:
„Dragi colegi, compatrioţi. Ziariştii şi tipografii «Scînteii» au hotărît ca ziarul «Scînteia» să se numească de acum înainte «Scînteia Poporului», (glasuri: Adevărul) cotidian social-politic. Prima ediţie va apare peste cîteva ceasuri. (glas: e bine) Aici (glasuri: Adevărul să triumfe, Adevărul. Alt glas: Dacă aveţi altă idee, spuneţi-o), aici, avem titlul la primul: tot ce-am clădit (bărbat: s-a schimbat denumirea), oameni buni, tot ce-am clădit cu rîuri de sudoare, cu imense renunţări şi sacrificii, este al nostru! Să apărăm ca ochii din cap avuţia ţării, avuţia noastră!”
Scînteia poporului, ediție specială, datată 22 decembrie 1989, se rezumă la o singură pagină, gen edițiile speciale ale ziarelor interbelice. Ca tiribombism nu diferă de paginile întîi dedicate marilor evenimente din regimul Ceaușescu. Sus, deasupra titlului scrie cu litere de o șchioapă:
Glorie patriei libere, poporului ei erou!
Sub titlul ziarului se precizează: Cotidian politic și social.
Peste două fotografii menite a sublinia entuziasmul popular, dar și fraternizarea Armatei cu poporul, scrie cu litere mari:
Dictatura a căzut, poporul e liber!
Sub acest grupaj un text redacțional, care se vrea profesia de credință a celor de la Scînteia angajați acum cu dosar de cadre cu tot la Scînteia poporului:
„Victoria adevărului
Începînd din această clipă de înălțătoare bucurie a libertății, instaurată o dată cu înlăturarea de la putere a dictaturii, ne adresăm populației cu solemna asigurare că «Scînteia» va fi un ziar al poporului, al adevărului întreg, al adevărului pe care cu amărăciune și, nu de puține ori, cu lăuntrică indignare nu l-a putut rosti.
Nimic mai trist, nimic mai dureros pentru om decît să nu poată rosti adevărul!
Sîntem deciși, noi toți redactorii acestui ziar, să slujim pînă la capăt, cu sufletul de români, cu talentul, cu întreaga noastră capacitate profesională, interesele restabilirii dreptății în România, interesele sfinte ale națiunii noastre, să luptăm cu mijloacele publicisticii pentru ștergerea grelelor consecințe ale politicii dictaturii personale, ale minciunii instituționalizate, ale corupției, ale diletantismului politic prin care poporul s-a văzut silit, sub nevăzute, dar cumplite amenințări, să trăiască umilința de a aplauda ceea ce era de huiduit, de a îndura privațiuni, de a nu-și putea exprima voința și opinia, de a-i fi siluită conștiința, cultura, spiritualitatea.
Vom scrie cu patos, cu patriotică și omenească răspundere, făcîndu-ne ecoul larg și real al maselor pentru considerabilul efort ce ni se cere acum nouă, cetățenilor României, pentru a ne așeza pe adevăratul drum al libertății, al respectului pentru om și adevăr.
Coloanele ziarului nostru vă aparțin, stimați cititori, iubiți și demni cetățeni ai României. Adresați-vă lor cu tot ceea ce poate contribui la reinstaurarea climatului dreptății și demnității naționale.
Începem cu un fierbinte îndemn la acțiuni mature și responsabile, la ordine și respect al valorilor, la înțelepciune, împotriva violențelor și actelor gratuite, împotriva provocărilor și a încercărilor de a ne denatura sensul actualei mari revoluții populare spre scopuri străine națiunii.
MÎNIA ȘI-A FĂCUT DATORIA, DREPTATEA A FOST CUCERITĂ CU SÎNGE, ACUM ESTE RÎNDUL RAȚIUNII, CALMULUI, ÎNȚELEPCIUNII! ”
De reamintit că Scînteia poporului mai întîi și Adevărul mai apoi se manifestă cu același patos slugarnic față de Ion Iliescu așa cum se manifestase față de Nicolae Ceaușescu!
Scînteia se remarcase prin disponibilitatea de a fi, cînd comandamentele revoluționare o cereau, afiș de luptă. Sub profesia de credință, într-o casetă se poate citi îndemnul:
„Ostași și ofițeri ai armatei, securității poporului și miliției!
În numele libertății cîștigate cu jertfe, în numele fraților, părinților și copiilor noștri, treceți definitiv și necondiționat de partea poporului, punînd capăt vărsării de sînge, apărînd cuceririle sfinte ale României!”
Scînteia poporului e primul ziar postdecembrist care lansează campania de albire a Armatei. Pe prima pagină, descoperim editorialul Recunoștință fierbinte armatei române. Un text de elogiu al Armatei care n-a mai tras în popor. Articolul e ilustrat cu o fotografie în care o doamnă cu căciulă sorcovește pe la spate un soldat cu cască. Pe partea dreaptă de sus pînă la jumătatea paginii, e reprodus Deșteaptă-te române! sub care e tipărit anunțul „Ziarul nostru apare azi într-o ediție specială, într-o expresie patriotică, nouă, adevărată, ca ziar al poporului”, arătat de Ion Caramitru la tv. Sub anunț, un Comunicat, emis de agenție la ora 15, publicat de ziar sub titlul De la Agerpres, prin care agenția transmite o declaraţie a corpului redacţional:
„Agerpres îşi va face datoria şi va informa în mod real, cinstit şi civilizat întreaga opinie publică internă şi internaţională asupra tuturor evenimentelor ce se vor desfăşura în România şi în lume. Vom oferi presei, tuturor agenţiilor internaţionale de presă o viziune completă şi onestă a tuturor evenimentelor româneşti”.
Întregul spațiu de jos e rezervat tot unei chemări de tip revoluționar:
„Revoluția populară a învins! Acum e nevoie de rațiune, calm și vigilență în apărarea libertății și a valorilor naționale!”